Recidiva postcondamnatorie. Interzicerea contopirii pedepselor direct în calea de atac a recursului.
Decizia nr. 70/2007 pronunţată de ICCJ în interesul legii
Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra contopirii pedepselor aplicate prin sentinţa recurată cu pedepsele aplicate infracţiunilor pentru care există o condamnare definitivă nu poate fi înlăturată pe calea controlului judiciar, în acest sens fiind decizia nr. 70/2007 pronunţată de ICCJ în interesul legii, potrivit căreia curtea de apel nu ar putea proceda la o valabilă contopire direct în calea de atac a recursului.
(Decizia penală nr.325/R din10 Aprilie 2012)
Prin sentinţa penală nr. 2530 din 29 noiembrie 2011 a Judecătoriei Piteşti a fost condamnat inculpatul I la 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 32 teza a II-a din O.G. nr. 96/1998 (actualmente art. 108 alin 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008), cu aplic art. 13 Cod penal şi art. 320/1 Cod de procedură penală şi la 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 98 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 26/1996 (actualmente art. 110 alin 1 lit. b) din Legea nr. 46/2008), cu aplic art. 13 Cod penal şi art. 320/1 Cod de procedură penală.
S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 luni închisoare, în condiţiile art.81 Cod penal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, la 20.02.2008 şi la 02.07.2008, inculpatul a tăiat fără drept şi a sustras arbori din fondul forestier naţional, fiind depistat la faţa locului, în timp ce avea asupra sa drujbă, cal şi căruţă.
Prin decizia penală nr.325/R din 10 aprilie 2012 Curtea de Apel Piteşti, a admis recursul parchetului, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Pentru a pronunţa această decizia, curtea reţine următoarele:
Inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, el fiind anterior condamnat pentru fapte de acelaşi gen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 351/19.02.2008 a Judecătoriei Piteşti, definitivă prin neapelare la 14.04.2008, acestuia i-au fost aplicate două sancţiuni cu închisoarea, de 8 luni închisoare şi, respectiv, de 1 an şi 2 luni închisoare, pentru tăiere de arbori nemarcaţi şi însuşire a lor fără drept, pedepsele fiind contopite într-o rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiţionat, potrivit prevederilor art. 81 din Codul penal.
Pentru noi fapte, comise de acelaşi inculpat în zilele de 05.09.2008 şi, respectiv, 23.01.2009, a fost pronunţată hotărâre penală definitivă (sentinţa penală nr. 699/25.03.2010, de condamnare a sa la două pedepse de câte 6 luni închisoare.
În temeiul art. 83 din Codul penal, s-a revocat suspendarea dispusă anterior, dispunându-se ca cel în cauză să execute alăturat pedepsele, în total 1 an şi 8 luni închisoare.
Activitatea infracţională care face obiectul cauzei a fost desfăşurată în zilele de 20.02.2008 şi, respectiv, la 02.07.2008, aşadar una dintre fapte a fost săvârşită înainte ca prima hotărâre de condamnare să rămână definitivă, în vreme ce a doua fapta a fost comisă ulterior rămânerii definitive a condamnării.
Este vorba, prin urmare, de două infracţiuni concurente, iar faţă de una dintre acestea era atrasă starea de recidivă postcondamnatorie, aspect ce a fost făcut cunoscut instanţei de fond prin actul de sesizare, în care se face vorbire de incidenţa în cauză a prevederilor art. 37 lit. a) din Codul penal.
Situaţia antecedentelor penale a celui în cauză a fost complet ignorată de către prima instanţă, în dispozitivul sentinţei nefiind reflectată starea de recidivă specială postcondamnatorie a sa, care avea importante consecinţe asupra alegerii modalităţii de executare a pedepsei rezultante. Aceasta, deşi în considerente se face tangenţial vorbire de menţiunile din fişa de cazier a inculpatului, cum şi de dispoziţiile art.37 lit.a) Cod penal.
Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra contopirii pedepselor aplicate prin sentinţa recurată cu pedepsele aplicate infracţiunilor pentru care există o condamnare definitivă nu poate fi înlăturată pe calea controlului judiciar, în acest sens fiind decizia nr. 70/2007 pronunţată de ICCJ în interesul legii, potrivit căreia curtea de apel nu ar putea proceda la o valabilă contopire direct în calea de atac a recursului.
Or, în atare situaţie, nu s-ar putea analiza incidenţa concomitentă a instituţiilor anulării, respectiv revocării, după caz, a suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr.359/2008 a Judecătoriei Piteşti, în concordanţă şi cu prevederile deciziei nr.42/2008, pronunţată de ICCJ.
Curtea de Apel Cluj
Decizie de concediere. Funcţionar public. Competenţa instanţei de contencios administrativ
Curtea de Apel Oradea
Termenul de 90 de zile, prevăzut de art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, este un termen de recomandare, menit să asigure celeritatea constatării și sancționării neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene
Tribunalul Covasna
Anulare act administrativ
Curtea de Apel Iași
. Contencios administrativ şi fiscal. Cerere având ca obiect anularea Raportului de evaluare întocmit de către Inspecţia de Integritate din cadrul ANI. Cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 al.1 lit. d din Legea 161/2003, în forma în vigoare pent
Curtea de Apel Cluj
Schimbarea numelui persoanei pe cale administrativă. Minor. Motive