Proceduri speciale. Divorţ fără minori. Pronunţarea divorţului din vina ambilor soţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 codul  familiei, căsătoria se poate desface prin divorţ.

Art. 38 codul familiei, menţionează, în continuare, că instanţa judecătorească poate  desface căsătoria  prin divorţ atunci când,  datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai  este posibilă.

Dispoziţiile art. 617 alin. 1 cod procesual civil  prevăd că  instanţa poate  să pronunţe divorţul împotriva  ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate rezultă vina amândurora, fără a avea relevanţă gradul de vinovăţie.

Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Tg. Jiu reclamantul NI a chemat în judecată pe pârâta NN,  solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa să dispună desfacerea căsătoriei încheiată între soţi.

Prin sentinţa civilă nr. 5371/2006 pronunţată de Judecătoria Tg. Jiu a fost respinsă acţiunea de divorţ, motivându-se că din probe rezultă culpa exclusivă a reclamantului.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul  a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că sentinţa pronunţată este rezultatul unei interpretări greşite  a probelor de la dosar, precum şi a aplicării greşite a legii, deoarece probele administrate au  furnizat dovezi clare că relaţiile dintre soţi sunt grav  vătămate şi că între aceştia nu mai există nici o legătură de afecţiune, fiind separaţi în fapt de aproximativ 2 ani.

Prin decizia nr.  752 A/13 dec. 2006 pronunţată  de Tribunalul Gorj,  apelul  s-a respins ca nefondat, cu aceiaşi motivare. 

Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul reclamant,  susţinând că  mod greşit instanţele au stabilit că nu există motive temeinice de divorţ, deşi despărţirea în fapt durează de mai mult timp şi între soţi nu mai există dragoste, prietenie şi respect, relaţia de căsătorie fiind compromisă.

Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 42/28 februarie 2007 a admis recursul, a casat decizia şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de recurs a apreciat că instanţa de apel a pornit de la o ipoteză greşită, aceea că este necesară culpa exclusivă a soţului pârât, deşi din dispoziţia nr. 617 alin. l cod pr.civ. rezultă că este posibilă desfacerea căsătoriei prin divorţ  atunci când numai unul dintre soţi formulează cerere,  dacă din dovezile administrate reiese vina amândurora.

S-a mai reţinut că instanţa de fond  a abordat chestiunea simplist, deşi relaţiile între oameni, respectiv între soţi, sunt complexe, întrucât  a analizat  existenţa culpei numai în raport cu dorinţa de reluare a convieţuirii a unuia sau a altuia dintre soţi, lipsa acestei dorinţe echivalând din start cu  vina, după cum  existenţa dorinţei, echivalând in start cu lipsa oricărei vini.

Instanţa de apel, nu numai că nu a lămurit pe deplin situaţia, abordând problema culpei din aceiaşi perspective,  dar a  reţinut existenţa şi a unei împrejurări noi cu privire  la perpetuarea despărţirii în fapt, în sensul că aceasta s-ar datora mai mult soţului reclamant, ceea ce înseamnă că  această situaţie se datorează şi pârâtei, chiar dacă într-o măsură mai mică.

Reluându-se judecarea cauzei, s-a apreciat că este necesară completarea  probei testimoniale

Tribunalul Gorj prin decizia nr. 274/A/22 iunie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat  de apelantul reclamant.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că, aşa cum au relatat martorii, reclamantul trăieşte în relaţii de concubinaj cu altă femeie de aproximativ 2 ani, iar incidentul din seara zilei de 20 august 2004 nu este de natură să conducă la desfacerea căsătoriei dintre soţi,  care până în acel moment convieţuiseră împreună de peste 30 de ani. S-a apreciat că destrămarea relaţiilor de familie se datorează exclusiv culpei reclamantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs  apelantul reclamant.

În motivarea recursului  s-a arătat că  relaţiile dintre soţi  au fost compromise  cu mult timp înainte de despărţirea în fapt,  că aceasta  s-a produs în urma unei altercaţii între soţi,  iar după acest moment,  convieţuirea nu s-a mai reluat, între soţi nemaiexistând nici  prietenie, nici afecţiune şi nici respect reciproc.

Recursul s-a admis pentru  următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 37 cod familie, căsătoria se poate desface prin divorţ.

Art. 38 cod familie, menţionează  în continuare, că instanţa judecătorească poate  desface căsătoria  prin divorţ atunci când,  datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai  este posibilă.

Dispoziţiile art. 617 alin. 1 cod procedură  civilă, prevăd că  instanţa poate  să pronunţe divorţul împotriva  ambilor soţi, chiar atunci când numai unul dintre ei a făcut cerere, dacă din dovezile administrate rezultă vina amândurora, fără a avea relevanţă gradul de vinovăţie.

Prin urmare, numai în  situaţia în care din interpretarea corectă, completă şi riguroasă a probatoriului administrat în cauză  rezultă culpa exclusivă a reclamantului, instanţa de judecată va respinge cererea de divorţ.

În speţă, se constată că reclamantul  a invocat drept motiv al despărţirii  numeroasele neînţelegeri  din familie ( „după ce am trăit o viaţă de calvar”) ce au culminat cu  incidentul din data de 20 august  2004 şi despărţirea în fapt produsă cu peste 2 ani în urmă.

Analizarea parţială a probatoriului  administrat în cauză raportat numai la  două dintre împrejurările invocate de reclamantul apelant ca şi  motive  de divorţ -  incidentul din seara zilei de 20 august  2004 şi îndelungata despărţire a soţilor,  precum  şi invocarea  generică a  unor  „neînţelegeri” ce se reţine  că au existat  încă de la începutul  căsătoriei, echivalează cu o nelegală şi neadecvată interpretare  în raport de cerinţele impuse de art. 38  cod fam.

Faţă de cele reţinute anterior, fără a modifica situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, Curtea  constată că  în speţă  este de reţinut, alături de culpa soţului  reclamant şi aceea a  pârâtei care nu  a încercat o  atenuare a conflictelor din familie, nu a manifestat disponibilitate pentru  rezolvarea neînţelegerilor ci, dimpotrivă, a avut o atitudine  provocatoare, lipsită de înţelegere, respect şi afecţiune ce a culminat cu  agresarea soţului în ziua de 20 august 2004, împrejurare  ce a fost confirmată chiar şi de martorii pârâtei.

Prin urmare, faţă de  cele arătate anterior, instanţa de recurs, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, subzistând motivul de recurs de modificare prevăzut de  art. 304  pct. 9 cod procedură civilă,  urmează a admite recursul, a modifica decizia în tot, a  admite apelul şi  a schimba decizia civilă în sensul admiterii acţiunii de divorţ.

În baza art. 38 cod fam., se va  dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor.

În baza art.  40 alin. 3 cod fam., pârâta îşi va relua numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

Domenii speta

Spete similare