Repunerea cauzei pe rol.Lipsa dezbaterilor din partea introductivă a hotărârii.Nulitate absolută.

Repunerea cauzei pe rol.Lipsa dezbaterilor din partea introductivă a hotărârii.Nulitate absolută.

Menţionarea în practicaua hotărârii, după repunerea cauzei pe rol,  doar a aspectelor privind schimbarea încadrării juridice a faptei, pusă în discuţie din oficiu de către instanţă, , fără a exista vreo menţiune cu privire la mersul dezbaterilor, la concluziile procurorului şi ale apărătorului inculpatului şi la ultimul cuvânt acordat inculpatului, potrivit dispoziţiilor art.341 C.proc.pen. atrage nulitatea absolută a hotărârii, întrucât prin nerespectarea dispoziţiilor art.340 şi art.341 C.proc.pen, nu au fost respectate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, în condiţiile în care cauza nu a fost dezbătută în mod public în faţa instanţei, fiind aplicabile dispoziţiile art.197 alin.2 C.proc.pen.

Secţia  penală – Decizia  penală  nr. 1221/08 noiembrie 2011

Prin sentinţa penală nr.348/6.06.2011 pronunţată de Judecătoria  Alba Iulia în dosarul penal nr.1397/176/2010  a fost respinsă schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptei săvârşite de inculpat din infracţiunea de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută la art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.

A fost condamnat inculpatul L.V., la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzută la art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.p.pen.

În baza art. 71 C.pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi lit. b C.pen.

S-a făcut aplicarea art. 81 - 82 C.pen. şi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni.  Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 83 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 C.pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

În baza art. 191 alin. 1 C.p.pen. a fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 600 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 114 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 203 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut ca stare de fapt că în noaptea de 26/27. 07. 2010 învinuitul L.V. s-a aflat la barul pe care îl deţine situat de b-dul T. din Alba Iulia, unde a consumat băuturi alcoolice. În jurul orei 05:30 a plecat de la acest local, urcându-se la volanul autoturismului marca „BMW” cu nr. de înmatriculare XX 22 XXX, pasageră fiind soţia sa L.R.E.

După ce a parcurs cca. 50 m, pe strada C.  din municipiul Alba Iulia, a fost oprit de un echipaj de poliţie. Întrucât acesta emana miros de băuturi alcoolice, i s-a solicitat să se supună testării cu aparatul etilotest, procedură pe care învinuitul a refuzat-o.

Agentul D.D. a oprit un autoturism în care se aflau numiţii S.V. R. şi V.V. pentru ca aceştia să asiste, în calitate de martori asistenţi la verificările efectuate. În prezenţa celor doi martori s-a solicitat din nou învinuitului să sufle în aparatul alcooltest, acesta exprimându-şi din nou refuzul. Tot în prezenţa celor doi martori i s-a pus în vedere învinuitului să se deplaseze împreună cu organele de poliţie la Spitalul Judeţean Alba pentru a i se recolta probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, atrăgându-i-se atenţia că refuzul acestor proceduri constituie infracţiune. Învinuitul a persistat şi de această dată în atitudinea sa.

În această împrejurare poliţiştii l-au invitat la sediu pe învinuit pentru a da o declaraţie în legătură cu cele constate. În cele din urmă la insistenţele soţiei sale, acesta a fost de acord să urce în maşina poliţiei. În drum spre Poliţie, învinuitul le-a spus poliţiştilor că vrea să fie condus la spital pentru a i se recolta probe de sânge.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului constituie infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, infracţiune constând în  refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora

Privind încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa a arătat că, într-una dintre modalităţile sale, infracţiunea prevăzută la art. 87 alin. 5 se consumă în momentul în care conducătorul auto refuză recoltare probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Fiind o infracţiune fapt consumat, rezultatul acestuia, respectiv crearea unei stări de  pericol privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, se produce odată cu executarea în întregime a elementului material, respectiv a refuzului de a se supune recoltării de probe biologice. Împrejurarea că, ulterior, inculpatul acceptă recoltarea poate constitui fie o circumstanţă atenuantă, în sensul că inculpatul urmăreşte înlăturarea rezultatului infracţiunii, respectiv a stării de pericol create, prin  faptul că rezultatele acestora indică o alcoolemie ce nu depăşeşte valoarea de 0,80 g/l fie o circumstanţă agravantă, în sensul că inculpatul tergiversează dinadins recoltarea, pentru a scădea concentraţi de alcoole din sânge, odată cu trecerea timpului.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului şi instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunea comisă de inculpat nu a avut ca urmare producerea vreunui prejudiciu şi nu a afectat viaţa, sănătatea sau integritatea corporală ale vreunei persoane, astfel că pericolul social concret al faptei săvârşite este unul relativ redus. De aceea, instanţa a apreciat că scopul pedepsei aplicate poate fi atins chiar fără executarea acesteia şi, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 81 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 4 luni.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs  în termenul legal  inculpatul L.V., solicitând, prin apărător ales casarea  sentinţei şi rejudecarea de către instanţa de recurs, iar în subsidiar trimiterea cauzei la instanţa de fond spre rejudecare.

În motivarea recursului, s-a invocat în primul rând  încălcarea unor norme de procedură referitoare la faza de urmărire penală începând cu ordonanţa procurorului din 23 11 2010 când s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002,  motiv urmărirea penală şi sesizarea instanţei sunt lovite de nulitate.

S-a mai arătat  că, în cursul judecăţii, prin încheierea din 2 mai 2011 s-a consemnat mersul dezbaterilor, acordându-se cuvântul procurorului, avocatului şi ultimul cuvânt inculpatului. La data de 9 mai 2011 instanţa respinge cererea de judecare conform art. 320/1 C.pr.pen. şi repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor pentru data de 6 iunie 2011, termen la care instanţa de fond pune în discuţie schimbarea încadrării juridice din alin.1 în alin.5 al art. 87 OUG 195/2002, prorogând a se pronunţa asupra schimbării încadrării juridice, urmând a lua în calcul prev. art. 320/1 C.pr.pen. şi a hotărî fondul cauzei, or instanţa de fond prin încheierea de repunere pe rol a respins ideea prevalării de art.320/1 astfel că nu mai poate reveni asupra acesteia. Prin sentinţa penală nr. 348/2001 când s-a soluţionat cauza pe fond, instanţa nu a mai acordat cuvântul procurorului, avocatului şi ultimul cuvânt inculpatului.

Analizând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum şi din  oficiu, conf. art. 385 ind.6 din Codul de procedură penală, Curtea de Apel constată că recursul  inculpatului astfel cum a fost motivat oral, în ziua judecăţii,  este fondat, urmând a fi admis, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Inculpatul L.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul procurorului din 9.02.2011 pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002, cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia cu termen de judecată la 21.03.2011, termen la care s-a admis cererea de amânare a inculpatului în vederea angajării unui apărător..

Prin încheierea de şedinţă din  2.05.2011s-a consemnat că  inculpatul arată că recunoaşte fapta şi doreşte să fie judecat conform procedurii prevăzute de art.320 ind.1 C.proc.pen, motiv pentru care instanţa a declarat terminată cercetarea judecătorească şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a dispus amânarea pronunţării la data de 9.05.2011.

Prin încheierea din 9.05.2011 instanţa a respins cererea de judecare conform art.320 ind.1 C.proc.pen. şi a dispus repunerea cauzei pe rol cu termen la 6.06.2011. La acest termen , instanţa a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 87 alin.5 din OUG nr. 195/2002 în infracţiunea prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr. 195/2002 şi a acordat cuvântul procurorului şi apărătorului inculpatului asupra schimbării încadrării, aspecte consemnate în practicaua sentinţei penale nr.348/2011 pronunţate la aceeaşi dată.

Analizând partea introductivă a hotărârii, Curtea de Apel constată că aceasta cuprinde doar menţiunile amintite anterior, fără a exista vreo menţiune cu privire la mersul dezbaterilor, la concluziile procurorului şi ale apărătorului inculpatului şi la ultimul cuvânt acordat inculpatului, potrivit dispoziţiilor art.341 C.proc.pen.

Or, în contextul în care la data de 9.05.2011 instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol, potrivit dispoziţiilor art.344 C.proc.pen., s-ar fi impus ca cercetarea judecătorească sau cel puţin dezbaterile să fie reluate, aspecte care nu rezultă din partea introductivă a hotărârii.

Ca atare, hotărârea primei instanţe este lovită de nulitate absolută, întrucât prin nerespectarea dispoziţiilor art.340 şi art.341 C.proc.pen.,  în lipsa dezbaterilor şi astfel a concluziilor procurorului şi ale inculpatului, personal şi prin apărător ales, nu au fost respectate dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, în condiţiile în care cauza nu a fost dezbătută în mod public în faţa instanţei, fiind aplicabile dispoziţiile art.197 alin.2 C.proc.pen.

 Pentru aceste motive, având în vedere şi dispoziţiile art.385 ind.9 pct.4 C.proc.pen., Curtea de apel constată că se impune rejudecarea cauzei de către instanţa de fond cu respectarea dispoziţiilor amintite mai sus .

 Cu ocazia rejudecării cauzei vor fi avute în vedere şi celelalte critici aduse hotărârii recurate.

Pentru considerentele ce preced, văzând şi dispoziţiile art.385 ind.15 pct.2 lit.c C.proc.pen., a  admis recursul declarat de inculpatul L.V. împotriva sentinţei penale nr. 348/2011 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. 1397/176/2011.

A casat sentinţa penală atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către Judecătoria Alba Iulia.

Ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul este încheierea penală din 21 martie 2011.

Domenii speta

Spete similare