Prin încheierea din 14.12.2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, printre altele, s-a admis cererea formulată de inculpatul r. t. v. şi, în baza art.145 alin. 2/3 Cod procedură penală, s-a înlocuit obligaţia prevăzută de art.145 alin.1/1 Cod pro...

Prin încheierea din 14.12.2009, pronunţată de Tribunalul

Vâlcea, printre altele, s-a admis cererea formulată de inculpatul R. T. V. şi,

în baza art.145 alin. 2/3 Cod procedură penală, s-a înlocuit obligaţia

prevăzută de art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, stabilită în sarcina

acestuia, de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în sensul încuviinţării de a

părăsi localitatea şi ţara, pe o perioadă cuprinsă între 20 decembrie 2009 şi

până la 10 ianuarie 2010, pentru a se deplasa în Italia.

S-a impus în sarcina inculpatului R. T. V. obligaţia de a 

prezenta organului de poliţie desemnat cu supravegherea, acte cu care să

justifice deplasarea în Italia pe perioada cuprinsă în prezenta încheiere, la

data întoarcerii în ţară, atrăgându-i-se atenţia asupra art.145 alin.3 Cod

procedură penală.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a

apreciat, în raport de actele medicale depuse care dovedesc agravarea

afecţiunilor de care inculpatul suferă, că pe parcursul judecăţii cauzei au

intervenit motive care justifică înlocuirea măsurii preventive de a nu părăsi

localitatea cu posibilitatea de a se deplasa în străinătate (Italia), pentru

investigaţii de specialitate, pe o perioadă determinată de timp.

S-a conchis că există suficiente motive care să determine

tribunalul să admită această cerere, având totodată suficiente garanţii că

inculpatul nu va încerca în nici un fel să se sustragă cercetării judecătoreşti,

precum şi perioada relativ redusă de timp a înlocuirii măsurii preventive,

respectiv, o perioadă determinată ca timp, 20 decembrie 2009 – 10 ianuarie

2010.

Prin decizia penală nr.765/R/MF/17.12.2009, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti a fost admis recursul formulat de Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a

Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial

Vâlcea, împotriva încheierii din 14 decembrie 2009, pronunţată de

Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.19/90/2009.

A fost casată, în parte, încheierea atacată, în sensul că, pe

fond, respinge cererea formulată de inculpatul R. T. V.

Pentru a pronunţa această decizie, în preambulul

considerentelor au fost prezentate dispoziţiile aplicabile; astfel: măsura

obligării de a nu părăsi localitatea este o măsură restrictivă de libertate, care

constă, conform art.145 alin.1 Cod procedură penală, „în îndatorirea impusă

inculpatului. . .de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea

organului care a dispus măsura”. Ea este însoţită de o serie de obligaţii

prevăzute la alin.1/1 şi ½ ale aceluiaşi articol.

Măsura obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art.145/1

Cod procedură penală, impune acelaşi tip de îndatoriri, însă libertatea de

mişcare a inculpatului este mai mare, având la dispoziţie întregul teritoriu al

ţării. Ea este, de asemenea, însoţită de obligaţiile menţionate anterior.

În continuare, în raport de cele două dispoziţii legale, curtea

a subliniat că Textul invocat de prima instanţă pentru a admite cererea

inculpatului de a pleca în Italia 22 de zile, este art.145 alin.2/3 Cod

procedură penală, însă, este greşit aplicat.

Practic, instanţa de fond a înlocuit măsura preventivă

prevăzută de art.145 Cod procedură penală, cu măsura preventivă

prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală, deoarece numai astfel putea

permite inculpatului şi părăsirea ţării.

Aşa cum s-a arătat anterior, articolul 145 alin.2/3 Cod

procedură penală, invocat de prima instanţă pentru a admite cererea

inculpatului de a pleca în Italia 22 de zile este  greşit aplicat, deoarece el

permite doar modificarea, înlăturarea sau încetarea obligaţiilor ce însoţesc

măsura preventivă, pentru înlocuirea măsurii preventive temeiul fiind art.139

Cod procedură penală.

Mai mult, aşa cum corect susţine parchetul, formularea din

textul „impunerea unor noi obligaţii, fie înlocuirea sau încetarea celor

existente” presupune modificarea unora dintre obligaţii începând de la

momentul la care instanţa se pronunţă, pentru viitor, până la apariţia unor

noi motive care să le modifice din nou, nepermiţând înlăturarea lor cu

caracter temporar şi reintrarea în fiinţă a vechilor obligaţii prin simpla trecere

a perioadei de timp pentru care au fost „suspendate”.

Analizând în continuare temeinicia încheierii recurate, sub

aspectul criticat de parchet, curtea constată că nu s-au schimbat temeiurile

avute în vedere la momentul luării măsurii obligării de a nu părăsi

localitatea, astfel încât aceasta să fie înlocuită cu o altă măsură preventivă

mai blândă.

Deplasarea inculpatului în străinătate nu este nici necesară

acestuia şi nici oportună din perspectiva interesului instrucţiei penale.

Aceasta, deoarece, între persoana care a formulat invitaţia şi inculpat nu

există nici o legătură de rudenie sau afinitate, în mod greşit prima instanţă

reţinând că D. M. ar fi mama soţiei inculpatului, câtă vreme acesta nu este

căsătorit.

3. Liberarea provizorie sub control judiciar. Lipsa pericolului de sustragere a

inculpatului de la judecată. Argumente.

 Art.1602 şi urm. Cod procedură penală

 Vârsta inculpatului, statutul de persoană căsătorită, întreţinerea a

doi copii minori, ocupaţia sa de administrator al firmei, lipsa antecedentelor

penale, legăturile sale de familie, buna conduită anterior săvârşirii faptei şi

ulterior acestui moment, contribuţia minoră sunt argumente în sensul

inexistenţei pericolului de sustragere a inculpatului de la judecată.

(Încheierea

nr.131/F/10.12.2009)

Domenii speta

Spete similare