Excepţia autorităţii de lucru judecat. Identitatea de părţi. Având cauză – succesor cu titlu particular al părţii din litigiul anterior. Condiţia anteriorităţii hotărârii judecătoreşti în raport cu data actului juridic de transmitere a dreptului.

Calitatea de având cauză se analizează ‚în raport cu actele anterioare ale autorului, referitoare la acelaşi drept ori bun încheiate cu alte persoane.

Una din  condiţiile calităţii de având cauză este ca opozabilitatea să privească acte anterioare celui încheiat de dobânditor cu acelaşi autor – iar nu acte ulterioare.

Prin  acţiunea civilă adresată instanţei de judecată si înregistrată  sub nr. 587/CIV/2005 pe rolul Tribunalului Gorj reclamanta SC B.I. SRL a chemat în judecată pârâţii D.P., M.S., M.N.Gh., Comisia Locală Tg-Jiu pentru aplicarea L 18/1991 şi Comisia Judeţeană Gorj pentru aplicarea L 18/1991 solicitând ca prin sentinţa ce va pronunţa să se constate dreptul reclamantei de proprietar asupra terenului în suprafaţă de 9800 mp situat în intravilanul Municipiului Tg-Jiu, ,  identificat conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 991/8.02.2002, să se constate nulitatea absolută totală a adeverinţei de proprietate (iniţial fără număr de înregistrare şi dată, fiind înregistrată ulterior sub nr. 1180/27.11.2003) eliberată în favoarea pârâtului D.P. pentru suprafaţa de 1000 mp situată în Tg-Jiu, suprafaţă fiind inclusă în suprafaţa de 9800 mp, să se constate nulitatea absolută a actului de donaţie încheiat între pârâţii D.P. în calitate de donator şi M.S. şi M.N.Gh. în calitate de donatari, autentificat sub nr.835/28.01.1998. A solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate  de proces.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.991/8.02.2002 a dobândit de la vânzătoarea SC V. B. Gorj SA dreptul de proprietate şi posesia asupra terenului de 9800 mp menţionat anterior, vânzătoarea deţinând pentru suprafaţa înstrăinată certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 0143/4.01.1994. Pârâtul D.P. a atacat în instanţă acest certificat de atestare a dreptului de proprietate, însă cererea sa a fost respinsă irevocabil. În acelaşi timp, cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, comisia locală l-a pus în posesie pe pârâtul D.P. asupra terenului de 1000 mp, parte din cei 9800 mp cumpăraţi de reclamantă, iar prin s.c. nr.912/20.02.2003 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu în dosarul nr. 11255/2002 a fost anulat acest proces verbal de punere în posesie. Adeverinţa de proprietate emisă de către comisia locală pentru aceeaşi suprafaţă de teren iniţial fără număr şi dată şi înregistrată ulterior sub nr. 1180/27.11.2003 nu a fost însă anulată. În anul 1998 acelaşi pârât D.P. a înstrăinat pârâţilor M.S. şi  M.N.Gh. printr-un contract de donaţie suprafaţa de 1000 mp, iar nulitatea acestui act este solicitată ca efect al desfiinţării dreptului transmiţătorului D.P. A mai arătat că adeverinţa de proprietate încalcă dispoziţiile de ordine publică ale L 18/1991 şi art.  480 - 482 C.civ, îngrădind dreptul de proprietate al societăţii reclamante, drept contestat de către pârâţi, ceea ce conferă reclamantei interes în promovarea unei acţiuni în constatare în temeiul art. 111 C.p.civ.

La rândul lor, pârâţii au formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii civile şi invocând excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la constatarea nulităţii absolute a adeverinţei de proprietate, precizând că prin s.c. nr.912/2003 pronunţată de Judecătoria Tg-Jiu s-a soluţionat în mod definitiv o cerere identică. S-a invocat excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere în constatarea calităţii reclamantei de proprietar asupra terenului de 9800 mp, reclamanta având la îndemână calea acţiunii în realizare.

Prin s.c nr. 274/14.06.2005  pronunţată de Tribunalul Gorj a fost admisă acţiunea civilă formulată de către reclamantă,  dar împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâţii D.P., M.S. şi M.N.Gh. şi  prin decizia nr. 180/23.02.2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 5621/CIV/2005 cauza a fost trimisă spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Tg-Jiu, reţinându-se că esenţa litigiului constă în a se stabili dacă pârâtul D.P. era sau nu îndreptăţit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1000 mp pentru care societatea reclamantă deţine un titlu în sensul legii, numai după verificarea acestui aspect urmând să se soluţioneze celelalte capete de cerere.

Prin sentinţa civilă 6003/20.09.2007 pronunţată de Judecătoria TG-Jiu în dosar nr. 6542/318/2007, a fost admisă excepţia lipsei de interes a reclamantei SC B.I. SRL  invocată de pârâţii D.P.;.S. şi M.N.Gh. şi respinsă ca lipsită de interes acţiunea civilă  promovată de reclamanta  pentru constatarea  calităţii reclamantei de proprietar asupra suprafeţei de 9800 mp teren.

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâtul D.P. şi s-a respins pe excepţia autorităţii de lucru judecat acţiunea civilă formulată de reclamanta  privind constatarea nulităţii absolute a adeverinţei de proprietate înregistrate sub nr.1180/27.11.2003.

S-a respins acţiunea civilă pentru constatare nulitate absolută contract de donaţie autentificat sub nr. 835/28.01.1998.

Pentru a se pronunţa astfel,  instanţa a reţinut că există autoritate de lucru judecat – în privinţa capătului acţiunii prin care se cere constatarea nulităţii adeverinţei.

În privinţa capătului acţiunii în constatarea dreptului de proprietate al reclamantului, instanţa a reţinut lipsa de interes, motivând că reclamanta a exercitat posesia asupra terenului încă de la data dobândirii proprietăţii de la SC V.B. Gorj SA, fără a fi tulburată de către pârâţii donatari.

Capătul acţiunii privitor la constatarea nulităţii contractului de donaţie a fost respins,  instanţa motivând că nu este incident motivul de nulitate invocat, privitor la efectul desfiinţării dreptului transmiţătorului.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta, susţinând că în mod greşit s-a respins, ca lipsită de interes, acţiunea sa întemeiată pe art.111 c.pr.civ., reclamantul având interes în exercitarea acţiunii întrucât dreptul său de proprietate asupra terenului este contestat de către pârâţi.

A criticat şi modul de soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat întrucât nu erau întrunite condiţiile prevăzute de art.1201 c.civ.

Un alt motiv de apel s-a referit la greşita respingere a cererii în constatarea nulităţii contractului de donaţie – şi la respingerea cererii de admitere a probei interogatoriului.

Prin decizia civilă nr.512 din 19 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.6542/318/2007 s-a respins, ca nefondat, apelul.

Instanţa de apel a motivat că prima instanţă a pus în discuţia părţilor cererea de probatoriu a reclamantei şi a respins-o, motivat ca nefiind utilă cauzei administrarea probei cu interogatoriu.

Cu privire la respingerea primului capăt al acţiunii, instanţa a argumentat că prin acţiunea în constatare – se urmăreşte să se obţină o hotărâre judecătorească prin care se constată inexistenţa unui drept şi că nu sunt admisibile acţiunile în constatarea unei stări de fapt.

A mai argumentat că în mod corect s-a reţinut lipsa de interes a reclamantei, întrucât prin admiterea acestei cereri reclamanta nu ar dobândi nici un folos material şi direct atâta timp cât toate părţile recunosc că terenul este în posesia şi folosinţa reclamantei.

S-a reţinut şi corecta soluţionare a excepţiei autorităţii de lucru judecat, instanţa de apel apreciind că reclamanta este succesor cu titlu particular al reclamantei din litigiul anterior SC V.B. SA – iar hotărârile pronunţate în acel litigiu îi sunt opozabile în calitatea de având – cauză – stabilind identitatea de părţi cerută de art.1201 c.civ.

S-a înlăturat ca nefondat şi motivul de apel referitor la soluţia dată cererii în constatarea nulităţii contractului de donaţie, cu motivarea că prima instanţă a reţinut că nu este incidentă cauza de nulitate invocată de reclamantă şi că art.129 (6) c.pr.civ. nu permite examinarea altor cauze de nulitate a actului juridic.

Împotriva deciziei şi a sentinţei a declarat recurs reclamanta, invocând nelegalitatea acesteia.

Dezvoltând motivul de nelegalitate, reclamanta a susţinut că în mod greşit cele două instanţe au reţinut lipsa de interes a reclamantei de a cere constatarea existenţei dreptului său asupra terenului în litigiu în suprafaţă de 1000 mp., întrucât pârâţii îi contestă dreptul de proprietate atât prin actele juridice încheiate cu privire la teren, cât şi în fapt prin edificarea unei fundaţii pe teren.

Un alt argument adus în sprijinul motivului de nelegalitate se referă la greşita interpretare şi aplicare a dispoz.art.1201 c.civ.

Sub acest aspect a susţinut că hotărârile pronunţate în primul litigiu nu au soluţionat pe fond capătul acţiunii în constatarea nulităţii adeverinţei de proprietate emisă pârâtului D., că nu există identitate de părţi ( SC B.I. SRL dobândind dreptul de proprietate anterior pronunţării acestor hotărâri – nu este având-cauză)  nici identitate de obiect – (în acţiunea de faţă solicitând constatarea nulităţii unei alte adeverinţe cu număr şi dată, emisă ulterior primei adeverinţe) şi nici identitate de cauză juridică (temeiurile de drept invocate fiind diferite).

A criticat recurenta şi soluţia dată capătului acţiunii în constatarea nulităţii contractului de donaţie, arătând că în mod greşit s-a respins cererea pe cale de excepţie, ca o consecinţă a respingerii capătului acţiunii în constatarea nulităţii adeverinţei, deşi faţă de deficienţele grave de formă ale adeverinţei, actul pe baza căruia s-a încheiat contractul de donaţie a fost procesul verbal de punere în posesie – ce a fost desfiinţat în litigiul anterior, şi nu adeverinţa.

Recursul este fondat.

În mod greşit cele două instanţe au  soluţionat toate capetele acţiunii pe cale de excepţie – interpretând şi aplicând greşit atât dispoziţiile de drept materiale substanţial cât şi cele de drept procesual.

Potrivit art.111 c.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept. Textul prevede în fraza a doua că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.

Calea acţiunii în constatare poate fi utilizată de către proprietarul care se află în posesia unui bun atunci când îi este necesară o hotărâre judecătorească prin care să i se consolideze dreptul, în caz că îi este contestat. În  această situaţie, interesul proprietarului pentru promovarea acţiunii în constatare derivă din chiar pericolul contestării sau încălcării dreptului său de către pârât.

Reclamantul a formulat o cerere în constatare provocatorie – cerere prin care titularul unui drept cheamă  în judecată pe cel care prin atitudinea sau prin actele sale îi cauzează o tulburare serioasă în exerciţiul dreptului său, tulburare ce se bazează pe un pretins drept  al pârâtului.

A susţinut, prin motivele acţiunii că, deşi este titularul dreptului de proprietate conform  contractului de vânzare-cumpărare, pârâţii, atât prin contractul de donaţie încheiat cu privire la o suprafaţă de teren inclusă în cea cumpărată de reclamantă, cât şi în fapt, îi contestă dreptul dobândit şi cum are posesia terenului şi nu estre admisibilă revendicarea, are interes în promovarea acţiunii în constatarea provocatorie.

Instanţele, fără a analiza această justificare a interesului acţiunii, au reţinut cu o motivare ce nu susţine soluţia de respingere a cererii că, reclamantul, având posesia terenului, nu are interes în promovarea acţiunii în constatare.

O asemenea motivare s-ar fi justificat în respingerea unei acţiuni în revendicare iar nu în prezenta cauză.

Greşit au reţinut instanţele şi excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la capătul acţiunii în constatarea nulităţii adeverinţei de proprietate eliberată pârâtului D.P.

Decizia civilă, nr.790 din 01.04.2004, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr.5261/civ/3004 – prin care (în urma admiterii recursului declarat de pârâtul D.P.) s-au modificat în parte hotărârile date în prima instanţă şi în apel, în sensul respingerii capătului acţiunii în constatarea nulităţii absolute a adeverinţei de proprietate, nu a soluţionat această cerere pe fond – considerentele deciziei privind inadmisibilitatea acţiunii – în condiţiile în care nu s-a obţinut anularea hotărârii Comisiei judeţene – în baza căreia s-a emis adeverinţa.

Or, pentru existenţa autorităţii de lucru judecat se cere condiţia judecării pe fond a primului litigiu .

Pe de altă parte, greşit cele două instanţe au reţinut calitatea reclamantei de având-cauză ca succesor cu titlu particular al SC V. B. Gorj – (reclamanta din litigiu anterior).

Reclamanta din prezenta cauză a dobândit dreptul de proprietate anterior formulării acţiunii de către SC V.B. Gorj, şi respectiv anterior pronunţării hotărârilor a căror autoritate de lucru judecat se invocă.

Calitatea de având cauză se analizează ‚în raport cu actele anterioare ale autorului, referitoare la acelaşi drept ori bun încheiate cu alte persoane.

Una din  condiţiile calităţii de având cauză este ca opozabilitatea să privească acte anterioare celui încheiat de dobânditor cu acelaşi autor – iar nu acte ulterioare.

În speţă, hotărârile judecătoreşti a căror autoritate de lucru judecat s-a invocat, nu sunt acte anterioare dobândirii dreptului reclamantei, fiind pronunţate ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.991 din 08.02.2002 – astfel că reclamanta din prezenta cauză nu are calitatea de având cauză – pentru a i se opune efectele acestor hotărâri şi nu se poate reţine identitatea de părţi cerută de art.1201 c.civ.

Prin urmare, instanţele trebuiau să examineze pe fond capătul acţiunii în constatarea nulităţii adeverinţei de proprietate iar  nu să o respingă, pe cale de excepţie.

Nici capătul acţiunii în constatarea nulităţii contractului de donaţie nu s-a soluţionat pe fond – ci a fost respins pe  excepţie ca o consecinţă a respingerii celorlalte capete ale acţiunii.

Reclamanta a solicitat desfiinţarea contractului de donaţie invocând una din regulile efectelor nulităţii actului juridic, respectiv principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial ( resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis). A arătat că se impune desfiinţarea actului donaţiei încheiat de pârâţi ca efect al constatării nulităţii procesului verbal de punere în posesie a donatorului indicat în contract ca fiind titlul transmiţătorului.

Instanţele nu au analizat aceste aspecte, astfel că nu au cercetat efectiv acest capăt al acţiunii.

Se impunea, totodată, faţă de modul confuz de formulate a acţiunii, să se clarifice dacă s-a invocat şi nulitatea absolută a donaţiei, întrucât donatorul nu avea calitatea de proprietar asupra bunului donat.

Faţă de toate aceste considerente se constată a fi fondat recursul în baza art.304 pct.9 c.pr.civ., dar cum cauza a fost soluţionată pe cale de excepţie de cele două instanţe, în baza art.312 alin.3 – urmează a se casa decizia dată în apel, a se admite apelul reclamantei, a se desfiinţa sentinţa (în baza art.297 alin.1 c.pr.civ.) şi a se trimite cauza spre rejudecare primei instanţe –Judecătoria Tg.Jiu.

Domenii speta

Spete similare