Răspundere patrimonială. Clauza de concurenţă.

Clauza de neconcurenţă este justificată de natura activităţii angajatorului

şi de necesitatea protejării secretelor comerciale şi a condiţiilor speciale de pregătire a salariaţilor.

Decizia civilă nr.  546/R/15.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 1558/08.12.2008 pronunţată de către Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 5858/121/2008, s-a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi în contradictoriu cu pârâtul B.D.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 5858/121/2008 pe rolul Tribunalului Galaţi  reclamanta SC A. SRL Galaţi a solicitat în contradictoriu cu  pârâtul B. D. L., obligarea acestuia la plata sumei de 48352 lei reprezentând despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă şi cuantumul indemnizaţiilor acordate acestuia pentru clauza de neconcurenţă.

Motivându-şi  în fapt cererea, reclamanta a arătat că pârâtul a fost salariat al societăţii în funcţia de agent comercial până la data de 15.03.2008.

A susţinut că prin contractul individual de muncă 12801/18.05.2006 s-a prevăzut clauza de neconcurenţă.

Potrivit actului adiţional menţionat, pârâtul în calitate de salariat al reclamantei se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional la societăţile cu obiect similar de activitate  ca al reclamantei.

A precizat că pârâtul avea la dispoziţie o listă cu societăţile enumerate ce  putea fi  vizualizată la Serviciul Resurse Umane, începând cu data încetării contractului individual de muncă.

Reclamanta a mai menţionat că pe lista societăţilor comerciale concurente se află şi SC F.S. SRL, societate la care  fostul  salariat activează în prezent.

În susţinerea acţiunii, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

În drept, a invocat disp. art. 21, art. 22 şi 39 din Codul Muncii, respectiv 969 şi urm. din Codul civil, precum şi disp. art. 1073 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat că în clauza de neconcurenţă se menţionează că salariatul se obligă să nu presteze activităţi de vânzare a materialelor de construcţii şi finisaje, a produselor pe bază de lemn  şi feroneria societăţi care au acelaşi obiect de activitate pe teritoriul judeţelor Prahova şi Ploieşti ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. A arătat că în clauza de neconcurenţă nu sunt cuprinşi terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, că acea listă nu a putut fi niciodată consultată de vreun salariat, că la societatea la care s-a angajat  a prestat activitate într-o altă zonă geografică, respectiv în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu, a precizat că la societatea reclamantă a lucrat pe departamentul Pal, iar la noua societate  pe departamentul termo şi hidroizolaţii, că această clauză nu poate interzice în mod absolut exercitarea profesiei. În concluzie, a solicitat respingerea acţiunii.

În drept, a invocat disp. art. 115 -119 din C.pr.civilă.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în cauză,  prima instanţa a reţinut următoarele :

Pârâtul a fost salariat al societăţii reclamante SC A. SRL Galaţi în funcţia de agent comercial, potrivit copiei contractului individual de muncă.

 Prin contractul individual de muncă  părţile au convenit asupra includerii unei clauze de  neconcurenţă.

Pârâtul a denunţat unilateral contractul individual de muncă la data de 15.03.2008, în temeiul disp. art. 79 din Codul muncii, raporturile de muncă cu societatea reclamantă încetând la data de 15.03.2008.

Se mai reţine din contractul individual de muncă 1028131/2008 pârâtul s-a angajat la SC F.S. SRL începând cu 17.03.2008, având funcţia de reprezentant vânzări, salariatul desfăşurându-şi activitatea în judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu.

Conform clauzei de neconcurenţă, pârâtul se obligă ca pe perioada de un an de la încetarea contractului individual de muncă să nu presteze activităţile menţionate în actul  adiţional, la societăţile cu obiect similar de activitate cu al reclamantei SC A. SRL, în caz de  nerespectare a acestei clauze, fiind obligat la restituirea indemnizaţiei de neconcurenţă plătită de către angajator şi la plata cu titlu de despăgubire a unei sume echivalente cu venitul salarial brut obţinut de acesta în ultimul an de activitate în cadrul angajatorului.

Potrivit disp. art. 21(1) (2) (3) din Codul Muncii, clauza de neconcurenţă îl obligă pe salariat să nu presteze în interesul său propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă  cu cea prestată la angajatorul său, ori să nu presteze o activitate în favoarea unui terţ care se află în relaţii de concurenţă cu angajatorul său, şi îl obligă pe angajator să îi plătească salariatului o indemnizaţie lunară (2) clauza de neconcurenţă îşi produce efectele numai dacă în cuprinsul contractului individual de muncă sunt prevăzute în mod concret activităţile ce sunt interzise salariatului  pe durata contractului (3) indemnizaţia datorată salariatului se negociază şi este de cel puţin 25% dar salariu, indemnizaţia trebuie plătită întocmai şi la timp.

Din cuprinsul apărărilor invocate de pârât instanţa reţine una , pe care o consideră esenţială: prevederea unei clauze de neconcurenţă nu echivalează cu îngrădirea absolută a dreptului la muncă. Prin urmare, este pertinentă observaţia că această interdicţie ar trebui să opereze pe o arie geografică precis determinată. Această arie este descrisă în contractul individual de muncă ca fiind a judeţelor Prahova şi Dâmboviţa. Este adevărat că societatea la care pârâtul s-a angajat are sediul în Ploieşti, nu are puncte de lucru în alte localităţi. Însă, în contractul individual de muncă al pârâtului încheiat cu a doua societate se menţionează expres că activitatea o va desfăşura pe o altă zonă geografică , respectiv Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu. Aceasta este potrivit contractului zona de lucru a pârâtului şi , în acest mod, nu se aduce nici o atingere clauzei de neconcurenţă. Dimpotrivă, s-a găsit o modalitate ca, respectând această clauză, pârâtul să-şi poată desfăşura raporturile de muncă. S-a susţinut că actul este întocmit pro causa, deşi la data încheierii lui nu exista nici un litigiu, însă  nu s-a făcut nici o probă în sensul că pârâtul ar fi desfăşurat în concret activităţi în aria interzisă prin clauza de neconcurenţă.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive.

Pârâtul intimat avea la dispoziţie o listă cu societăţile concurente ce putea fi vizualizată la Serviciul Resurse Umane. Pe această listă se afla şi S.C. F.S. S.R.L. cu puncte de lucru în Ploieşti. La dosar este depus un certificat emis de Oficiul Registrului Comerţului din care rezultă că societatea are puncte de lucru doar în Ploieşti şi nicidecum în aria geografică în care susţine pârâtul că îşi desfăşoară activitatea.

În final, recurenta emite solicitări contradictorii şi anume: solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare iar în fraza ulterioară, solicită să se constate că acţiunea este întemeiată şi admiterea acesteia.

În această situaţie, curtea aminteşte faptul că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cauzele de casare cu trimitere în rejudecare prevăzute de art. 312 alin. 5 C.pr. civilă ci în cauzele de modificare a unui hotărâri şi de reţinere cu rejudecare.

În drept, recursul a fost întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 , art. 312 alin. 3 C.pr. civilă.

Intimatul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât prima instanţă a pronunţat o hotărârea legală şi temeinică.

A învederat că din conţinutul clauzei de neconcurenţă se poate observa faptul că nu cuprinde terţii în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii, ci se face doar o trimitere la lista societăţilor.

De asemenea, a arătat că a respectat clauza de neconcurenţă în ce priveşte aria geografică, întrucât şi-a desfăşurat activitatea ca reprezentant de vânzări pe judeţele Ilfov, Bucureşti şi Giurgiu.

Prin decizia civilă nr.  546/R/15.05.2009 a Curţii de Apel Galaţi a fost admis recursul declarat de recurenta SC A. SRL, împotriva sentinţei civile nr.1558/8.12.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.5858/121/2008.

 A fost modificată în tot sentinţa civilă nr.1558/8.12.2008 a Tribunalului Galaţi şi în rejudecare:

A fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Galaţi.

 A fost obligat pârâtul B. D. L. să plătească reclamantei suma de 48.352 lei actualizată cu indicele de inflaţie până la recuperarea integrală a acestuia.

 Curtea  a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Aşa cum corect a învederat recurenta reclamantă, intimatul-pârât B. D. L. a încălcat prevederile contractului individual de muncă nr. 12801, încheiat la data de 18.05.2006 în sensul nerespectării clauzei de neconcurenţă.

Clauza de neconcurenţă a început să activeze începând cu data de 15.03.2008, dată la care s-a desfăcut contractul individual de muncă al intimatului.

Clauza de neconcurenţă prevede că , pe perioada de un an de la încetarea contractului de muncă, salariatul intimat să nu presteze activităţile menţionate în actul adiţional, la societăţi cu obiect similar de activitate ca al S.C. A. S.R.L. , care activează pe teritoriul jud. Prahova şi Dîmboviţa, societăţi ce fac parte din aria de activitate a punctului de lucru Ploieşti. În acelaşi contract  este prevăzut că lista exemplificativă a societăţilor concurente existente este disponibilă la Serviciul Resurse Umane şi va putea fi consultată de salariat la momentul încetării contractului său individual de muncă.

Intimatul pârât a semnat contractul individual de muncă.

Atât prima instanţă cât şi intimatul pârât apreciază că nu a fost încălcată clauza de neconcurenţă pentru faptul că interzicerea viza doar angajarea la societăţile existente pe teritoriul jud. Prahova şi Dâmboviţa, ori acesta şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi în mun. Bucureşti, potrivit contractului individual de muncă încheiat între pârât şi S.C. F. S. SRL.

Instanţa de recurs nu reţine ca fiind întemeiat acest argument.

Clauza contractuală este clară şi nu suportă alte interpretări: fostul salariat nu se poate angaja pe o anumită perioadă la nici una din societăţile înscrise în lista exemplificativă, criteriul avut în vedere de angajator fiind acela al similarităţii obiectului de activitate cu cel al angajatorului.

În cadrul listei cu societăţi concurente S.C. A. SRL este cuprinsă şi S.C. F. S. SRL Ploieşti. Pârâtul afirmă că nu a luat cunoştinţă de lista cu societăţile respective însă această afirmaţie nu poate fi reţinută deoarece, acesta a semnat actul adiţional în care era inserată clauza de neconcurenţă cu menţiunea că societăţile concurente se află înscrise într-o listă ce se află la Serviciul Resurse Umane unde poate fi consultată, fiind respectate astfel prevederile art. 21 alin. 2 din Codul muncii.

Practic, intimatul pârât îşi invocă propria culpă prin faptul că a fost lipsit de diligenţă, în condiţiile în care societatea şi-a respectat obligaţiile asumate şi a achitat acestuia indemnizaţia pentru respectarea clauzei de neconcurenţă.

În cazul în care intimatul ar fi considerat că este prea oneroasă interzicerea exercitării profesiei pe perioada determinată, avea posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 23 alin. 2 din Codul muncii, în vederea diminuării efectelor clauzei de neconcurenţă. Ori, intimatul a acceptat clauza astfel cum a fost negociată, a semnat contractul individual de muncă şi astfel, şi-a însuşit prevederile acesteia.

Faptul că pârâtul intimat şi-a desfăşurat activitatea în zona de vânzări din judeţele Ilfov, Giurgiu şi mun. Bucureşti nu are  nici o relevanţă în cauză şi nu înlătură răspunderea intimatului.

Astfel, se pierde din vedere scopul inserării unei clauze de neconcurenţă.

Clauza de neconcurenţă este justificată de natura activităţii angajatorului, necesitatea protejării secretelor comerciale şi a condiţiilor speciale de pregătire a salariaţilor.

Conform art. 21 din Codul muncii, la încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca, după încetarea contractului, să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă.

Această reglementare constituie o excepţie de la dispoziţiile imperative ale art. 38 din Codul muncii în sensul că salariatului i se permite, legal, să accepte anumite restrângeri ale libertăţii muncii sale în schimbul obţinerii unui avantaj suplimentar, de natură pecuniară.

Obligaţia de neconcurenţă este interpretată ca făcând parte din conţinutul obligaţiei generale de fidelitate a salariatului faţă de angajatorul său, prevăzută de art. 39 alin. 2 lit. d din Codul muncii.

Contrar susţinerilor primei instanţe, raţiunea instituirii textului a fost protecţia angajatorului iar interesul încheierii unui acord privind clauza de neconcurenţă aparţine acestuia întrucât societatea apreciază dacă poate fi prejudiciata de angajarea fostului salariat la un concurent, iar salariatul nu este prejudiciat fiind despăgubit astfel că protecţia materială  este instituită..

În consecinţă, intimatul pârât nu avea posibilitatea de a se angaja la S.C. F. S. SRL Ploieşti întrucât era o societate considerată concurentă de către angajator, era înscrisă în listă şi, în aceste condiţii, nu are nici o importanţă în ce regiune îşi desfăşura fostul salariat activitatea, încălcarea clauzei având loc chiar prin angajarea la societatea concurentă şi nu prin desfăşurarea activităţii într-o anumită rază geografică. Clauza prevede interzicerea prestării unei activităţi similare la societăţi existente pe teritoriul jud. Prahova şi Dâmboviţa, ori expresia „existente” înseamnă locul sediului societăţii şi nu alte locuri unde reprezentanţii de vânzări îşi desfăşoară diverse activităţi, aceştia putând efectua vânzări şi în afara graniţelor naţionale. În speţa de faţă, aşa cum rezultă din certificatul  emis de către Oficiul Registrului Comerţului, S.C. F. S. SRL are sediul în localitatea Ploieşti din jud. Prahova, fiind , în concluzie, o societate aflată în concurenţă cu S.A. A. S.R.L.

Angajatorul are în vedere ca salariatul să nu se angajeze la o altă societate ce îi poate face concurenţă, în aceasta constând prejudiciul societăţii şi astfel, nu este necesar, aşa cum greşit susţine intimatul, ca societatea să probeze producerea unui prejudiciu, acesta fiind deja produs prin angajarea la societatea concurentă.

Deşi intimatul susţine că S.C. F. S. SRL nu este o societate concurentă S.A. A. S.R.L., acest lucru nu se confirmă întrucât , comparând obiectul de activitate al celor două  societăţi, se observă că sunt similare, cu privire la materiale de construcţie.

În consecinţă, pârâtul datorează despăgubiri pentru nerespectarea clauzei de neconcurenţă, despăgubiri prevăzute în contractul individual de muncă.

Domenii speta

Spete similare