Rolul activ al judecătorului sindic. Restricţii.

Decizie 225 din 12.03.2008


Potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 85/2006  atribuţiile judecătorului-sindic se limitează la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/ lichidatorului  şi la  procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii. Oportunitatea deciziilor manageriale  şi de gestionare a  averii debitoarei este atributul creditorilor  şi al administratorului judiciar sau lichidatorului. Scopul Legii nr. 85/2006  este acela de a spori rolul adunării creditorilor  în procedura insolvenţei  şi de a degreva  judecătorul sindic de atribuţii străine activităţii jurisdicţionale.  Atribuţiile comitetului creditorilor sunt  mult mai numeroase decât în reglementările anterioare , creditorii trebuind să manifeste interes maxim cu privire la  soarta debitorului ajuns în dificultate, sesizând cu cereri pe administrator sau lichidator  ori pe judecătorul-sindic. În aceste condiţii,  judecătorul-sindic nu poate dispune din oficiu  efectuarea unei expertize  care să identifice cauzele  apariţiei stării de insolvenţă  şi peroanele răspunzătoare  deoarece ar depăşi atribuţiile sale judiciare.

Prin sentinţa  nr. 588/ 6.12.2007, Tribunalul Dolj, prin judecător-sindic, a admis cererea lichidatorului B.E. şi a dispus  închiderea procedurii insolvenţei debitoarei  SC F.I. SRL Craiova ?i  radierea acesteia  din registrul comerţului.

Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea  AVAS, invocând  lipsa de rol activ a judecătorului-sindic care nu a stăruit prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului  şi,  în condiţii concrete,  nu a dispus efectuarea unei expertize  care să identifice cauzele  apariţiei stării de insolvenţă  şi persoanele răspunzătoare  şi nu a solicitat  asistenţa comitetului  creditorilor, rezumându-se la a îmbrăţişa concluziile lichidatorului care nu aveau o susţinere reală. A mai susţinut că raportul  final al  lichidării, fiind ultimul raport  trebuia că cuprindă o sinteză a întregii proceduri, inclusiv măsura în care au fost identificate persoanele răspunzătoare pentru ajungerea societăţii în stare de insolvenţă.

Recursul este nefondat.

Curtea a apreciat că  nu se poate reţine lipsa de rol activ a judecătorului-sindic deoarece,  potrivit art. 11  alin. 2 din Legea 85/2006,  atribuţiile judecătorului-sindic se limitează la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/ lichidatorului  şi la  procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii. Oportunitatea deciziilor manageriale  şi de gestionare a  averii debitoarei este atributul creditorilor  şi al administratorului judiciar sau lichidatorului . Scopul Legii nr. 85/2006  este acela de a spori rolul adunării creditorilor  în procedura insolvenţei  şi de a degreva  judecătorul-sindic de atribuţii străine activităţii jurisdicţionale.  Atribuţiile comitetului creditorilor sunt  mult mai numeroase decât în reglementările anterioare , creditorii trebuind să manifeste interes maxim cu privire la  soarta debitorului ajuns în dificultate, sesizând cu cereri pe administrator sau lichidator  ori pe judecătorul-sindic . În aceste condiţii,  judecătorul sindic nu poate dispune din oficiu  efectuarea unei expertize  care să identifice cauzele  apariţiei stării de insolvenţă  şi peroanele răspunzătoare  deoarece ar depăşi atribuţiile sale judiciare. Pe de altă parte, ar fi încălcat prevederile art.  40 din OUG 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă potrivit cărora elaborarea rapoartelor care să identifice cauzele apariţiei stării de insolvenţă şi persoanele răspunzătoare este în sarcina exclusivă a lichidatorului, neputând să fie dată în competenţa unui expert .

Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că judecătorul-sindic a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, astfel încât a respins recursul ca nefondat.