Acţiune pauliană. Condiţii. Inexistenţa insolvabilităţii. Art. 975 Cod civil

Acţiunea pauliană se fondează pe principiul responsabilităţii delictuale, în sensul că atât debitorul cât şi terţul dobânditor trebuie să fie de conivenţă la momentul încheierii actelor de înstrăinare şi să urmărească fraudarea intereselor creditorului.

Pentru a fi întemeiată acţiunea pauliană se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv: să existe o fraudă din partea debitorului; să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care să constea în micşorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat să nu constituie exerciţiul unui drept strict personal al debitorului; creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat, să fie certă lichidă şi exigibilă şi în cazul actelor cu titlu oneros, terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudă.

Nefiind îndeplinită condiţia creării insolvabilităţii totale sau parţiale, acţiunea reclamantei este neîntemeiată, astfel încât nu se impune a se mai analiza în mod concret celelalte condiţii solicitate de lege pentru promovarea acestei acţiuni, atât timp cât condiţiile acţiunii revocatorii trebuie îndeplinite cumulativ şi nu independent una de alta.

Prin acţiunea formulată la Judecătoria Motru, reclamanta SC OMNIASIG SA GORJ a chemat în judecată pe pârâta S.C., pentru a se dispune revocarea contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 3566/25.10.2002 şi nr. 2562/25.10.2002 la BNP N.P.B..

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că între SC IATSA SA TG. JIU, în numele RODAE AUTOMOBILE SA, şi S.I. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare prin care cumpărătorul a dobândit un autoturism marca CIELO, cumpărătorul obligându-se să plătească ratele lunare în contul vânzătorului. Deoarece acesta nu şi-a achitat ratele scadente, reclamanta a fost obligată la plata c/valorii lor, în baza convenţiei de risc financiar încheiată între societatea reclamantă şi SC DAEWOO AUTOMOBILE SA.

În şedinţa publică din 10.02.2004, s-a depus o cerere de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii A.P. şi N., solicitând să se constate că sunt proprietarii apartamentului situat în M., asupra căruia reclamanta a dispus executarea silită.

Prin sentinţa civilă 659/6.04.2004, pronunţată de Judecătoria Motru, în dosarul 336/2004, s-a respins acţiunea civilă în revocare contracte de vânzare cumpărare formulată de reclamantă.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, în calitate de creditor la data de 14.11.2001, a obţinut încuviinţarea executării silite a dispoziţiilor din contractul de vânzare cumpărare  cu plata în rate nr. 013317/02.06.1998 privind pe debitorul S.I., soţul pârâtei,  în prezent decedat. Aplicarea sechestrului asigurator asupra apartamentului din litigiu nu  s-a putut efectua deoarece debitorul numai era proprietarul acestuia.

Faţă de dispoziţiile art. 975 Cod civil, instanţa a constatat că actul de vânzare – cumpărare nu poate fi considerat un act viclean, nefiind dovedită vinovăţia părţilor contractante la încheierea lui.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi  netemeinicie, arătând că în mod eronat prima instanţă şi-a întemeiat sentinţa pe înscrisul sub semnătură privată, prin care martorii C.V. şi S. s-au angajat să înstrăineze apartamentul în litigiu numai pârâtei S.C. nu şi soţului acesteia, debitorul ‚ S.I..

La data de 21.09.2004, intimata pârâtă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului susţinând în esenţă temeinicia şi legalitatea hotărârii primei instanţe, deoarece înscrisul sub semnătură privată pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanţe nu contravine regimului comunităţii de bunuri a soţilor, acest regim se atribuie numai bunurilor dobândite din venituri comune, apartamentul cu pricina achiziţionându-se din banii părinţilor pârâtei, iar nu din bani comuni.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 3672/2 nov. 2004, a admis apelul declarat de reclamanta SC OMNIASIG SA Sucursala Gorj, a anulat în tot procedura urmată şi sentinţa pronunţată şi a reţinut cauza spre rejudecare.

Pronunţându-se astfel instanţa de apel a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat revocarea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 3562 şi 3566/25 oct. 2002. Astfel, prima instanţă era chemată să clarifice cadrul procesual punând în discuţia părţilor dacă reclamanta a înţeles să cheme în judecată pe moştenitorii debitorului, în situaţia în care s-a dovedit că pârâta chemată în judecată nu are această calitate.

Instanţa a reţinut că soluţionarea procesului s-a făcut fără a clarifica situaţia succesorilor debitorului şi fără a-i concepta şi cita pe aceştia pronunţând astfel o hotărâre afectată de nulitate, fapt ce a atras admiterea apelului şi anularea în tot a hotărârii apelate şi a procedurii urmare fără citarea succesorilor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând faptul că eronat instanţa a admis  apelul, a anulat sentinţa instanţei de fond, întrucât cadrul procesual civil a fost stabilit de părţi, iar instanţa din oficiu nu a putut desemna alţi participanţi la proces.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia 3134/17 nov. 2005,a respins ca inadmisibil recursul declarat de pârâta S.C., arătând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 297 alin.1  cod pr.civ., instanţa va evoca ea însăşi fondul pricinii, va judeca procesul şi va pronunţa o hotărâre definitivă.

Astfel, decizia prin care s-a dispus anularea hotărârii pronunţate de instanţa de fond are caracterul unei hotărâri intermediare, împotriva căreia, cât timp judecarea nu a fost înfăptuită, nu se poate exercita controlul judiciar prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.

Ulterior pronunţării deciziei în recurs, Curtea de Apel Craiova, ca instanţă de rejudecare a fondului, a introdus în cauză pe moştenitorii autorului S.I., respectiv, S.A.M., prin curator B.C., I.A. şi S.S., iar prin decizia civilă nr. 211/7.03.2006 a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Gorj, făcându-se aplicarea dispoz. art. 2, pct. 2 Cod pr. civ., aşa cum a fost modificat prin Lg. 219/2005 de aprobare a OUG 138/2000.

Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 474A/19.06.2006, la rândul său, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Craiova şi a constatat conflictul negativ de competenţă, conform art. 20, alin.2 Cod pr. civ.

ICCJ, prin decizia nr. 9116 din 9. 11.2006, a soluţionat conflictul negativ de competenţă, în sensul că a stabilit competenţa de judecare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova.

În soluţionarea pe fond a cauzei a fost administrată proba testimonială solicitată de pârâta S.C., fiind audiaţi martorii  T.O. şi C.G., reclamanta renunţând la administrarea acestui probatoriu, aşa cum rezultă din adresa nr. 4656/20.11.2007 (fila 7 dosar). Reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriu pentru intervenienţii în nume propriu, depunând în acest scop interogatoriul la dosar şi obligarea pârâtei  S.C. să depună la dosar contractul de vânzare - cumpărare încheiat pentru apartamentul proprietatea pârâtei S.C., respectiv nr.3562/2002.

Pârâta a depus la dosar contractul de vânzare cumpărare nr. 10102/15.11.2001, încheiat de intervenienţi şi cumpărătoarea O.V., pentru apartamentul din B., copia certificatului de deces al autorului S.I., contractul de vânzare cumpărare nr. 529/1994, prin care pârâta (necăsătorită) a cumpărat un apartament în M, decizia de pensionare nr. 1134507/25.10.2002 pentru autorul S.I. şi copia cărţii de muncă a acestuia.

S-a constatat de instanţă că se află în dosarul de apel nr. 4537/2004 (fila 26) contractul de vânzare cumpărare nr. 3562/25.10.2002, solicitat de către reclamantă a fi depus la dosar.

Intervenienţii  A.P. şi N. au formulat o precizare la cererea de intervenţie în interes propriu, în sensul că au solicitat să se constate şi existenţa contractului de mandat, fiica lor,  S.C., cumpărând apartamentul în baza mandatului verbal dat de intervenienţi.

Pârâta  S.C. a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că a acţionat în calitate de mandatar a părinţilor săi, respectiv  A.P. şi N.

Examinând probatoriul administrat, se constată că reclamanta a devenit creditoarea lui S.I., ca urmare a plăţii c/valorii ratelor neachitate de acesta pentru autoturismul cumpărat de la SC DAEWOO AUTOMOBILE SA, prin contractul de vânzare cumpărare  cu plata în rate nr. 013317/02.06.1998,în baza convenţiei de risc financiar încheiată, în valoare totală de 88.836.433 lei, achitată în mai multe tranşe (12.10.2000, 24.04.2001, 22.06.2001, 22.10.2001, 15.02.2002).

Pentru recuperarea acestei sume de bani achitată pentru S.I., reclamanta a pornit executarea silită formându-se dosarul de executare nr. 297E/2001.

Împotriva acestei executări, debitorul  S.I. a formulat contestaţie la executare, care a fost respinsă prin sentinţa nr. 1807 din 12.06.2002, a Judecătoriei Motru, irevocabilă prin decizia nr. 1726 din 25.10.2002, a Tribunalului Gorj.

La data de 25.10.2002, prin contractul de vânzare - cumpărare autentic nr. 3566, soţii  S.I. şi C. au vândut către  A.P. şi N., mai multe bunuri mobile  situate în apartamentul din  M., în valoare de 47.700.000 lei ROL.

La aceeaşi dată, prin contractul de vânzare cumpărare în formă autentică nr. 3562, vânzătorii  S.I. şi C. au vândut cumpărătorilor A.P. şi N., apartamentul situat în M.

Acest apartament a fost dobândit de vânzători ca urmare a încheierii unui act sub semnătură privată de către pârâta  S.C. cu vânzătorii C.V. şi C.S., la data de 25.10.2001 şi a pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare, respectiv sentinţa nr. 3476/13.12.2001, a Judecătoriei Motru.

S-a susţinut de reclamantă că cele două contracte de vânzare cumpărare încheiate de soţii S. şi A. (ultimi fiind părinţii lui S.C.) au avut ca scop sustragerea de la executarea silită a apartamentului şi a celorlalte bunuri mobile, proprietatea debitorului şi crearea stării de insolvabilitate pentru debitorul S.I., având în vedere că cele două acte de înstrăinare s-au încheiat în ziua în care s-a pronunţat recursul în contestaţia la executare formulată de debitor.

Faţă de susţinerea reclamantei, instanţa a fost investită cu o acţiune pauliană, întemeiată pe dispoz. art. 975 Cod civil, acţiune civilă prin care creditorul poate solicita anularea actelor juridice făcute în frauda drepturilor sale de către debitor.

Această acţiune se fondează pe principiul responsabilităţii delictuale, în sensul că atât debitorul cât şi terţul dobânditor trebuie să fie de conivenţă la momentul încheierii actelor de înstrăinare şi să urmărească fraudarea intereselor creditorului.

Pentru a fi întemeiată acţiunea pauliană se impune a fi întrunite cumulativ mai multe condiţii, respectiv: să existe o fraudă din partea debitorului; să se fi cauzat o prejudiciere a drepturilor creditorului care să constea în micşorarea gajului general, de natură să determine insolvabilitatea debitorului; actul atacat să nu constituie exerciţiul unui drept strict personal al debitorului; creanţa creditorului să fie anterioară actului atacat, să fie certă lichidă şi exigibilă şi în cazul actelor cu titlu oneros, terţul să fi participat în complicitate cu debitorul la fraudă.

Aşa cum s-a precizat mai sus, plata ratelor restante de către reclamantă către DAEWOO Craiova a stat la baza promovării acestei acţiuni, aceste rate restante constituind creanţa reclamantei.

Stanciu Ionel a cumpărat în rate un autoturism CIELO, care ulterior a făcut obiectul unei convenţii de vânzare cumpărare încheiată cu A.P.M., încheiată la 01.05.1999. Această convenţie de vânzare cumpărare a fost anulată prin sentinţa nr. 834/13.11.2000, pârâtul  A.P.M. fiind obligat la restituirea automobilului  şi la plata către firma DAEWOO a ratelor restante şi penalităţilor de întârziere aferente acestora, începând cu data de 01.05.1999 şi până la data restituirii efective a autoturismului către reclamant.

Această sentinţă civilă a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr. 8338 din 21.11.2001, a Curţii de Apel Craiova, Secţia civilă.

Este adevărat că în cauza respectivă S.C. DAEWOO nu a fost parte, situaţie în care hotărârea nefiindu-i opozabilă, nu poate fi obligată să recupereze ratele restante de la pârâtul A, iar potrivit raporturilor juridice stabilite prin contract recuperarea ratelor şi penalităţilor aferente, neachitate se face de la reclamantă conform convenţiei de risc financiar.

Prin urmare, la momentul încheierii contractelor de vânzare – cumpărare care fac obiectul acţiunii revocatorii şi a introducerii prezentei acţiuni – 6 decembrie 2003 – dreptul vânzătorului  S.I. de recuperare a autoturismului de la pârâtul A. era în fiinţă, nefiind prescrisă executarea sentinţei civile ce constituie titlu executoriu, situaţie în care se constată că acesta nu şi-a creat o stare de insolvabilitate nici măcar parţială, având în proprietate un autoturism.

Insolvabilitatea se concretizează în depăşirea valorică în patrimoniul debitorului a elementelor active de către elementele pasive cu consecinţa imposibilităţii pentru creditorii acestuia de a obţine plata datoriilor scadente prin executare silită.

Potrivit hotărârii judecătoreşti menţionate pârâtul A. avea obligaţia de restituire a autoturismului ce constituie obiectului contractului de vânzare – cumpărare pe care se întemeiază creanţa reclamantului, prin urmare şi acest autoturism din punct de vedere a dreptului de proprietate există în patrimoniul autorului S.I., el nefăcând obiectul contractului de vânzare – cumpărare a cărui revocare se solicită. Chiar dacă nu a fost predat efectiv nici până la acest moment nimic nu a împiedicat reclamanta să solicite executarea hotărârii de predare a bunului pe calea acţiunii oblice, substituindu-se în drepturile debitorului şi să-l valorifice prin executare silită în folosul său.

Pe de altă parte, raportat la starea de insolvabilitate a lui S.I., se constată că nu se poate reţine îndeplinirea acestei condiţii atât timp cât la momentul începerii executării acesta era încadrat  şi realiza un salariu de aprox. 14.000.000 lei lunar, iar ulterior, ca urmare a pensionării, la 5.10.2002, a avut o pensie de 9.338.775 lei.

Din aceste motive, se constată, de asemenea, că nu se poate reţine că prin vânzarea apartamentului şi a mobilierului s-a creat o stare de insolvabilitate în ceea ce priveşte pe debitor, societatea având la îndemână posibilităţi de executare prin poprire asupra veniturilor realizate de către acesta.

Concluzionând se constată că, nefiind îndeplinită condiţia creării insolvabilităţii totale sau parţiale, acţiunea reclamantei este neîntemeiată, neimpunându-se a se mai analiza în mod concret celelalte condiţii solicitate de lege pentru promovarea acestei acţiuni, atât timp cât condiţiile acţiunii revocatorii trebuie îndeplinite cumulativ şi nu independent una de alta.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de  A.P şi N., se constată că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că sunt proprietarii apartamentului pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate, drept pe care l-au dobândit  prin contractul de vânzare cumpărare existent în dosar şi care face obiectul acestei cauze.

În situaţia în care se constata ca fiind admisibilă acţiunea pauliană, nu se putea constata dreptul de proprietate al acestora, deoarece prin această acţiune se tindea tocmai la ieşirea dreptului de proprietate din patrimoniul lor, având în vedere că valoarea bunului vândut era mai mică decât valoarea creanţei reclamantei.

Nu poate fi primită nici precizarea făcută în apel, în sensul să se constate că  S.C. a acţionat în calitate de mandatară, deoarece constatarea existenţei contractului de mandat este făcută pentru prima dată în apel, or, potrivit art. 294 Cod pr. civ., în apel nu se pot face cereri noi.

Chiar dacă în prezenta etapă procesuală, instanţa de apel rejudecă fondul, ea are obligaţia de a rejudeca cauza în limitele cu care a fost investită instanţa de fond şi nu poate primi cereri noi care nu au făcut obiectul unei judecăţi de fond la judecătorie, pentru a putea fi folosite ulterior căile de atac prevăzute de lege, raportat la aceste cereri.

Din acelaşi punct de vedere, urmează a fi respinsă şi cererea reconvenţională formulată de S.N., tinzând la constatarea existenţei contractului de mandat, dar formulată de asemenea pentru prima dată în această fază procesuală.

Urmează ca, în considerarea celor expuse, să fie respinse toate cererile formulate în prezenta cauză.

1

Domenii speta

Spete similare