Dispoziţie emisă de Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului Hunedoara prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor băneşti. Condiţii îndeplinite pentru suspendarea executării actului administr...

Dispoziţie emisă de Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului Hunedoara prin care s-a dispus suspendarea acordării drepturilor băneşti. Condiţii îndeplinite pentru suspendarea executării actului administrativ.

Din analiza sumară realizată în procedura suspendării executării actului administrativ, nu rezultă că la emiterea actului atacat s-ar fi avut în vedere decizia la care se referă art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.

Valorificarea concluziilor procesului-verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S. trebuie realizată cu respectarea etapelor prevăzute de lege şi nu omisso medio prin ignorarea dispoziţiilor art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.

În măsura în care concluziile controlului ar fi relevat neregularităţi cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competenţa Comisiei Superioare să analizeze această situaţie şi ţinând cont şi de faptul că gradul de handicap şi caracterul său permanent au fost confirmate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, să dispună sau nu reevaluarea acestuia.

În lipsa acestui act şi respectiv a unor dispoziţii cu putere de lege (atât ca forţă juridică cât şi ca accesibilitate), în condiţiile în care Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General în mod evident nu au un astfel de caracter şi implicit nu pot fi opozabile unui terţ aşa cum este reclamantul, în mod corect a reţinut prima instanţă că există o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului atacat.

Neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 59 lit. c din Legea 448/2006 de către debitorul ei este, în mod aparent, lipsită de sancţiune, astfel că opţiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sancţionabilă, în contextul procedural descris mai sus, cu măsura suspendării dreptului la prestaţii sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilităţii documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidenţa direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 1737/28  martie 2012

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub dosar nr. 6765/97/2011 reclamantul C.P. a chemat în judecată pe pârâţii Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H., Serviciul de evaluare complexă D., Consiliul Judeţean H., Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor  Adulte cu Handicap, solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:

- suspendarea Dispoziţiei nr.1106/05.10.2011 emisă de pârâtele 1 şi 2, până la judecarea fondului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamantul arată că este încadrat în grad de handicap din anul 2005, iar prin Decizia ÎCCJ nr.847/11.02.2011 pârâtele au fost obligate să-i recunoască statutul de persoană cu handicap permanent, eliberându-i-se un certificat nerevizuibil, astfel că suspendarea drepturilor băneşti acordate în baza acestui certificat valabil este ilegală.

Decizia nu a fost comunicată, certificatul de încadrare nu a fost modificat sau anulat de instanţă, iar sistarea drepturilor este abuzivă în raport cu valabilitatea certificatului care arată că suferă de o boală gravă, incurabil şi ireversibilă.

În drept se invocă art.14 din Legea nr.554/2004, Legea nr.448/2006.

Prin întâmpinare pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H. solicită respingerea acţiunii, întrucât în urma unei sesizări s-a impus efectuarea de verificări şi deşi reclamantul a fost invitat de două ori să se prezinte cu documente medicale pentru reevaluarea dosarului a refuzat, fiind încălcate prev.art.59 lit.a din Legea nr.448/2006 ceea ce a determinat suspendarea drepturilor băneşti până la clarificarea situaţiei sale.

Deoarece reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau ca persoană cu handicap s-a impus adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor sociale. Mai arată că suspendarea ar crea un grav şi iminent prejudiciu bugetului de stat.

Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale solicită respingerea acţiunii în ce-l priveşte, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, deoarece actul atacat a fost emis de o altă instituţie publică, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată întrucât reclamantul nu a respectat obligaţiile prev. la art.59 din Legea nr.448/2006.

Prin sentinţa nr. 3338/CA/2011 pronunţată la data de 13.12.2011 de Tribunalul Hunedoara – Secţia a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, respectiv a fost  respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean H.

A fost admisă acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H., Serviciul de Evaluare Complexă D. şi Consiliul Judeţean H., Comisia Judeţeană de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap şi în consecinţă a dispus suspendarea  Dispoziţiei  nr. 1106/5.10.2011, emisă de către pârâţi, până la soluţionarea cauzei pe fond.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu are atribuţii în ce priveşte stabilirea ori plata drepturilor de prestaţii sociale şi implicit nici calitate procesuală pasivă.

În ce priveşte întrunirea celor două condiţii cumulative s-a reţinut că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită întrucât, deşi prin dispoziţiile art.36 al.5 din HG 268/2007 se atribuie directorului executiv al Direcţiei generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului competenţa suspendării acestor drepturi, nici legea şi nici actele normative subsecvente acesteia nu reglementează cazurile în care dreptul la prestaţii sociale poate fi suspendat. Or lipsa reglementării acestor cazuri face ca orice măsură de suspendare să apară ca fiind lipsită de temei legal. Metodologia internă a Direcţiei pârâte nu este în măsură să suplinească lipsa normelor legale în materia suspendării drepturilor susmenţionate, aceste norme având doar caracter intern, de îndrumare, ele nu reprezintă acte normative cu caracter general.

Neprezentarea reclamantului la reevaluare a fost considerată, în aparenţă, a fi o conduită lipsită de sancţiune juridică, cel puţin la momentul la care s-a dispus suspendarea drepturilor sociale cuvenite reclamantului, persoană încadrată în grad de handicap permanent în baza unei sentinţe judecătoreşti irevocabile, ce produce efecte juridice erga omnes, deci inclusiv faţă de pârâte.

Cât priveşte condiţia pagubei iminente,  aceasta a fost considerată îndeplinită întrucât indemnizaţia de persoană cu handicap este venitul reclamantului, lipsa acesteia punându-l în situaţia de a nu-şi putea asigura traiul zilnic.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală de Asistenţa Socială şi Protecţia Copilului H. şi Consiliul Judeţean H. formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie a hotărârii instanţei de fond.

În expunerea motivelor pârâta Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului H. a susţinut că reclamantul nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau ca persoană cu handicap s-a impus adoptarea măsurii de suspendare a drepturilor sociale.

Se mai arată că la pronunţarea hotărârii s-a omis a se analiza procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S. prin care s-a dispus măsura care a fost pusă în aplicare de pârâtă prin dispoziţia a cărei suspendare se solicită precum şi dispoziţiile art. 36 alin. 5 din HG 268/2007 care îi conferă competenţă Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H.  să ia măsura respectivă.

Se concluzionează astfel că nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi că prin menţinerea suspendării s-ar crea un grav şi iminent prejudiciu bugetului de stat.

Se mai susţine că M.M.F.P.S. are legitimare procesuală pasivă întrucât la baza dispoziţiei contestate stă, aşa cum s-a arătat, procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S., iar sumele acordate cu titlu de prestaţii sociale reclamantei sunt plătite de la bugetul acestui minister.

În recursul său pârâtul Consiliul Judeţean H. solicită respingerea acţiunii în ce-l priveşte, pentru lipsa calităţii sale procesuale pasive, deoarece actul atacat a fost emis de o altă instituţie publică, iar pe fond respingerea acţiunii ca nefondată întrucât reclamanta nu a respectat obligaţiile prev. la art. 59 din Legea nr. 448/2006.

S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 C.p.civ..

Analizând hotărârea atacată, sub toate aspectele cauzei cât şi prin prisma criticilor formulate, Curtea constată următoarele:

Prin  Dispoziţia nr.1106/05.10.2011 Directorul General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H.  a dispus ca începând cu 01.10.2011 să se suspende acordarea drepturilor băneşti până la clarificare pentru reclamantul C.P.

La baza emiterii dispoziţiei a stat un referat şi un proces-verbal de control din care rezultă că reclamantul a fost solicitat să se prezinte la reevaluare prin trimiterea a două adrese cu nr.6437/2011 şi 5893/2011, cărora nu le-a dat curs precum şi procedurile interne nr. 650/24.01.2011, aprobate de Directorul General, potrivit cărora, în cazul unor reclamaţii se solicită persoanei vizate prezentarea la reevaluare, iar în caz de refuz se emite dispoziţie în vederea suspendării drepturilor băneşti.

În acord cu aprecierile judecătorului fondului, Curtea reţine că în cauză este îndeplinită condiţia cazului bine justificat, atâta timp cât, din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

Instanţa are doar posibilitatea efectuării unei cercetări sumare a aparenţei dreptului întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrative, nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Este adevărat că, potrivit  art. 36 alin. 5 din H.G. nr.268/2007 „Stabilirea, suspendarea sau încetarea dreptului la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale se face conform legii, în baza dispoziţiei directorului executiv al direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului judeţene”, însă aceste dispoziţii trebuie coroborate cu altele de aceeaşi forţă juridică cu legea pentru a stabili cazurile de suspendare. Textul suscitat îi conferă Directorului General al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H.  doar competenţa de a lua măsura suspendării fără însă a stabili şi condiţiile în care aceasta poate fi luată.

Trebuie reţinut că Legea nr.448/2006, în varianta în vigoare la data de 05.10.2011 (momentul emiterii actului administrativ atacat) prevede în art. 902 alin. 5 că, pe baza deciziei de reevaluare reglementate la alin. (1) lit. b), emisă în 5 zile de la raportare, conducătorul direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului competente din punct de vedere teritorial suspendă, prin act administrativ, dreptul la asistenţă socială sub formă de prestaţii sociale, până la încheierea procesului de reevaluare.

Actul  la care se face trimitere, prevăzut de art. 902 alin. (1) lit. b), este decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap prin care se solicită reevaluarea persoanelor adulte cu handicap, ca urmare a recomandărilor cuprinse în documentele întocmite în urma unor acţiuni de control dispuse prin ordin al ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale sau în situaţia în care se sesizează din oficiu în cazul eliberării unor certificate de încadrare în grad de handicap fără respectarea prevederilor legale.

Or în speţă, cel puţin din analiza sumară realizată în actuala procedură, nu rezultă că la emiterea actului atacat s-ar fi avut în vedere o astfel de decizie chiar dacă se invocă procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S.. Valorificarea concluziilor acestui act trebuie realizată cu respectarea etapelor prevăzute de lege şi nu omisso medio prin ignorarea dispoziţiilor art. 90^2 alin. 1 lit. b) din Legea nr.448/2006.

În măsura în care concluziile controlului ar fi relevat neregularităţi cu privire la gradul de handicap al reclamantului, era de competenţa Comisiei Superioare să analizeze această situaţie şi ţinând cont şi de faptul că gradul de handicap şi caracterul său permanent au fost confirmate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile, să dispună sau nu reevaluarea acestuia.

În lipsa acestui act şi respectiv a unor dispoziţii cu putere de lege (atât ca forţă juridică cât şi ca accesibilitate), în condiţiile în care Procedurile interne nr. 650/24.01.2011 aprobate de Directorul General în mod evident nu au un astfel de caracter şi implicit nu pot fi opozabile unui terţ aşa cum este reclamantul, în mod corect a reţinut prima instanţă că există o puternică îndoială cu privire la legalitatea actului atacat.

Neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 59 lit. c din Legea nr.448/2006 de către debitorul ei este, în mod aparent, lipsită de sancţiune, astfel că opţiunea reclamantului de a nu se prezenta la reevaluare nu ar putea fi sancţionabilă, în contextul procedural descris mai sus, cu măsura suspendării dreptului la prestaţii sociale, drept care se acordă din oficiu persoanelor cu handicap pe perioada valabilităţii documentului care atestă încadrarea în grad de handicap, în toate cazurile în care se află în plată în evidenţa direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, conform art. 36 din H.G. nr. 268/2007.

Relativ la cerinţa pagubei iminente nu au fost formulate critici prin recurs astfel că aceasta nu va fi analizată de către curte.

În ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, critica recurentei se dovedeşte neîntemeiată. Atât timp cât nu are competenţă în emiterea actului atacat, în mod corect a decis instanţa de fond că acest pârât nu are calitate în prezenta cauză.

Faptul că procesul verbal de control nr. 159/18672/21.07.2011 al Direcţiei Generale de Inspecţie Socială din cadrul M.M.F.P.S., a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate este fără relevanţă întrucât cenzurarea legalităţii acestuia nu s-a solicitat în prezenta cauză.

Ca atare criticile formulate de pârâtul Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia a Copilului H. sunt nefondate astfel că recursul său a fost respins potrivit art. 312 din Codul de procedură civilă.

Însă, faţă de pârâtul Consiliul Judeţean H., acţiunea ar fi trebuit respinsă pentru considerentul lipsei sale de legitimare procesuală pasivă. Aşa cum s-a susţinut în faţa instanţei de fond, această instituţie publică nu are atribuţii în procedura de adoptare a dispoziţiei contestate şi nici de plată a drepturilor de prestaţii sociale, astfel că lipsa capacităţii administrative în acest domeniu o lipseşte în plan procesual de legitimare pasivă.

În consecinţă, Curtea a constat că, sub acest aspect, hotărârea instanţei de fond este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii în sensul art. 304 pct. 9 C.p.civ., astfel că în temeiul art. 312 C.p.civ. a admis recursul pârâtului Consiliul judeţean H. şi a modificat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii faţă de acesta pentru lipsă de legitimare procesuală pasivă.

Domenii speta

Spete similare