Infracţiune de ucidere din culpă şi vătămare corporală din culpă. Latura civilă. Poziţia procesuală a asiguratorului. Natura juridică a răspunderii asiguratorului pentru recuperarea prejudiciului produs prin infracţiune.

Decizie 528 din 14.10.2008


Infracţiune de  ucidere din culpă şi  vătămare  corporală din culpă. Latura  civilă. Poziţia  procesuală  a asiguratorului. Natura juridică  a răspunderii asiguratorului pentru recuperarea  prejudiciului  produs  prin infracţiune.

Răspunderea  asiguratorului  pentru repararea prejudiciului  produs  prin  infracţiune  este  una de natură  exclusiv  contractuală, izvorând din contractul  de asigurare perfectat între el şi asigurat.

Societatea  de asigurare  participă  în procesul penal în calitate  de asigurator fără a putea  fi  obligată  în  cadrul acestei proceduri  la  plata nemijlocită  a despăgubirilor  către  părţile civile.

Secţia  penală – Decizia penală nr. 528/14 octombrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 52/05.03.2008 Judecătoria  Mediaş a  condamnat  pe inculpatul R.S. la o  pedeapsă  rezultantă  de 2 ani  închisoare  pentru săvârşirea  infracţiunilor  de ucidere din culpă  şi vătămare  corporală  din culpă. S-a făcut aplicarea  art. 81 Cod penal.

Sub aspectul laturii  civile, inculpatul  a  fost obligat în solidar  cu partea responsabilă  civilmente S.C. „C” SRL  Mediaş  la plata  despăgubirilor  materiale şi morale.

În baza  art. 44 din Legea  nr. 136/1995  coroborat cu art.7,35 şi  art.42  din Ordinul 3108/2004  emis  de  Comisia  de Supraveghere a Asigurărilor  a fost obligat  asiguratorul S.C. „A” SA Sibiu  la plata în mod nemijlocit  a unor sume de bai către  partea civilă T.L., T.V.,T.R. şi T.D., reprezentând despăgubiri civile.

Instanţa de fond  a reţinut, în considerentele hotărârii, că,  în dimineaţa zilei  de 20.09.2005 inculpatul,  după ce în prealabil a  consumat băuturi  alcoolice, s-a  urcat  la  volanul  autotractorului  marca DAF aparţinând societăţii  unde  era  angajat,  pentru a transporta marfă la Sibiu.

Înainte  de  a  ajunge la  Copşa Mică într-o curbă  relativ uşoară la  dreapta , partea  din spate a semiremorcii  a derapat,  intrând  pe contra sens şi acroşând vehiculul  ce se deplasa  din faţă,  condus  de numitul T.I. În urma impactului microbuzul  s-a rotit  de 2 ori  pe şosea, şoferul  fiind aruncat  prin parbriz şi decedând instantaneu. Pasagerul  aflat pe scaunul din dreapta, T.V.  a suferit  leziuni  vindecabile  în 17-18  zile îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii  civile, prima instanţă  a apreciat că în cauză  sunt întrunite exigenţele răspunderii solidare a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente,  astfel încât i-a obligat la plata daunelor  materiale  şi morale.

În ce priveşte societatea de asigurare, s-a apreciat,  raportat la art. 44 din Legea nr.136/1995, art. 7,35,42 din Ord.  nr. 3108/2004  emis de  Comisia  de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi  prin  prisma dispoziţiilor  cuprinse în  decizie  nr.1 /2005 a I.C.C.J. că prezenţa  formală a asiguratorului  în proces,  motivată de  aşa  zisa opozabilitate este  greşită, întrucât  nu putea expune societatea  la a asista  neputincioasă  la eventualul abuz  al  celorlalte  părţi, care pot face  o înţelegere în frauda sa chiar mai mult, părţile  civile  au  solicitat în cauză în mod  expres  obligarea asiguratorului  la despăgubiri , iar instanţa , fiind  sesizată cu o cerere, este  obligată  să îi dea  o rezolvare în sensul  admiterii sau respingerii,  varianta  de a nu  soluţiona cererea  nefiind acceptată, întrucât Codul de procedură penală prevede expres  situaţiile  în  care acţiunea  civilă  poate  fi  lăsată nesoluţionată.

Împotriva  hotărârii  au declarat apel Parchetul de  pe lângă Judecătoria Mediaş, părţile civile, inculpatul  şi partea  responsabilă civilmente.

Prin decizia  penală nr. 153/18 iunie 2008  pronunţată  de Tribunalul Sibiu  în dosar  penal  nr. 530/257/2006 s-a  admis  apelul Parchetului  de pe lângă Judecătoria Mediaş şi apelurile părţilor civile sub aspectul cuantumului  despăgubirilor civile acordate de către instanţa  de fond şi care  au fost  majorate.

Apelurile inculpatului şi al  părţii responsabile civilmente  au fost  respinse  ca nefondate.

Împotriva  deciziei  au declarat  recurs  inculpatul R.S., partea responsabilă civilmente S.C. „A.R.A.” SA .

Recursul S.C. „A.R.D.A.F.” SA este fondat.

Prima  instanţă  a obligat  la plată  despăgubirilor civile  pe de  o parte inculpatul în  solidar cu partea responsabilă civilmente şi pe de altă parte  asiguratorul.

Este corectă  doar  obligarea inculpatului în  solidar  cu partea responsabilă  civilmente,însă  nu şi cea a asiguratorului, inadmisibilă în cadrul procesului penal.

Raţionamentul pe care se bazează  decizia  nr.1/2005  a I.C.C.J.  este acela  că  răspunderea  asiguratorului  are o natură contractuală  şi nu delictuală.

În procedura  penală instanţa sesizată  cu o infracţiune  poate  soluţiona şi acţiunea  civilă  alăturată cei penale, dar întotdeauna şi fără  excepţie ne aflăm în prezenţa răspunderii civile  delictuale şi nu a celei contractuale care  este  de competenţa  instanţei civile.

Obligând asiguratorului  la plata despăgubirilor civile s-a  depăşit  competenţa instanţei penale, pronunţându-se hotărâri  nelegale.

Asiguratorul răspunde  în baza  contractului încheiat  cu asiguratul iar în situaţia în care părţile  consideră  că nu  au fost despăgubite corespunzător se pot  adresa  instanţei civile.

Instanţa penală  nefiind  competentă să soluţioneze acţiunea în răspundere  civilă contractuală care stă la baza răspunderii civile a asiguratorului nu poate decât  să constate calitatea  de asigurator în care o societate participă la  proces.

Justificarea  participării asiguratorului la procesul penal constă în recunoaşterea  posibilităţii  acestuia de a face apărări în  privinţa  cuantumului  drepturilor  materiale şi morale acordate de instanţa  în ipoteza pronunţării unor  soluţii  de  condamnare.

Este utilă participarea asiguratorului  la proces şi din perspectiva  riscului  ca inculpatul  cunoscând că despăgubirile  vor fi  achitate de  asigurator , să nu manifeste  suficientă  diligenţă în ceea  ce  priveşte  modalitatea  de soluţionare a laturii civile sau chiar să fie de acord  cu plata  unor sume  care depăşesc  o despăgubire rezonabilă a părţii civile.

Recursul a  fost admis, iar  decizia penală casată  numai sub  aspectul laturii civile, în sensul  înlăturării dispoziţiilor privind obligarea asiguratorului  să pună  riscul  asigurat  şi să plătească nemijlocit părţii civile  despăgubirile  la care  a fost obligat inculpatul  în solidar  cu  partea responsabilă civilmente.

S-a  constata că S.C. „A.R.D.A.F.” SA  are calitatea  de asigurator în  cauză.