Contencios administrativ. stimulente acordate funcţionarilor publici. baza de calcul.

Decizie 809 din 26.09.2008


CONTENCIOS ADMINISTRATIV. STIMULENTE

ACORDATE FUNCŢIONARILOR PUBLICI. BAZA DE

CALCUL.

-art. 31 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcţionarului public;

-art. 5 şi 6 din Ordinul MMFES nr. 665/2007

Din interpretarea disp. art. 5 alin. 1 din Ordinul

MMFES nr. 665/2007 prin care a fost aprobată

metodologia privind instituirea şi acordarea fondului de

stimulare personalului propriu al Inspecţiei muncii şi a

celor teritoriale, rezultă că acordarea stimulentelor se face

în funcţie de timpul efectiv lucrat.

Perioada cât funcţionarul public s-a aflat într-o altă

situaţie juridică (concediu plătit pentru diferite evenimente

familiale, concediu de odihnă, etc.) nu poate fi considerat

timp „efectiv” lucrat, excluderea din baza de calcul a

stimulentelor fiind logică, în caz contrar, inducându-se

discriminare între salariaţii ce au prestat activitate şi cei

care s-au aflat în afara serviciului.

(Curtea de Apel Piteşti – s.c.c.a.f., decizia nr.

809/26 septembrie 2008)

Tribunalul Argeş – Complet specializat în contencios

administrativ şi fiscal – prin sentinţa civilă nr.217/CA/17.04.2008, a

respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei U.R.  formulată împotriva

I.T.M. Argeş, ce avea ca obiect recalcularea şi acordarea diferenţei

drepturilor salariale stabilite ca stimulent, aferente lunii octombrie 2007,

rezultată din includerea în baza de calcul şi a drepturilor salariale plătite

pentru zilele de concedii de odihnă şi alte concedii prevăzute de lege care

nu duc la suspendarea raportului de serviciu, ca pe viitor să nu excludă

din baza de calcul a stimulentelor drepturile salariale aferente zilelor de

concediu sau alte drepturi salariale acordate pentru evenimente familiale.

Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a

reţinut că, potrivit art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.188/1999, republicată,

pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu

compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c)

suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în

condiţiile legii.

Ordinul nr.665/2007 (f.3-6), invocat de ambele părţi,

stabileşte criteriile de performanţă ce trebuie avute la stabilirea şi

repartizarea stimulentelor pentru fiecare funcţionar public, prin raportare

la controalele efectuate, sumele stabilite suplimentar, amenzile şi alte

obligaţii efectiv încasate.

Deşi nu sunt explicite, dispoziţiile art.5 şi 6 din ordin, care se

referă că, la stabilirea stimulentelor, trebuie să se ia în considerare salariul

de bază efectiv realizat ,  se interpretează în sensul că acesta a fost

determinat în raport de timpul efectiv lucrat, ceea ce exclude perioadele

nelucrate.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen

legal, de către reclamantă.

Examinând recursul, prin prisma criticilor aduse, pe temeiul

invocat, dar şi sub toate aspectele, potrivit art.3041 Cod pr.civilă, curtea

reţine că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

În speţă, problema dedusă judecăţii şi corect dezlegată de

judecătorul fondului, constă în stabilirea bazei asupra căreia se aplică

stimulentele acordate funcţionarilor publici pentru cointeresarea acestora

în eficientizarea activităţii desfăşurate.

Astfel, prin Ordinul M.M.F.E.S nr.665/24.07.2007, a fost

aprobată metodologia privind constituirea  şi acordarea fondului de

stimulare personalului propriu al Inspecţiei muncii şi a celor teritoriale,

care la art.5 alin.(1) prevede că această „cotă medie de acordare, se

realizează prin raportarea fondului de stimulente obţinut potrivit art.4

alin.1 lit.a), la fondul corespunzător salariilor de bază, inclusiv drepturile

salariale care, potrivit legii, se includ în salariul de bază, realizat efectiv în

luna pentru care se acordă stimulentul”, articol ce se coroborează cu

dispoziţiile ce formează conţinutul art.6 din aceleaşi norme şi cu

dispoziţiile Legii nr.188/1999, precum şi Codului muncii, în ceea ce

priveşte definirea timpului efectiv lucrat.

Din interpretarea logică şi sistemică a acestui act normativ,

rezultă, fără dubii, că este vorba despre „timpul efectiv lucrat”, cât

funcţionarul a prestat efectiv activitatea şi nu, aşa cum ar dori reclamanta,

de rezultatele muncii îndeplinite, a căror importanţă este luată în

considerare în determinarea cuantumului stimulentului acordat.

Or, perioada cât funcţionarul public s-a aflat într-o altă

situaţie juridică (concediu plătit pentru diferite evenimente familiale,

concediu de odihnă, etc.) nu poate fi considerat timp „efectiv” lucrat,

excluderea din baza de calcul a stimulentelor fiind logică, în caz contrar,

inducându-se discriminare între salariaţii ce au prestat activitate şi cei care

s-au aflat în afara serviciului.

Ca atare, pentru luna octombrie, în mod corect, intimatul-

pârât a stabilit cota medie de acordare a stimulentelor în cazul recurentei-

reclamante la cele 112 ore efectiv lucrate, excluzând cele 72 ore de

concediu (odihnă şi evenimente familiale).

Faţă de cele ce preced, curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod

pr.civilă, coroborat cu dispoziţiile Legii nr.188/1999 şi Ordinul

nr.665/2007 al M.M.F.E.S., urmează să respingă recursul ca nefondat.