Obligaţii Daune materiale şi morale pentru erori judiciare. Răspunderea directă a Statului. Inaplicabilitatea art.998 – 999 Cod civil

Reglementarea legală ce stabileşte în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului este art.504 cod procedură penală.

Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată însă doar la prejudiciile cauzale prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. Dispoziţiile art.998-999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erori judiciare.

Prin cererea înregistrată la nr.3045/104/2007, reclamantul B.C.C. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce  va pronunţa să fie obligat la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 100.000 euro, iar ca daune materiale, la suma de 10.000 euro, ambele în echivalentul în lei, la data  executării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că a fost cercetat în dosarul nr.15/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia pentru săvârşirea infracţiunii de furt, iar prin încheierea din 20 mai 2005, pronunţată în dosarul nr.1116/2005, s-a dispus arestarea pe o perioadă de 29 zile începând cu 20 mai 2005, orele 16,45 până la 18 iunie , orele 16,45, fiind reţinut în prealabil din 19 mai 2005, orele 16,45 de  către organele de urmărire penală.

Prin încheierea din 01.06.2005, Judecătoria Corabia a dispus revocarea măsurii arestării preventive şi anularea mandatului de arestare nr.19/20.05.2005 cu punerea de îndată în libertate a acestuia.

Ulterior, prin sentinţa penală nr.675/2005, Judecătoria Corabia a dispus achitarea acestuia.

Reclamantul a susţinut că în perioada arestului nu a fost tratat din punct de vedere medical, şi suferind de o boală cronică a articulaţiilor, aceasta a evoluat, ceea ce a determinat pierderea cunoştinţei, dezechilibrarea, iar în cădere si-a fracturat mâna , care i-a fost imobilizată în ghips. După revocarea măsurii arestării preventive a mers în Spania, unde locuieşte sora sa şi a urmat un tratament medical pentru recuperarea sa fapt ce a necesitat cheltuieli foarte mari, pentru medicamente, chiria, alimentaţia, transportul său.

S-a deplasat în străinătate întrucât mama sa s-a îmbolnăvit în această perioadă şi nu a mai putut să-l îngrijească, iar medicii au apreciat că clima din Spania favorizează recuperarea acestuia.

A mai susţinut că pe lângă daunele materiale este îndreptăţit şi la daune morale pentru prejudiciul adus persoanei sale şi familiei, fiind nevoiţi să suporte dispreţul public pe perioada derulării procesului.

D.G.F.P.Olt pentru Statul Român a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, întrucât nu s-a făcut dovada daunelor.

Prin sentinţa civilă nr.1125 din 19 noiembrie 2007, pronunţată în dosarul nr.3045/104/2007, Tribunalul Olt a admis în parte acţiunea reclamantului B.C.C. şi a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata sumei de 1200 Euro daune materiale şi la 1500 Euro daune morale – în echivalentul în lei la data executării hotărârii.

Instanţa a reţinut, din declaraţiile martorilor C. L. şi P.I. şi din înscrisurile medicale, că reclamantul suferea de o boală reumatică gravă anterior arestării şi starea sănătăţii i s-a agravat pe perioada arestării din cauza frigului din Penitenciar şi a lipsei tratamentului şi că pentru ameliorarea acestei stări a plecat în Spania, ţară cu o climă care favorizează recuperarea sănătăţii, dar pentru aceasta a trebuit să împrumute suma de 1200 Euro chiar de la cei doi martori.

A concluzionat că sunt întrunite condiţiile răspunderii Statului pentru erori judiciare, prevăzute de art-.504 c.pr.pen., şi că s-au dovedit şi daunele materiale suferite.

În privinţa daunelor morale, instanţa a motivat că cererea este admisibilă, reclamantul fiind îndreptăţit , ca urmare a arestării pe nedrept o perioadă de 14 zile, la acoperirea prejudiciului moral suferit, fiind nevoit să suporte atitudinea dezaprobatoare a celor din jur  care-l considerau vinovat de săvârşirea infracţiunii de furt.

Împotriva sentinţei au declarat apel reclamantul, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt , pentru Ministerul Economiei şi Finanţelor ,ca reprezentant al Statului Român şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt.

Reclamantul a criticat sentinţa sub aspectul cuantumului daunelor acordate, susţinând că instanţa nu a avut în vedere toate probele administrate pentru dovedirea lor, referindu-se, sub acest aspect, la înscrisuri privind analizele medicale efectuate în ţară şi în Spania, la bilete de călătorie din România către Spania şi retur.

A arătat că deşi nu poate dovedi toate cheltuielile suportate pentru tratamentul medical, instanţa ar fi trebuit să aibă în vedere că starea sa de sănătate necesita cheltuieli suplimentare atât pentru deplasarea sa cât şi pentru o alimentaţie specială.

Referitor la daunele morale ,apelantul reclamant a susţinut că, potrivit practicii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în materie trebuiau avute în vedere criterii privitoare la suferinţele fizice şi psihice, atingerea gravă adusă onoarei şi demnităţii, afectarea gravă a prestigiului profesional şi a personalităţii sale.

În apelul declarat de Statul Român  s-a criticat sentinţa tot sub aspectul cuantumului daunelor acordate  fiind apreciate ca exagerat de mari în raport de prejudiciul suferit de reclamant.

S-a arătat că actele procedurale săvârşite de organele de urmărire penală nu pot fi  incluse în categoria „erorilor judiciare” întrucât pe toată perioada cercetării penale reclamantul a beneficiat de prezumţia de nevinovăţie care s-a concretizat în hotărârea definitivă de achitare a reclamantului, considerând că reclamantul nu se află în situaţiile expres reglementate de lege, care să-i confere calitatea de victimă a unei erori judiciare săvârşită într-un proces penal.

A susţinut că daunele materiale nu au fost dovedite ,conform art.1169 Cod civil ,de către reclamant apreciind ca subiective declaraţiile martorilor avute în vedere de instanţă.

A mai susţinut că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale prevăzute de art.998 c.civ., că daunele materiale acordate trebuie să reprezinte o justă despăgubire şi să cuprindă pierderea efectivă suferită de reclamant şi beneficiul de care a fost lipsit, pe când în cauză împrumuturile efectuate de reclamant  sunt ulterioare lipsirii de libertate şi folosite în scop de călătorie în Spania.

Pârâtul a considerat că şi daunele morale trebuie dovedite şi a apreciat că suma acordată este prea mare în raport cu perioada în care reclamantul a  fost lipsit de libertate, de gradul de constrângere al măsurii preventive.

Prin motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt s-a susţinut că obligarea statului la daune materiale este neîntemeiată ,deoarece afecţiunea reumatică de care suferă reclamantul era anterioară arestării şi  cu trecerea timpului s-ar fi agravat  astfel că tratamentul bolii în Spania s-ar fi impus oricum, nefiind determinat de măsura arestării.

O altă critică se referă la nepronunţarea instanţei asupra cererii reclamantului de a i se acorda cheltuielile de judecată.

Apelurile sunt nefondate.

Întrucât prin toate cele trei apeluri s-au formulat critici privitoare la cuantumul daunelor materiale şi morale acordate  reclamantului prin sentinţa, şi la întrunirea condiţiilor privitoare la răspunderea statului pentru erorile judiciare, se va răspunde acestor motiv prin considerente comune.

Potrivit art.53 alin.3 teza întâi din Constituţie, Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare.

Astfel cum s-a decis în contenciosul constituţional prin decizia nr.,45/1998 principiul responsabilităţii statului faţă de persoanele care au suferit din cauza unor erori judiciare săvârşite , în procesele penale, trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori, fiind inadmisibil ca anumite erori judiciare neimputabile victimei să fie suportate de aceasta.

Scopul legii este aşadar de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept cât şi pentru nelegală privare sau restrângere de liberate din cursul procesului penal finalizat fie prin achitarea inculpatului, fie prin încetarea procesului penal, numai astfel legea internă fiind în concordanţă cu prevederile art.5 paragraful 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu care trebuie interpretate legile interne potrivit art.20 din Constituţie.

Reglementarea legală ce stabileşte în ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajată răspunderea statului este art.504  Cod procedură penală.

Răspunderea statului este o răspundere directă, limitată însă doar la prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârşite în procesele penale. Dispoziţiile art.998-999 Cod civil privind răspunderea civilă delictuală nu pot constitui temei pentru antrenarea răspunderii statului pentru erorile judiciare.

Art.504 Cod procedură penală prevede că are dreptul la repararea pagubei şi persoana care a fost arestată iar ulterior a fost scoasă de sub urmărire sau a fost achitată.

Situaţia reclamantului se circumscrie acestei ipoteze.

Prin încheierea din 20 mai 2005 a Judecătoriei Corabia ,dată în dosarul nr.1116/2005, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului B.C.C. pe o perioadă de 29 zile, începând cu data de 20 mai 2005 orele 16,45 până la data de 18 iunie 2005, orele 16,45.

Măsura arestării preventive s-a revocat prin încheierea din data de 01.06.2005 a Judecătoriei Corabia –şi s-a dispus punerea de îndată în liberate a inculpatului –iar prin sentinţa penală nr.675/23 decembrie 2005, pronunţată de Judecătoria Corabia în dosarul nr.1718/2005, inculpatul a fost achitat în baza art.11 pct.2 lit.,a raportat la art.10 litera e Cod procedură penală, hotărârea rămânând irevocabilă, fiind respinse apelurile declarate împotriva sentinţei prin decizia penală nr.294/25 septembrie 2000 a Tribunalului Olt şi prin respingerea recursului – prin decizia nr.58 din 18,91.2007 a Curţii de Apel Craiova – dată în dosarul nr.14849/54/2006.

Cuantumul daunelor materiale a fost corect stabilit de prima instanţă pe baza probatoriilor administrate.

Reclamantul a făcut dovada agravării stării de sănătate din cauza  condiţiilor în perioada arestării preventive  şi că agravarea afecţiunii reumatice a dus indirect la fracturarea braţului drept.

Chiar în considerentele încheierii din 01.06.2005 a Judecătoriei Corabia – dată în dosarul nr.1236/2005 – prin care s-a revocat măsura arestării, s-a reţinut că poliartrita cronică de care suferea inculpatul, care necesită o îngrijire şi un tratament special se poate agrava din cauza frigului şi umezelii din penitenciar, că  pe durata arestării sale, din cauza stării de sănătate  şi-a pierdut cunoştinţa iar în cădere şi-a fracturat braţul drept.

Pentru recuperarea sa reclamantul a trebuit să efectueze cheltuieli suplimentare , împrumutând în acest scop  sume de bani şi chiar dacă împrumuturile s-au efectuat ulterior punerii sale în libertate cheltuielile efectuate au fost determinate de agravarea stării de boală, în perioada deţinerii ilegale , astfel că, în mod corect declaraţiile martorilor audiaţi ,privitoare la aceste împrumuturi, au fost reţinute de instanţă ca dovezi ale daunelor materiale. Cum reclamantul nu a făcut alte dovezi ,sub  acest aspect în cauză (actele medicale la care se referă nu privesc cheltuielile suportate şi nu a depus  nici dovezi privitoare la plata transportului său în străinătate nu i se puteau acorda decât sumele justificate.

Cât priveşte daunele morale, acestea nu pot fi supuse unei cuantificări exacte, iar instanţa a avut în vedere criteriile enumerate în apelul reclamantului, referindu-se în mod expres la afectarea prestigiului social al acestuia, expunerea acestuia la dispreţul public. În privinţa prestigiului profesional , reclamantul nefiind angajat, nu se poate pune în discuţie.

Apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt nu poate invoca  nepronunţarera instanţei asupra unei cereri formulată de reclamant atâta timp cât acesta nu a formulat o asemenea critică şi exista posibilitatea  completării sentinţei sub acest aspect conform art. 281 indice 2  Cod procedură civilă.

Faţă de toate aceste considerente şi în baza art.296 c.pr.civ,. urmează a se respinge, ca nefondate, apelurile.

5

Domenii speta

Spete similare