Acṭiune în anularea preavizului şi a deciziei de concediere colectivă. Nerespectarea termenului de preaviz de către anagajator.

Sentinţă civilă 1025 din 02.10.2019


Cuprins pe materii: Codul muncii.Termen de preaviz.

 Index alfabetic:

-mod calcul termen preaviz

-preaviz de concediere

C.muncii.: art. 75 alin.( 1), art.139 alin.(1)

Termenul preavizului de concediere colectivă nu începe să curgă  în situaţia în care salariatul nu a luat cunoştinţă în mod real de acordarea preavizului. Dacă salariatul refuză să i se înmâneze preavizul, angajatorul nu poate proba comunicarea printr-un proces-verbal de constatare a refuzului salariatului de recepţie a înscrisului respectiv, deoarece obligaţia de comunicare a notificării de preaviz este una de rezultat, nu de mijloace.

Tribunalul Galaṭi, secṭia I civilă, sent.civ. nr.1025/02.10.2019

Cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Galaṭi are ca obiect principal anularea deciziei de concediere colectiva nr. x/11.12.2018, anularea preavizului de concediere colectiva nr. y/01.11.2018, pentru nerespectarea perioadei minime de 20 zile lucratoare.

Tribunalul a reṭinut că, prin preavizul de concediere colectivă nr. y/01.11.2018, societatea pârâtă a acordat reclamantei un preaviz de 20 zile lucrătoare, începând cu 02.11.2018 până în data de 03.12.2018, cu dreptul de a absenta patru ore pe zi pentru a-şi căuta loc de muncă, fără ca aceasta să îi afecteze salariul sau celelalte drepturi. Preavizul a fost comunicat reclamantei în data de 14.11.2018, conform menţiunii olografe şi semnăturii aplicate pe a doua filă a acestuia.

Reclamanta a invocat faptul că nu s-a respectat termenul de preaviz.

Tribunalul a stabilit că nu se poate considera că preavizul a fost acordat cu respectarea dispoziţiilor legale şi contractuale, câtă vreme atât legea (art. 75 alin.1 Codul muncii), cât şi contractul individual de muncă al reclamantei (art. L lit. b), prevăd o durată a termenului de preaviz de 20 de zile lucrătoare, de care salariatul trebuie să beneficieze în concret şi de care reclamanta nu a beneficiat în speţă.

Deşi Codul muncii nu cuprinde dispoziţii exprese privind momentul la care începe să curgă termenul de preaviz, nu se poate reţine că acesta a început să curgă în situaţia în care salariatul nu a luat cunoştinţă în mod real de acordarea preavizului.

S-a mai reṭinut că, dacă salariatul refuză să i se înmâneze documentul, angajatorul nu poate proba comunicarea printr-un proces-verbal de constatare a refuzului salariatului de recepţie a înscrisului respectiv, deoarece obligaţia de comunicare a notificării de preaviz este una de rezultat, nu de mijloace. Astfel, a apreciat Tribunalul că parata ar fi avut la dispozitie comunicarea prin e-mail, în format PDF, a notificării de preaviz, fiind aplicabil, prin analogie, dispozitivul Deciziei nr. 34/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedura pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (doar dacă salariatul a comunicat angajatorului adresa de poştă electronică şi dacă exista o uzanţă a acestei forme de comunicare între părţi), comunicarea prin poştă sau prin curierat, cu menţionarea pe recipisa de predare a corespondenţei către societatea de curierat a conţinutului corespondenţei, sau comunicarea notificării prin intermediul executorului judecătoresc.

Prin urmare, Tribunalul a stabilit că termenul de preaviz a inceput sa curga in data de 15.11.2018 (după ce  reclamanta a semnat de primirea notificarii), şi se împlinea în 13.12.2018, ţinând seama că ziua de 30 noiembrie este zi nelucrătoare, conform art. 139 alin.1 Codul muncii. Astfel, decizia de concediere putea fi emisă cel mai devreme în data de 14.12.2018, pentru a se respecta termenul de preaviz. Or, pârâta a emis decizia de concediere în data de 11.12.2018, cu efecte din 12.12.2018, adică fără a respecta termenul de preaviz de 20 zile lucrătoare.

Faṭă de aceste considerente, Tribunalul a admis cererea şi anulat  preavizul de concediere colectivă din  01.11.2018 şi decizia de concediere colectivă din 11.12.2018, emise de pârâtă.