Obligaţia de a face. demolare lucrări executate fără autorizaţie pe domeniul public. admisibilitatea acţiunii.

Decizie 201/R din 09.02.2009


OBLIGAŢIA DE A FACE. DEMOLARE LUCR®RI EXECUTATE F®R® AUTORIZAŢIE PE DOMENIUL PUBLIC. ADMISIBILITATEA ACŢIUNII. Art.33 din Legea nr.50/1991; Art.21 din Constitußia Rom‰niei. Reglementarea cuprins¾ ”n art.33 din Legea nr.50/1991 are ca scop urgentarea m¾surii de restabilire a ordinii de drept ”nc¾lcat¾ ca urmare a edific¾rii unor lucr¾ri pe terenurile ce aparßin domeniului public sau privat, urm¾rindu- se pe aceast¾ cale ¿i m¾suri de protecßie speciale pentru acest mod de proprietate. Limitarea dreptului autorit¾ßii de a se adresa instanßei de judecat¾, apreciind ”n mod eronat, calea administrativ¾ de desfiinßare a lucr¾rii ca una obligatorie ar fi de natur¾ s¾ ”nc¾lce principiul accesului liber la justißie reglementat de art.21 din Constitußia Rom‰niei, potrivit c¾ruia nici o lege nu poate ”ngr¾di exercitarea acestui drept. (Decizia civil¾ nr.201/R din 9  februarie 2009, pronunßat¾ de Curtea de Apel Pite¿ti - Secßia civil¾, pentru cauze privind Conflicte de Munc¾ ¿i Asigur¾ri Sociale ¿i pentru cauze cu Minori ¿i de Familie) Prin cererea ”nregistrat¾ pe rolul Judec¾toriei Pite¿ti la data de 12.09.2006, reclamantul M.Pite¿ti a chemat ”n judecat¾ pe N.D. pentru a fi obligat s¾ demoleze lucr¾rile executate f¾r¾ autorizaßie de construire. ën motivarea acßiunii s-a ar¾tat c¾ reclamantul N. D. a edificat o construcßie provizorie f¾r¾ autorizaßie de construire fiind obligat prin procesul verbal de contravenßie s¾ intre ”n legalitate prin obßinerea acestui act administrativ. Prin sentinßa civil¾ nr.3006 pronunßat¾ la 21.05.2008 a fost respins¾ ca inadmisibil¾ acßiunea cu argumentul c¾ reclamantul avea posibilitatea s¾ solicite desfiinßarea lucr¾rii p cale administrativ¾. ëmpotriva hot¾r‰rii au formulat apel p¾rßile, critic‰nd-o pentru motive de nelegalitate ¿i netemeinicie. Tribunalul Arge¿, prin decizia civil¾ nr.198 pronunßat¾ la 31.10.2008 a anulat ca netimbrat apelul p‰r‰tului ¿i a respins ca nefondat pe acela formulat de reclamant, cu argumentul c¾ terenul asupra c¾ruia s-a construit este domeniul public, iar pentru desfiinßarea lucr¾rii reclamantul are posibilitatea pe cale administrativ¾ s¾ execute aceast¾ operaßiune material¾ f¾r¾ intervenßia justißiei. Decizia a fost criticat¾ de reclamant pe calea recursului pentru motivul prev¾zut de rt.304 pct.9 Cod pr.civil¾, ”n dezvoltarea c¾ruia s-a ar¾tat c¾ ”n mod gre¿it a fost solußionat¾ cauza pe excepßia inadmisibilit¾ßii. Analiz‰nd recursul ”n limita motivului invocat s-a apreciat c¾ este fondat pentru argumentele ce urmeaz¾: Prin procesul-verbal de constatare ¿i sancßionare a contravenßiilor ”ncheiat la data de 7.04.2006, s-a reßinut c¾ p‰r‰tul a edificat pe domeniul public o construcßie f¾r¾ autorizaßie, stabilindu- se astfel ”n sarcina sa intrarea ”n legalitate sub sancßiunea desfiinß¾rii acestei lucr¾ri. Potrivit art.32 din legea nr.50/1991 privind autorizarea execut¾rii lucr¾rilor de construcßii, refuzul de a intra ”n legalitate atrage dup¾ sine m¾sura desfiinß¾rii construcßiilor pe cale jurisdicßional¾. Prin excepßie de la aceast¾ regul¾ ”n cazul edific¾rii unor lucr¾ri pe terenul aparßin‰nd domeniului public sau privat al statului, desfiinßarea lucr¾rilor se poate dispune pe cale administrativ¾ de c¾tre autoritatea administraßiei publice unde se afl¾ construcßia. Instanßa de fond a apreciat c¾ aceast¾ excepßie presupune reglementarea unei proceduri administrative obligatorii de desfiinßare a construcßiilor edificate, intervenßia justißiei pentru s¾v‰r¿irea acestor operaßiuni fiind inadmisibil¾. Reglementarea cuprins¾ ”n art.33 din Legea nr.50/1991 are ca scop urgentarea m¾surii de restabilire a ordinii de drept ”nc¾lcat¾ ca urmare a edific¾rii unor lucr¾ri pe terenurile ce aparßin domeniului public sau privat, urm¾rindu-se pe aceast¾ cale ¿i m¾suri de protecßie speciale pentru acest mod de proprietate. ën raport de acest argument se poate reßine c¾ dispozißiile reglementate ”n art.33 din actul normativ evocat au un caracter de favoare, fiind edictate cu acest scop pentru autoritatea administraßiei publice care poate s¾ obßin¾ desfiinßarea lucr¾rii pe cale administrativ¾ f¾r¾ intervenßia instanßei de judecat¾. Ca urmare a caracterului de favoare a acestei dispozißii, autoritatea public¾ poate s¾ aleag¾ ”ntre adoptarea c¾ii administrative de desfiinßare a lucr¾rii ¿i calea jurisdicßional¾. Limitarea dreptului autorit¾ßii de a se adresa instanßei de judecat¾, apreciind ”n mod eronat, calea administrativ¾ de desfiinßare a lucr¾rii ca una obligatorie ar fi de natur¾ s¾ ”nc¾lce principiul accesului liber la justißie reglementat de art.21 din Constitußia Rom‰niei, potrivit c¾ruia nici o lege nu poate ”ngr¾di exercitarea acestui drept. Din dispozißiile constitußionale evocate, rezult¾ c¾ nici normele cuprinse ”n art.33 din Legea nr.50/1991, nu pot limita accesul liber la justißie reclamantului a¿a dup¾ cum a apreciat instanßa de apel, astfel c¾, l¾s‰nd nesolußionat¾ ”n fond cauza, ”n baza art.312 alin.5 Cod pr.civil¾, curtea a admis recursul ¿i a casat decizia cu trimitere spre rejudecare la prim¾ instanß¾ pentru respectarea dublului grad de jurisdicßie.