Prin cererea înregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, judetul Dolj, reclamantele c.c. (sotia supravietuitoare a fiului c.n.i.), e.e. (fiica mostenitoarei directe c.n.) si c.a. (sotia supravietuitoare a fiului c. n.p.) au che...

Decizie 1798/R din 26.11.2009


Prin cererea înregistrata sub nr.3135/1997 pe rolul Judecatoriei Tg. Jiu, judetul

Dolj, reclamantele C.C. (sotia supravietuitoare a fiului C.N.I.), E.E. (fiica

mostenitoarei directe C.N.) si C.A. (sotia supravietuitoare a fiului C. N.P.) au

chemat în judecata pe pârâtii  V.M. (fosta C.), C.N.P., G.M. si C.N.N., solicitând

ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna iesirea partilor din

indiviziune privind suprafata de 4 ha., teren situat în municipiul Tg. Jiu la

intersectia strazilor 9 Mai si Ana Ipatescu, precum si a suprafetei de 0,60 ha.

situata pe raza aceleiasi localitati în punctul „Lunca Amaradiei”,  sustinând ca 

pentru cele doua terenuri, s-a reconstituit dreptul de proprietate  conform Legii

nr. 18/1991 si sunt mostenite de la autorii C.M., decedata în anul 1936 si C.N.,

decedat în anul 1938 impunându-se  iesirea partilor din indiviziune. Ulterior,  au

solicitat sa fie supusa partajului si o casa situata în Municipiul Tg. Jiu, str. Ana

Ipatescu nr. 34, compusa din trei camere, sala si beci, precum si terenul

aferent de 800 m.p., precum si cu alte doua terenuri expropriate de la pârâta

V.M. si de la autorul C.N.N., respectiv suprafata de 3949,6 m.p. pentru care

pârâta V.M. a încasat suma de 11848 lei si suprafetele de 599,5 m.p. si

3170,70 m.p. pentru care fiul C.N.N. (autorul pârâtilor) a încasat sumele de

1798,50 lei si 9512 lei.

Prin întâmpinarea formulata, pârâtii V.M., C.N.P., G.M. si C.N. au solicitat

respingerea actiunii de partaj formulata de catre reclamante, invocând un

partaj voluntar din 1939 prin care autorul acestora, C.N.N., împreuna cu fratii si

surorile sale au împartit averea autorilor comuni C.M., decedata în anul 1936 si

C.N., decedat în anul 1938.

Prin Încheierea din 27 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu în

dosarul nr. 3135/1997, a fost admisa în parte, în principiu, actiunea de partaj

cu completarile ulterioare, formulata de reclamantele C.C., E.E. si C.A.,

însusita de mostenitorii R.A., C.V. si S.M. în contradictoriu cu pârâtii V.M., G.M.

si C.N. N. si a fost admisa în parte, în principiu, cererea reconventionala

formulata de pârâtii C.P., C. N., G. M. si V.M.

Instanta a constatat deschisa succesiunea autoarei C.M., decedata în anul

1936  mostenitori legali ai acestei autoare cu câte un drept de 1/6 din

mostenire fiind: C. N. P. – fiu, C. N. N. – fiica, C.N. I.– fiu, C. N. M. – fiica,

C.N.E. – fiica si C. N. N. – fiu, precum si a  autorului C.N., decedat în luna

ianuarie 1939, cu mostenitorii C.N.P. – fiu, C. N. N. – fiica, C. N. I.– fiu, C.N. M.

– fiica, C.N. E. – fiica si C. N. N. – fiu, cu câte un drept de 1/6 din mostenire.

Ulterior a decedat mostenitoarea C. N. E., astfel încât cota sa de 1/6 din

mostenire urmeaza sa fie preluata în mod egal de fratii si surorile acesteia:

C.N.P., C.N. N., C.N. I., C. N. M. si C.N. N.

S-a retinut ca masa succesorala ramasa în urma autorilor C.M. si C.N. se

compune din cota de ½ din urmatoarele bunuri: terenul de 2,62 ha. mentionat

în titlul de proprietate nr. 1480321/05.10.2001; terenul de 0,43 ha. mentionat în

titlul de proprietate nr. 1351927/30.12.1999 din care s-a vândut suprafata de

2930 m.p., terenul de 2000 m.p. vândut de reclamanta P.E. (fosta E., prin

contractul de vânzare-cumparare nr. 1582/04.09.1965, situat în Municipiul Tg.

Jiu, str. Ana Ipatescu si terenul de 440 m.p. situat la intersectia strazilor Ana

Ipatescu si 9 Mai folosit de pârâtii C.N. si G.M., identificat prin raportul de

expertiza întocmit în cauza de catre expertul  V.C.,  casa cu trei camere, sala si

beci, situata în Municipiul Tg. Jiu, str. Ana Ipatescu nr.34 (veche), la care

pârâtul C.N.I. a adus  îmbunatatiri,  terenul de 6986 m.p. ramas dupa

exproprierea terenului de 10586 m.p. de la fiul C.N.I., pentru care a  primit

despagubiri de 21173 lei, cu precizarea ca pentru 3600 m.p. din suprafata

expropriata s-a reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991 si

se regaseste în titlul de proprietate, iar din suma primita cu titlul de despagubiri

pentru expropriere, fiul C.N.I. a platit sumele de câte 3000 lei, pârâtei V.M. si

fratelui sau C.N.N. (în prezent decedat), instanta dispunând ca aceste sume sa

fie imputate loturilor mostenitorilor care vin la succesiune în prezent.

Totodata,  din masa partajabila ramasa de la aceiasi autori mai fac parte:

terenul de 3949,6 m.p. expropriat, pentru care pârâta V.M. a încasat suma de

11148 lei în anul 1956; terenul de 3170,62 m.p. expropriat de la autorul

pârâtilor C.N.N., pentru care acesta a încasat 9511,86 lei si terenul de 599,5

m.p. expropriat în anul 1956 de la cei doi fii C.N.P. si C. N.N. pentru care au

încasat suma de 1798,50 lei.

Pentru a pronunta aceasta încheiere de admitere în principiu instanta a avut în

vedere  ca dupa decesul celor doi autori, între mostenitorii acestora nu a

intervenit un partaj voluntar asa cum sustin pârâtii,  masa succesorala fiind

stabilita in raport de  titlurile de proprietate eliberate potrivit Legii nr. 18/1991,

actele de expropriere depuse la dosar si sustinerile partilor prin cereri si

întâmpinare. S-a retinut ca fiul C. N.I. a locuit o perioada în casa autorilor, a

platit impozitele aferente si a efectuat lucrari de întretinere, reparatii si

îmbunatatiri, construind o scara exterioara, doua sobe si pardoseli din

scândura într-o camera.

In cursul solutionarii procesului de partaj a decedat reclamanta C.A., iar în

cauza au fost introdusi mostenitorii acesteia: C.V., S.M., R.A. si P.E.

La fila nr. 208 din dosar s-a înregistrat apelul declarat de pârâtii C.N.P., C.

N.N., G.M. si V.M. împotriva Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie,

iar prin încheierea de sedinta din 24 aprilie 2002 (f.209 dosar) instanta a dispus

suspendarea judecarii procesului de definitivare a partajului pâna la

solutionarea apelului declarat de pârâti împotriva încheierii de admitere în

principiu.

În vederea solutionarii apelului declarat împotriva încheierii de admitere în

principiu din 27 februarie 2002, dosarul a fost înregistrat sub nr. 2020/2002 pe

rolul Tribunalului Gorj – sectia civila, la filele nr. 14 -15 din acest dosar fiind

depuse motivele de apel formulate de pârâtii C.N.P., C.N. N., G.M. si V.M.

Pârâtii au criticat încheierea de admitere în principiu considerând ca este

nelegala si netemeinica întrucât instanta de fond nu a stabilit corect succesorii

autorilor comuni care sunt 6 si si-au împartit averea parinteasca, iar din

acestia, mai traieste în prezent doar pârâta V.M.

În tot timpul vietii lor, cei 6 mostenitori directi nu au avut nici un conflict privind

averea parinteasca, fiecare s-a înregistrat cu bunurile primite în registrele

agricole în calitate de proprietari, iar prezentul litigiu a fost declansat de

nepoata autorilor comuni si de procuratoarea sotiei supravietuitoare a

descendentului C.N.I., respectiv de reclamanta C.C.

Faptul ca reclamanta C.C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de

proprietate nu presupune existenta partajului, iar pentru terenurile expropriate

nu s-a formulat o notificare potrivit Legii nr. 10/2001.

Terenul revendicat în baza Legii nr. 112/1995 de la autobaza ITA a fost obtinut

de catre mostenitorii fiului decedat C.N.N., astfel ca potrivit Legii nr. 112/1995

considera ca reclamantii nu se aflau în stare de indiviziune privind averea celor

doi autori decedati în 1936 si 1938.

Chiar daca s-ar trece peste partajul voluntar invocat de pârâti, considera ca

încheierea de admitere în principiu este nelegala si netemeinica.

Astfel, apelantii au sustinut ca au fost retinute la partaj casa cu trei camere,

sala, beci si pridvor, veche de 100 ani, transformata în proportie de 90% de

catre fiul C.N.N. împreuna cu sotia sa, care au adus îmbunatatirile mentionate.

Fara nicio dovada instanta a preluat sustinerile reclamantei C.C. în sensul ca

sotul acesteia C.N.I. a efectuat lucrari de investitii la imobil (scara, pardoseli,

sobe), fiind retinut gresit imobilul la partaj.

Apelantii-pârâti au mai invocat si stabilirea nelegala si netemeinica a sumelor

primite cu titlu de despagubiri, dispunând ca acestea sa fie imputate lotului

mostenitorilor care au primit astfel de despagubiri.

În final, apelantii au invocat faptul ca la partaj nu au fost retinute si alte bunuri

luate de fiul C.N.I., respectiv o trasura cu doi cai si o vaca cu vitei.

Prin decizia civila nr. 827/A din 13 iunie 2002 pronuntata de Tribunalul Gorj în

dosarul nr.2020/2002 a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâti

împotriva Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata

de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997 si s-a reluat procesul de

definitivare a partajului succesoral în cadrul dosarului nr. 3135/1997 al

Judecatoriei Tg. Jiu, care prin sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 a 

admis în parte actiunea civila de partaj succesoral formulata de catre

reclamantele C.C., P.E. si C.A., aceasta din urma decedând în timpul

procesului, cererea sa fiind însusita de catre mostenitorii sai C.V., R.A. si S.

M., în contradictoriu cu pârâtii C.N. P., V.M., G.M. si C.N.N., precum si cererea

reconventionala formulata de pârâtii C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N. si a fost

omologate rapoartele de expertiza întocmite în cauza, atribuind bunurile

conform variantei I la care instanta a adus unele modificari mentionate în

dispozitiv.

Instanta nu a retinut solicitarea reclamantelor privind omologarea variantelor II

sau III, întrucât potrivit acestor variante propuse pentru lotizare, parcela 8/2

înstrainata de mostenitorii autorului C.N.N. în baza contractului autentificat sub

nr. 853/1997, ar fi inclusa în lotul altor mostenitori decât cei care au înstrainat

terenul, împrejurare care ar fi de natura sa creeze litigii, cu atât mai mult cu cât

la data înstrainarii terenului vânzatorul a fost de buna-credinta, deoarece titlul

eliberat pe numele pârâtilor nu era anulat.

Fata de dispozitiile încheierii de admitere în principiu, instanta nu a retinut nici

solicitarea pârâtilor de a fi inclus la partaj pretul de vânzare reactualizat,

considerând ca exista autoritate de lucru judecat referitor la retinerea terenului

în natura la partaj.

La formarea loturilor instanta a avut în vedere si îmbunatatirile aduse de

autorul pârâtilor la constructia supusa partajului.

Împotriva sentintei civile nr. 8201/19 decembrie 2003 pronuntata de

Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997, au declarat apel reclamantele

C.C. si P.E., înregistrat sub nr. 2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova.

De asemenea, au declarat apel C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai

reclamantei decedata C.A., precum si pârâtii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M.

Reclamantele C.C. si P.E. (fila nr. 53 din dosarul nr. 2310/2004, pe rolul Curtii

de Apel Craiova), au considerat ca sentinta de partaj este nelegala în raport cu

dispozitiile art. 741 Cod civil, care statueaza principiul împartirii în natura, cât si

în raport cu art. 6739 Cod procedura civila, privind formarea si atribuirea

loturilor, deoarece, li s-au atribuit loturi foarte mici în raport cu valoarea

terenurilor supuse împartelii, mai mici chiar decât sultele compensatorii pe care

trebuie sa le primeasca de la lotul nr. V, desi suprafata, natura si numarul

terenurilor supuse partajului permit împartirea comoda în natura si nu s-a avut

în vedere acordul partilor, omologându-se gresit varianta nr. I propusa de

comisia de experti. Solicita omologarea variantelor nr. II sau III propuse de

comisia de experti compusa din expertii B.L., C.C. si C.Gh. sau, în final,

formarea unor loturi de catre instanta.

Acestea au criticat sentinta si cu privire la compensarea gresita a cheltuielilor

de judecata, considerând ca instanta a încalcat dispozitiile art. 274, 276 si 277

Cod procedura civila.

C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai reclamantei decedata C.A. (fila

nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosar), au considerat ca sentinta de partaj este

lovita de nulitate absoluta în raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, întrucât

mostenitorii fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost

citati în cauza pentru partaj, fiind citata în cauza doar sora acestora, C.S.

Pârâtii C.N.P., C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din dosar), personal

sau prin aparator, au invocat aceeasi nulitate absoluta a sentintei de partaj, în

raport cu dispozitiile art. 797 Cod civil, întrucât mostenitorii fiului C.N.I.,

decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), nu au fost citati în cauza pentru

partaj.

Legat de fondul actiunii de partaj, acesti apelanti au sustinut ca instanta nu a

avut în vedere aspectul ca, prin autorul lor, C.N.N., sau personal V.M., în urma

partajului voluntar intervenit între mostenitori, au posedat imobilele o perioada

de peste 30 de ani, intervenind uzucapiunea. Dupa decesul celor doi autori din

1936 si 1938, fiul C.N. N. (autorul lor), a preluat casa autorilor, pe care a

posedat-o peste 50 de ani si i-a adus îmbunatatiri substantiale, precum si

terenul de 5599 m.p., din care o suprafata de 4330 m.p. a fost ocupata abuziv

si în aceste conditii au revendicat-o de la S.C. Gorjtransport S.A. Tg. Jiu, prin

sentinta civila nr. 8106/1995 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.

Sotul reclamantei C.C. (C.N.I.), a primit despagubiri privind terenurile

expropriate, E.E. a vândut în anul 1965 suprafata de 2000 m.p, iar fiica V.M. a

primit suprafata de 964 m.p. situata pe str. Ana Ipatescu, nr. 36, cu care s-a

înscris în C.A.P., rezultând astfel ca între mostenitorii celor doi autori decedati

în 1936 si 1938 a avut loc un partaj voluntar si ca a fost admisa în mod gresit

actiunea actuala de partaj judiciar.

Referitor la modificarea variantei I de catre instanta, au sustinut ca terenul P3

de 964 m.p. a fost repartizat gresit pârâtei V.M., în conditiile în care pe el este

situata casa lui C.N.P., fiu al lui C.N.N., decedat în anul 1989, invocând si

greseli de evaluare a terenurilor, faptul ca nu s-au asigurat cai de acces sau

calcule eronate privind variantele de lotizare propuse.

Prin Încheierea de sedinta din 23 iunie 2004, pronuntata în dosarul nr.

2310/civ/2004 (fila nr. 77 din dosar), Curtea de Apel Craiova a respins cererea

de introducere în cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992

(C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost citati în cauza pentru partaj, iar prin decizia

civila nr. 1520 din 9 iunie 2005, si-a declinat competenta de solutionare a

apelurilor, catre Tribunalul Gorj.

Prin încheierea nr. 3081 din 16 aprilie 2007, pronuntata de Înalta Curte de

Casatie si Justitie, cauza a fost stramutata de la Tribunalul Gorj la Tribunalul

Vâlcea, fiind pastrate actele de procedura efectuate anterior stramutarii, la

aceasta ultima instanta de apel, fiind format dosarul nr. 2283/90/2007.

Prin cererea de la fila nr. 58 din dosarul Tribunalului Vâlcea, nr. 2283/90/2007,

reclamanta P.E., decedata la 24 aprilie 2007, prin aparatorul  ales a solicitat

introducerea în cauza a legatarului universal al acesteia, B.E., pentru a fi

continuata actiunea în numele autoarei-decedata în timpul procesului, fiind

depus certificatul de legatar nr. 6 din 14 iunie 2007, care atesta calitatea de

unic mostenitor.

Prin Încheierea de sedinta din 11 septembrie 2007, pronuntata în dosarul nr.

2283/90/2007 (fila nr. 91 din dosar), Tribunalul Vâlcea a dispus citarea  în

cauza a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.),

care nu au fost introdusi în cauza de partaj.

Apelantele-reclamante C.C. si B.E., au invocat exceptia lipsei calitatii

procesuale pasive a mostenitorilor fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M.,

M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi în cauza de partaj înregistrata la

Judecatoria Tg. Jiu sub nr. 3135/1997, invocând aspectul ca Încheierea de

admitere în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata în cauza de Judecatoria

Tg. Jiu, prin care s-au stabilit mostenitorii si drepturile succesorale, a ramas

definitiva prin respingerea apelului si irevocabila prin neexercitarea caii de atac

a recursului.

La nivelul Tribunalului Vâlcea,  au fost administrate probe, iar prin decizia civila

nr. 169/A/ 23 iunie 2008, s-a admis apelul declarat de reclamantele C.C. si

P.E., continuat de B.E., apelul declarat de: C.V., R.A. si S.M., în calitate de

mostenitori ai reclamantei decedata C.A., precum si apelul pârâtilor: C.N.P.,

C.N.N., G.M. si V.M.., în contradictoriu si cu mostenitorii fiului C.N.I., decedat

în anul 1992 (C.M., M.V. si B.E.), care nu au fost introdusi în cauza de partaj

înregistrata la Judecatoria Tg. Jiu si a  fost schimbata în parte sentinta civila nr.

8201/19 decembrie 2003 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr.

3135/1997  omologând raportul de expertiza tehnica întocmit în faza de apel

conform variantei nr. III, cu mentiunea ca lotul nr. 4 a fost atribuit mostenitorilor

fiului C.N.I., decedat în anul 1992 (C.M., M.V., C.S., B.E. si C.C.), desi acestia

nu au fost introdusi în cauza de partaj înregistrata la Judecatoria Tg. Jiu.

De asemenea, lotul nr. 5 a fost atribuit mostenitorilor fiului decedat, C. N. P.

(C.V., S.M. si R.A.).

Prin decizia civila nr. 316/R din 8 octombrie 2008 pronuntata de Curtea de Apel

Pitesti, în dosarul nr. 2283/90/2007, au fost admise recursurile formulate de

reclamantii: C.C.,  B.E.,  R.A.,  S.M., C.V. si de intimatii: C.M., M.V., împotriva

deciziei civile  nr.169/A din 23 iunie  2008, pronuntata de  Tribunalul  Vâlcea, a

fost casata decizia si trimisa cauza spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea,

retinându-se ca  instanta de apel a fost lipsita de rolul activ conferit de

dispozitiile art.129 din Codul de procedura civila, în sensul ca nu a analizat si

examinat toate sustinerile partilor cu privire la nelegalitatea si netemeinicia

solutiei instantei de fond, nu s-a pronuntat asupra exceptiei formulata de catre

apelanta C.C. prin Încheierea din 4 octombrie 2007 si a omologat gresit

raportul de expertiza care nu a avut în vedere dispozitiile încheierii de admitere

în principiu din 27 februarie 2002 pronuntata de  Judecatoria Tg. Jiu, precum si

obiectivele stabilite de catre instanta prin Încheierea din 23 iunie 2004 a Curtii

de Apel Craiova, desi prin Încheierea nr.3081 din 16 aprilie 2007, Înalta Curte

de Casatie si Justitie a mentinut actele efectuate pâna la data stramutarii

cauzei.

Astfel, instanta de control judiciar a retinut ca instanta de apel nu s-a pronuntat

asupra motivului de apel invocat prin cererea completatoare de la fila 71 din

dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea

hotarârii instantei de fond pe motivul ca nu au fost cuprinsi toti mostenitorii

celor doi autori, C.N. si C.M.

Fata de dispozitiile Încheierii de admitere în principiu din 27 februarie 2002 a

Judecatoriei Târgu Jiu, ramasa definitiva si irevocabila, s-a retinut ca decizia

recurata este nelegala, întrucât a dispus împartirea si atribuirea catre parti a

unor suprafete de teren pentru care nu s-a retinut starea de indiviziune a

partilor si care exced suprafetelor retinute ca ar face obiectul împartelii.

Curtea a apreciat ca se impunea ca tribunalul sa dispuna refacerea raportului

de expertiza tehnica în sensul ca expertul sa identifice, sa evalueze si sa

lotizeze numai terenurile retinute prin încheierea de admitere în principiu,

precum si sumele de bani încasate din expropriere, asa cum s-a dispus prin

aceeasi încheiere.

Privind aspectele de nelegalitate retinute anterior, Curtea a apreciat ca

echivaleaza cu necercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 312 pct. 1 si 5 din

Codul de procedura civila, fiind admise recursurile formulate, casata decizia si

trimisa cauza spre rejudecare la acelasi tribunal, dispunându-se ca instanta de

apel sa analizeze si celelalte motive de nelegalitate invocate de catre recurenti

sub forma unor aparari de fond.

Cu ocazia rejudecarii dupa casare în apel, cauza a fost înregistrata sub nr.

3534/90/2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea.

Prin notele de sedinta reclamantele-apelante C.C. si B.E. au sustinut ca

instanta de apel în rejudecare trebuie sa se pronunte asupra motivului de apel

invocat prin cererea completatoare de la fila nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al

Curtii de Apel Craiova, prin care s-a invocat nulitatea hotarârii instantei de

fond, pe motiv ca nu au fost cuprinsi la partaj toti mostenitorii celor doi autori

C.N. si C.M. si  sa rezolve exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a celor

patru copii ai autorului C.N.I., decedat la 14.08.1992, fiul autorilor comuni C.N.

si C.M., invocata în baza art. 136 si 137 Cod procedura civila de catre

apelantele-reclamante C.C. si B.E. la 04.10.2007, exceptie pe care tribunalul a 

unit-o cu fondul prin încheierea din 09.10.2007 pronuntata în dosarul nr.

2283/90/2007 si asupra careia instanta de apel a omis sa se pronunte,

solicitând si refacerea raportului de expertiza potrivit statuarilor din decizia de

casare. 

Apelantii-pârâti C.N.P., G.M., C.N.N. si V.M. au reiterat exceptia nulitatii

partajului dezbatut contrar dispozitiilor art. 797 din Codul civil, fara chemarea la

partaj a tuturor mostenitorilor cu vocatie succesorala, respectiv a mostenitorilor

fiului decedat C.N.I., care au fost conceptati ca mostenitori doar în faza de apel

la Tribunalul Vâlcea, referindu-se la intimatii C.S., C.M., M.V. si B.E. si au

invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a apelantei-reclamanta C.C.,

care nu are vocatie succesorala proprie la mostenirea socrilor sai C.N.,

decedat în anul 1938 si C.M., decedata în anul 1936.

Apelanta R.A. a invocat la rândul sau exceptia nulitatii partajului întemeiata pe

dispozitiile art. 797 Cod civil, invocând ca si apelantul C.V., aspectul ca nu au

fost chemati la partaj mostenitorii fiului decedat C.N.I., respectiv: C.M., M.V.,

C.S. si B.E. si nici mostenitorii fiului decedat C.N.P., respectiv: C.P.V., S.P. M.

si R.P.A.

Astfel, acesti mostenitori nu au fost prevazuti nici în cererea de partaj initiala

sau în cererile subsecvente, incidentale si nici în Încheierea de admitere în

principiu din 25 februarie 2002 pronuntata de Judecatoria Tg. Jiu.

Si aceasta a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii de partaj succesoral, în

conditiile în care nu s-au depus la dosar certificatele de deces ale celor doi

autori C.N. si C.M., precum si exceptia lipsei calitatii procesuale active a

reclamantelor C.C. (sotia fiului decedat C.N.I.) si C.A. (sotia fiului decedat

C.N.P.), considerând ca potrivit art. 659 si 665 din Codul civil, succesiunile sunt

deferite copiilor si descendentilor defunctului, iar reprezentarea se întinde în

linie directa descendenta, astfel ca cele doua sotii supravietuitoare ale fiilor

decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei doi

autori fata de care nu aveau vocatie succesorala.

Totodata, a invocat exceptia nulitatii încheierii de admitere în principiu ca

urmare a încalcarii de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 85, 106 si 108

Cod procedura civila, invocând aceleasi motive de fapt si de drept aratate mai

sus în legatura cu aceeasi exceptie invocata de catre apelantul Calota Vasile.

În rejudecare, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civila nr.113/A din 11 mai 2009, a

admis exceptia invocata de reclamantele-apelante C.C. si B.E. prin cererea de

la fila nr. 97 din dosarul nr. 2283/90/2007 si a respins ca inadmisibila direct în

apel cererea de introducere în cauza a intimatilor - mostenitori C.M., M.V. si

B.E. de la filele nr. 73-77 din dosarul nr. 2310/civ/2004 al Curtii de Apel

Craiova, reiterata în fata Tribunalului Vâlcea.

A admis exceptia nulitatii partajului invocata de apelantii: C.V., R.A., S.M.,

C.N.P., V.M., G.M. si C.N.N.,  la filele 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de

Apel Craiova, nr. 48, 88 si 97 din dosarul nr. 3534/90/2008 al Tribunalului

Vâlcea.

A admis apelurile declarate de: C.V., R.A. si S.M., în calitate de mostenitori ai

reclamantei decedata C.A. (fila nr. 5, motivat la fila nr. 71 din dosarul nr.

2310/2004, pe rolul Curtii de Apel Craiova ), precum si de pârâtii: C.N. P.,

C.N.N., G.M. si V.M. (filele nr. 12-15 si 71 din acelasi dosar), a desfiintat

Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr.

8201/19 decembrie 2003 pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, judetul Gorj în

dosarul nr. 3135/1997 si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Horezu,

judetul Vâlcea.

În adoptarea acestei solutii, tribunalul a analizat cu prioritate aceste exceptii si

având în vedere si dispozitiile instantei de casare prin care s-a retinut ca

instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului de apel invocat prin cererea

completatoare de la nr. 71 din dosarul nr. 2310/2004 al Curtii de Apel Craiova,

prin care s-a invocat nulitatea hotarârii instantei de fond pe motivul ca nu au

fost cuprinsi toti mostenitorii celor doi autori, C.N. si C.M. si, de asemenea, nu

s-a pronuntat privind admisibilitatea cererii de introducere în cauza, direct în

apel, a intimatilor: M.V., C.M., B.E. si C.S., în calitate de mostenitori ai

descendentului C.N.I., a retinut în esenta ca, exceptiile sunt întemeiate în

parte, întrucât, mostenitorii-descendenti ai fiului C.N.I., decedat la 14 august

1992: M.V., C.M. si B.E., nu au fost chemati în judecata la Judecatoria Tg. Jiu,

nici prin actiunea principala si nici prin cererile subsecvente incidentale

formulate în cauza.

Exceptia nulitatii partajului vizând atât Încheierea de admitere în principiu din

25 februarie 2002, cât si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003 de partaj,

pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu în dosarul nr. 3135/1997, fata de dispozitiile

art. 797 Cod civil si necuprinderea la partaj a mostenitorilor fiilor decedati C.N.I.

si C. N.P., a fost privita ca întemeiata, fiind admisa.

Potrivit art. 797 Cod civil, „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti

copiii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor predecedati”, iar

„actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii fara distinctie”.

Chiar daca dispozitia legala este cuprinsa în sectiunea referitoare la partajul de

ascendent, tribunalul a apreciat ca este aplicabila partajului în general, inclusiv

partajului judiciar, cum este cazul în speta.

Cum la partaj nu au fost chemati toti mostenitorii fiilor decedati C.N.I. (C.M.,

M.V. si B.E.) si C.N.P. (C.V., R.A. si S.M.), participând doar C.S., fiica si C.C.,

sotie supravietuitoare, în cazul primului si C.A., sotie supravietuitoare, în cazul

secundului, s-a constatat ca partajul dezbatut prin Încheierea de admitere în

principiu din 27 februarie 2002 si sentinta civila nr. 8201/19 decembrie 2003

pronuntate de Judecatoria Tg. Jiu, jud. Gorj în dosarul nr. 3135/1997, este lovit

de nulitate absoluta.

O astfel de nulitate poate fi invocata de oricare dintre mostenitori, fie pâna la

finalizarea partajului, fie pe cale separata, printr-o actiune de constatare a

nulitatii prevazuta expres de lege.

Din acest punct de vedere, s-a apreciat ca nu are nici o relevanta aspectul ca

Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 nu a mai fost atacata

cu recurs, din moment ce, potrivit art. 797 Cod civil, o astfel de împarteala la

care nu au participat toti mostenitorii, este nula, sanctiunea intervenind cu atât

mai mult cu cât în cauza se discuta dreptul celor doua sotii supravietuitoare de

a participa în procesul de partaj si de a culege drepturi succesorale proprii sau

de a culege drepturile pe care deja le-au dobândit sotii-decedati.

Cum Încheierea de admitere în principiu din 27 februarie 2002 este nula potrivit

art. 797 Cod civil, tribunalul a apreciat ca nu se poate vorbi despre drepturi

succesorale proprii dobândite irevocabil de catre cele doua sotii

supravietuitoare amintite mai sus, aceasta aparare facuta pentru reclamante

fiind neîntemeiata.

Cu ocazia rejudecarii cauzei dupa trimitere, s-a dispus ca prima instanta, în

virtutea rolului activ conferit de art. 129 alin. 5 Cod procedura civila, sa impuna

partilor implicate în proces si în mod special reclamantilor, care au initiat

actiunea de partaj succesoral, sa ia toate masurile care se impun pentru

introducerea în cauza a tuturor mostenitorilor autorilor C.N. si C.M., dupa care

solicita partajul.

Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantelor C.C. (sotia fiului

decedat C.N.I. si C.A. (sotia fiului decedat C.N.P.), în raport cu dispozitiile art.

659 si 665 din Codul civil si sustinerile ca cele doua sotii supravietuitoare ale

fiilor decedati nu puteau formula actiunea de partaj succesoral privind pe cei

doi autori fata de care nu au vocatie succesorala, este o exceptie de fond, care

vizeaza însasi natura drepturilor pe care urmaresc acestea sa le culeaga, în

functie de care se poate hotarî si daca acestea aveau sau nu, un drept si un

interes personal, actual si legitim sa promoveze actiunea de partaj si poate fi

rezolvata numai dupa introducerea în cauza a descendentilor fiilor decedati

C.N. I. si C.N.P., în contradictoriu cu care prima instanta va hotarî daca acesti

fii au cules sau nu drepturile proprii dupa autorii comuni C.N. si C.M., pentru a

putea fi culese prin retransmisie de catre sotiile supravietuitoare alaturi de

descendenti.

Referitor la exceptia inadmisibilitatii cererii de partaj succesoral, pe motiv ca la

dosar nu s-au depus certificatele de deces ale autorilor C.N. si C.M. si nu s-ar

fi facut în niciun alt mod dovada deschiderii succesiunii celor doi autori,

tribunalul a retinut ca pâna în aceasta faza procesuala partile implicate în

procesul de partaj nu au contestat ca autoarea a decedat în anul 1936, iar

autorul în 1938, ani în care s-au deschis cele doua succesiuni.

În conformitate cu prevederile art.299 Cod procedura civila si respectarea

termenului legal, împotriva deciziei au formulat recurs reclamantele C.C. si

B.E., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozitiilor art.304 pct.7 si 9

Cod procedura civila, astfel:

I. Decizia recurata, din care face parte si încheierea de dezbateri din

07.05.2009, este nelegala întrucât instanta de apel a încalcat trei principii de

baza ale procesului civil român statuate prin dispozitiile Codului de procedura

civila respectiv, principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si

principiul oralitatii, întrucât, în sedinta de judecata din 07.05.2009, instanta de

apel nu a acordat cuvântul oral al partilor pentru sustinerea apelurilor lor si în

aparare în apelurile partilor adverse, fapt care atrage casarea acesteia si

trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta.

II.  Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile imperative ale art.

295 alin. 1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila, concluzie care se impune

întrucât instanta de apel nu s-a pronuntat asupra apelurilor declarate de

recurente în cauza, asa cum avea obligatia sa o faca în raport de prevederile

legale aratate, fapt care atrage casarea acesteia  si  trimiterea  cauzei  pentru 

rejudecare  la  aceeasi  instanta  pentru solutionarea apelurilor lor.

III.  Decizia recurata este vadit nelegala în raport de dispozitiile de ordine

publica ale art. 282 alin. 1, art. 294 alin. 1 si art. 295 alin. 1 Cod procedura

civila, întrucât instanta de apel cu încalcarea flagranta a acestor dispozitii

legale a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile erau declarate numai

împotriva sentintei aratate, nu si împotriva încheierii de admitere în principiu

care este intrata în puterea lucrului judecat, ceea ce este inadmisibil, motiv în

raport de care se impune casarea deciziei recurate si trimiterea cauzei pentru

rejudecare în vederea continuarii judecarii apelurilor declarate de parti în cauza

în raport de îndrumarile date de instanta de recurs prin decizia de casare

anterioara.

Or, într-o corecta interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 294 alin. 1 si art.

295 alin. 1 Cod procedura civila, concluzia care se impune este aceea ca

instanta de apel are dreptul si totodata obligatia sa cenzureze temeinicia si

legalitatea sentintei apelate numai în raport de criticile aduse acesteia de parti

prin apelurile declarate, iar cât priveste exceptiile de procedura si alte

asemenea mijloace de aparare invocate de parti acestea trebuie sa vizeze

numai judecata finalizata prin sentinta apelata si nu o alta judecata anterioara,

finalizata printr-o alta hotarâre pronuntata anterior în cauza, respectiv prin

încheierea de admitere în principiu, asa cum în mod gresit a procedat instanta

de apel prin hotarârea recurata.

IV. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile art. 287 alin. 1 pct.

3 si alin. 2 Cod procedura civila, întrucât instanta de apel, cu încalcarea

flagranta a acestor dispozitii legale, a pus în discutia partilor si a admis

exceptia nulitatii partajului în raport de prevederile art. 797 Cod civil, desi

aceste exceptii nu au fost invocate de parti în termenul prevazut de aceste

dispozitii legale sub sanctiunea decaderii.

V. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile imperative ale art.

261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, potrivit cu care orice hotarâre

judecatoreasca trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii acesteia „motivele

de fapt si de drept care au format convingerea instantei”, concluzie care se

impune întrucât decizia recurata nu este motivata în fapt si în drept cât priveste

solutia de admitere a apelurilor intimatilor, motivare care trebuie sa fie facuta în

raport de prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedura civila.

VI. Decizia recurata este nelegala în raport de dispozitiile art. 282-288, art.

299-316, art. 317-321 si art. 322-328 Cod procedura civila, potrivit cu care o

hotarâre judecatoreasca, asa cum este si încheierea de admitere în principiu

din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, nu poate fi desfiintata decât de

instantele competente si care au fost legal investite si numai prin exercitarea

de catre parti a cailor de atac prevazute de lege, respectiv a apelului si (sau)

recursului, dupa caz, contestatia în anulare si revizuirea.

VII. Decizia recurata este vadit nelegala si în raport de dispozitiile art. 797 Cod

civil, care nu sunt aplicabile în cauza, respectiv partajului judiciar, asa cum în

mod gresit a retinut instanta de apel.

Potrivit dispozitiilor art. 797 alin. 1 Cod civil, „este nula împarteala în care nu s-

au cuprins toti copiii în viata la deschiderea mostenirii si descendentii fiilor

premuriti”, iar potrivit alin. 2 „actiunea de nulitate se poate exercita de toti erezii

fara distinctie”.

Or, aceste dispozitii legale, asa cum s-a aratat, sunt dispozitii speciale

ce se aplica decât în conditiile si în cazurile expres si limitativ prevazute de

lege, aplicatia lor neputând fi extinsa prin extrapolare sau în alt mod la alte

cazuri, iar prevederile art. 797 Cod civil trebuie interpretate prin prisma art. 794

Cod civil, potrivit cu care „tatal, mama si ceilalti descendenti pot face

împarteala bunurilor lor între fii si ceilalti descendenti” si art. 795 alin. 1 Cod

civil, potrivit cu care „aceasta împarteala se poate face prin acte între vii, sau

prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni între

vii si pentru testamente”.

 VIII. Decizia recurata este nelegala si în raport de dispozitiile art. 1201 Cod

civil, întrucât prin aceasta s-a încalcat autoritatea de lucru judecat a încheierii

de admitere în principiu din 27.02.2002 a Judecatoriei Tg. Jiu, ceea ce este

inadmisibil.

Se solicita admiterea recursului, casarea deciziei si trimiterea cauzei pentru

rejudecare la instanta de apel pentru solutionarea pe fond a apelurilor

declarate de parti în cauza.

Recursul a fost respins ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

O prima critica întemeiata pe dispozitiile art. 304 pct.9 Cod procedura civila,

vizeaza încalcarea de instanta de apel a dispozitiilor Codului de procedura

civila, respectiv principiul dreptului la aparare, principiul contradictorialitatii si

principiul oralitatii, sustinându-se ca, în sedinta de judecata din 07.05.2009,

instanta de apel nu a acordat cuvântul oral al partilor pentru sustinerea

apelurilor lor, si este nefondata.

 Astfel, verificând sub acest aspect decizia apelata, s-a constatat ca, în 

încheierea din 07 mai 2009, care face parte integranta din decizie, instanta de

apel a pus în discutia partilor, în sedinta publica, exceptiile invocate de parti,

care personal sau prin avocat au pus concluzii în raport de interesele lor

procesuale. Rezulta din practicaua încheierii ca dupa epuizarea dezbaterilor

contradictorii referitoare le exceptiile  invocate, tribunalul a acordat partilor

cuvântul cu privire la apelurile declarate, inclusiv avocatului ales al recurentelor

C.C. si B.E., asa cum rezulta din paragraful ultim al încheierii.

Sub acest aspect, hotarârea instantei de apel este legala, tribunalul

solutionând cauza cu respectarea normelor imperative edictate de Codul de

procedura civila.

Prin cea de-a doua critica, s-a sustinut ca, instanta de apel nu s-a pronuntat

asupra apelurilor declarate de recurente în cauza, încalcând astfel art. 295 alin.

1 si art. 296 si 297 Cod procedura civila.

 Fata de dispozitiile art. 304 Cod procedura civila, s-a retinut ca aceasta

sustinere este nefondata, nepronuntarea asupra unei cereri neconstituind

motiv de recurs, ce poate fi încadrat în cazurile limitativ enuntate de articolul

mai sus mentionat, cel mult o astfel de omisiune putând fi remediata prin

procedura prevazuta de art. 281 Cod procedura civila, care de altfel a fost

urmata de recurente, cererea fiind solutionata prin încheierea din 29 iunie

2009, aflata la fila 153-154 din dosar.

Criticile formulate prin motivele 3, 4, 6, 7 si 8 de recurs vizeaza aceleasi

probleme de drept, astfel ca au fost analizate împreuna. S-a sustinut de

recurente ca instanta de apel a admis exceptia nulitatii partajului desi apelurile

erau declarate numai împotriva sentintei aratate, nu si împotriva încheierii de

admitere în principiu care este intrata în puterea lucrului judecat si nu poate fi

desfiintata decât de instantele competente si care au fost legal investite si

numai prin exercitarea de catre parti a cailor de atac prevazute de lege,

respectiv a apelului si (sau) recursului, dupa caz, contestatia în anulare si

revizuirea, iar exceptiile nu au fost invocate de parti în termenul prevazut de

dispozitiile legale sub sanctiunea decaderii.

Si aceste critici  s-au retinut a fi nefondate, fata de dispozitiile art. 797 Cod civil,

potrivit cu care, „este nula împarteala în care nu s-au cuprins toti copiii în viata

la deschiderea mostenirii si  descendentii fiilor premuriti. Actiunea de nulitate

se poate  exercita de toti erezii fara distinctiune”.

Este de esenta împartelii de a pune capat indiviziunii, împartind bunurile

succesiunii între toti cei care au un drept asupra lor. Prin urmare, o împarteala

care se face fara participarea tuturor celor interesati este inexistenta,

deoarece, celor care nu au participat, neputându-li-se opune o asemenea

împarteala, ei sunt tot în stare de indiviziune si nu se poate concepe

indiviziunea în privinta unora fara ca sa fie indiviziune si în privinta celorlalti.

Deci, o împarteala facuta fara participarea tuturor mostenitorilor este nula, atât

în cazul partajului de ascendent cât si a partajului judiciar.

Dispozitiile art. 797 Cod civil, stabilesc o nulitate absoluta ce face partajul  în

care nu s-au cuprins toti mostenitorii, inexistent, iar nu numai anulabil. A

considera ca inexistenta vizeaza numai hotarârea de partaj fara a se putea

aduce atingere încheierii de admitere în principiu a partajului înseamna a

ignora finalitatea textului mentionat care, declara nule împartelile în care nu

sunt cuprinsi toti mostenitorii. Cum încheierea de admitere în principiu este o

hotarâre partiala de partaj, ea este supusa aceleiasi sanctiuni prevazute de art.

797 Cod civil, respectiv inexistenta, în lipsa tuturor mostenitorilor, chiar daca a

trecut în puterea lucrului judecat. Asa cum am aratat, aceasta încheiere 

interlocutorie nu este opozabila mostenitorilor care nu au fost cuprinsi la partaj,

acestia putând promova oricând un alt partaj, în care nu li se va putea invoca

autoritatea de lucru judecat al vreunei hotarâri, pronuntate cu încalcarea

dispozitiilor art. 797 Cod civil.

Desfiintarea numai a sentintei si mentinerea încheierii interlocutorii, sub

aparenta respectarii autoritatii de lucru judecat prevazut de art. 1201 Cod civil,

ar lipsi de finalitate acest proces, care dupa solutionarea irevocabila, nu va

sista starea de indiviziune, ci va determina declansarea unui nou proces de

partaj care sa sisteze legal, cu participarea tuturor mostenitorilor, starea de

indiviziune succesorala. Aceasta exceptie a nulitatii partajului, este o exceptie

absoluta, ce poate fi invocata în orice stare a pricinii, de oricare din parti sau de

instanta din oficiu.

De altfel, chiar prin decizia de casare care potrivit art. 315 Cod procedura civila

s-a dispus verificarea hotarârilor pronuntate sub acest aspect, decizia

tribunalului fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor legale mentionate.

Ultimul motiv de apel referitor la nelegalitatea deciziei în raport de dispozitiile

imperative ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, în sensul ca decizia

recurata nu a fost motivata în fapt si în drept cât priveste solutia de admitere a

apelurilor, motiv de recurs prevazut de dispozitiile art. 304 pct. 7 Cod

procedura civila, a fost respins ca nefondat, fata de modalitatea solutionarii pe

exceptie a cauzei, potrivit dispozitiilor art. 137 Cod procedura civila,  întrucât,

nu se mai impunea analizarea celorlalte critici, admiterea exceptiei nulitatii,

facând de prisos cercetarea fondului.

Fata de cele ce preced, recursul a fost respins ca nefondat potrivit dispozitiilor

art. 312 Cod procedura civila, mentinându-se ca legala hotarârea tribunalului.

4. Respingerea actiunii în revendicare ca inadmisibila, dupa intrarea în vigoare

a Legii nr.10/2001, contravine dispozitiilor C.E.D.O., care se aplica cu prioritate

si care sunt favorabile, fata de dreptul intern

Art.22 alin.(1) si (5) din Legea nr.10/2001

Art. 6 alin. (1) si (2) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

Art. 1 din Primul Protocol aditional al Conventiei Europene a Drepturilor Omului

 

Din compararea reglementarii interne cu reglementarea internationala rezulta

în mod evident faptul ca dispozitiile Conventiei Europene a Drepturilor Omului

sunt mai favorabile decât dispozitiile Legii nr.10/2001. Aceleasi sustineri sunt

valabile si prin raportarea normelor Conventiei la disp. art. 6 alin. (2) din Legea

nr. 213/1998.

 Legea nr.10/2001-art.22 alin.(1) si (5) contine însa o limitare în timp a

dreptului de a cere restituirea/respectarea dreptului de proprietate pentru

proprietatile abuziv confiscate, reglementare evident inferioara principiilor

prevazute de Conventie si în totala contradictie cu legea generala (art.480

Cod civil) din care rezulta caracterul absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului

de proprietate, cu consecinta caracterului imprescriptibil al actiunii în

revendicarea lui, caracter recunoscut prin dreptul intern si practica CEDO.

Calitatea de titular actual al bunului revendicat poate sa rezulte si dintr-un act

normativ care prevede masuri de restituire sau recunoasterea preluarii abuzive

de catre stat. In acest sens in legislatia romana s-au facut mai multe astfel de

recunoasteri din partea statului a caracterului abuziv al preluarii imobilelor in

perioada 1945-1989 si implicit a caracterului de bun actual al acestor bunuri în

patrimoniul celor care reclama încalcarea dreptului.

Reclamantului-recurent i s-a recunoscut calitatea de titular al unui bun în

sensul Conventiei,  prin decizia nr.775/2006, prin care i s-au acordat

despagubiri aferente imobilelor preluate abuziv, în temeiul Legii 10/2001,

existând astfel o speranta legitima de redobândire a bunurilor.

A declara actiunea în revendicare ca inadmisibila, ar echivala deopotriva cu

anihilarea nejustificata a caracterului absolut, exclusiv si perpetuu al dreptului

de proprietate, cu consecinta pierderii beneficiului imprescriptibilitatii, atribut

esential al revendicarii imobiliare.

Respingerea ca inadmisibila a actiunii în revendicare ar însemna si  afectarea

substantei dreptului de proprietate, nefiind respectat un raport de

proportionalitate între scopul urmarit (respectarea dreptului de proprietate

încalcat) si mijlocul procedural ales (trimiterea exclusiv la procedura legii

10/2001 care limiteaza în timp si formal dreptul de a cere restituirea).

 (Decizia civila nr.1798/R din 26 noiembrie 2009)