Ichete de masă. Aplicarea art.1 din Legea nr.142/1998, aşa cum a fost modificată.

Decizie 1218/R-CM din 14.07.2009


Tichete de masă. Aplicarea art.1 din Legea nr.142/1998, aşa cum a fost  modificată.

Tichetele de masă solicitate de reclamantă în calitate de salariată a spitalului şi finanţate în cazul acestora de la bugetul de stat sunt

 reglementate prin dispoziţiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, modificată, numai ca vocaţie.

 Aceasta, deoarece potrivit art.1 alin.2 din lege, acordarea lor este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, din moment ce se face în limita

 prevederilor bugetului de stat.

Natura acestui beneficiu şi anume a tichetelor de masă, a fost examinată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în

interesul legii prin Decizia nr.14/18 februarie 2008, prin care s-a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor,

instituţii finanţate de la bugetul de stat, beneficiul prevăzut de dispoziţiile art.1 alin.1 şi 2 din Legea nr.142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocaţie,  ce se poate realiza în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de muncă.

Lipsa uneia dintre cele două condiţii: negociere şi alocare de fonduri, împiedică realizarea vocaţiei.

În speţă, pentru reclamante, ca angajate ale spitalului, nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat, fapt ce rezultă din interpretarea per a

 contrario a prevederilor art.411 din O.U.G. nr.115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice

din sectorul sanitar, modificată prin O.G. nr.23/2007, text de lege care nu menţionează printre beneficiarii tichetelor de masă pe anii 2007 şi 2008

 personalul medical încadrat în spitale, care lucrează în cabinetele medicale din şcoli.

 (Decizia civilă nr.1218/R-CM din 14 iulie 2009)

Prin cererea  înregistrată la data de 09.09.2008, reclamantele  V.C. şi L.M., reprezentate de Sindicatul Sanitas Argeş, au chemat în judecată pe pârâtul

 Spitalul „Dr.I.C.” Călineşti pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat la plata contravalorii tichetelor de masă de care trebuiau să

beneficieze pentru perioada 2005-2008, potrivit art.23 din OUG nr.115/2004, cu modificările ulterioare

În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că sunt salariate în cadrul  cabinetelor medicale şcolare, subunităţi aflate în structura Spitalului Dr.I.C.

Călineşti şi au desfăşurat activitate în perioada 2005 – 2008 fără a beneficia de tichetele de masă prevăzute de actul normativ menţionat mai sus.

Reclamantele sunt salariatele spitalului chemat în judecată în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu această unitate sanitară publică.

Deoarece spitalele sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii, conform art.188 alin.1 din Legea nr.95/2006, personalul încadrat în

aceste unităţi sanitare beneficiază lunar, potrivit art. 23 din OUG nr.115/2004 cu modificările ulterioare de maximum 20 de tichete de masă, fără a fi

condiţionate sursele prin care unele subunităţi aflate în structura spitalelor primesc  anumite fonduri de la bugetul de stat.

Au precizat reclamantele că serviciile medicale acordate de cabinetele medicale din şcoli  şi grădiniţe integrate spitalelor teritoriale se suportă din

fondul de asigurări sociale de sănătate conform art.1 alin.2 din OMS nr.653/2001.

De asemenea dreptul la tichete de masă este reglementat prin art. 139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe anii 2005 -2007.

Prin întâmpinare pârâtul  Spitalul Dr.I.C. a formulat următoarele apărări:

Chiar dacă sunt angajaţi ai spitalului, cadrele medicale din cabinetele şcolare nu realizează venituri proprii fiind  finanţate integral de la bugetul de

stat.

Ministerul Sănătăţii şi Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă precizează că se pot acorda aceste tichete numai unităţilor finanţate

integral din venituri proprii.

De aceea pârâtul nu poate să acorde tichete de masă respectivelor cabinete medicale.

Prin sentinţa civilă nr.550/CM/16.03.2009, Tribunalul Argeş a admis acţiunea şi a obligat pe pârât la plata către reclamante a drepturilor băneşti

reprezentând contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 09.09.2005 – 31.12.2008,  actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

 A respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

Reclamantele, membre de sindicat, sunt angajate ale Spitalul „Dr. I.C.” Călineşti, aşa cum rezultă din carnetele de muncă.

Tichetele de masă reprezintă o alocaţie individuală de hrană acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportate integral de

 persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, aşa cum rezultă din art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998.

În cazul în care la nivel de ramură de unitate a fost negociat în contract colectiv de muncă, modalitatea şi condiţiile de acordare a tichetelor

 de masă sunt stabilite prin intermediul acestui contract.

Potrivit art.23 din OUG nr.115/2004, text pe care reclamanţii şi-au întemeiat pretenţiile „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei

 ordonanţe de urgenţă, personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de

sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.”

De asemenea, potrivit art.139 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 – 2007 „Angajatorul este obligat să

acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unităţi finanţate de la bugetul de stat şi de

la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.”

Potrivit art.188 din Legea nr.95/2006 „Spitalele publice sunt instituţii publice finanţate integral din venituri proprii şi funcţionează pe pri

ncipiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestaţii efectuate pe

 bază de contract precum şi din alte surse conform legii.”

 Singura condiţie pentru a beneficia de tichetele de masă este aceea a încadrării într-o unitate sanitară publică finanţată din venituri proprii,

criteriul angajării într-o subunitate fără personalitate juridică nefiind relevant atâta timp cât această subunitate  este cuprinsă în structura

organizatorică a unităţii sanitare publice.

 S-a constatat că reclamantele au contracte individuale de muncă încheiate cu spitalul pârât în cauză, deci raportul juridic este stabilit direct şi

necondiţionat cu acest angajator pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate trece peste raporturile de muncă stabilite cu angajatorul în favoarea

criteriului locului efectiv de desfăşurare activităţii, întrucât acesta ar fi un criteriu discriminatoriu, care ar încălca grav dispoziţiile art.5 alin.1

 şi art.39 alin.1 lit.d) din Codul Muncii, care consacră principiul egalităţii de tratament în cadrul relaţiilor de muncă.

 În domeniul sanitar, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.95/2006, care în art.188 alin.1 definesc spitalele ca fiind instituţii publice finanţate

 integral din venituri proprii, ce funcţionează pe principiul autonomiei financiare şi de asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile OUG nr.115/2004 potrivit

 cu care - art.23 - personalul încadrat in unităţile sanitare publice finanţate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurărilor sociale

 de sănătate beneficiază lunar de 20 tichete de masă.

 Nici legile bugetului de stat nu contravin acestor reglementări aplicabile domeniului sanitar, deoarece acestea prevăd că instituţiile finanţate

integral din venituri proprii sunt excluse din categoria instituţiilor publice in bugetele cărora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de

masă.

În consecinţă, instanţa a reţinut că reclamantele, angajate ale unităţii sanitare pârâte, au dreptul la acordarea tichetelor de masă, acţiunea

formulată fiind întemeiată.

Actualizarea cu indicele de inflaţie a contravalorii acestor tichete de masă a fost dispusă în baza art.161 alin.4 C.muncii.

 În ceea ce priveşte cererea de plată a cheltuielilor de judecată, s-a avut în vedere că la dosarul cauzei nu au fost depuse dovezi privind

 cheltuielile efectuate.

Împotriva sentinţei a formulat recurs, în termen legal, pârâtul  Spitalul Dr.I.C. Călineşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, astfel:

Potrivit prevederilor H.G. nr.529/2002 privind finanţarea unităţilor sanitare şi a instituţiilor din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei,

cheltuielile de personal pentru salariaţii ce-şi desfăşoară activitatea în cabinete medicale şcolare din grădiniţe, şcoli şi unităţi de învăţământ

superior se finanţează de la bugetul de stat.

Pentru articolul bugetar 10.02 „tichete de masă” nu a existat prevedere bugetară, de aceea nu au fost efectuate cheltuieli cu această destinaţie.

Încă din anul 2004, legile bugetului de stat prevăd că nu beneficiază de tichete de masă personalul finanţat de la acest buget.

Pentru salariaţii  care au participat efectiv la realizarea de venituri proprii, spitalul a acordat lunar un număr de 20 tichete de masă. Veniturile

proprii provin din contractele  încheiate cu Casa de Asigurări de Sănătate Argeş pentru  furnizarea de servicii medicale  servicii la care personalul

din cabinetele şcolare nu contribuie.

O altă critică a fost aceea potrivit căreia Spitalul Dr.I.C. nu ar trebui să se constituie parte în acest proces deoarece finanţarea personalului din

cadrul cabinetelor şcolare se asigură de la bugetul de stat, de către Ministerul Sănătăţii Publice prin D.S.P. Argeş.

Recursul a fost privit ca întemeiat şi admis ca atare, iar sentinţa a fost modificată în sensul respingerii acţiunii, reţinându-se următoarele:

A rezultat din înscrisurile aflate la dosar şi din susţinerile părţilor că reclamantele sunt salariatele Spitalului Dr. I.C. Călineşti, dar lucrează în

cabinetele medicale din şcoli.

Potrivit pct.I. 11 din Anexa la H.G. nr. 529/2002 privind finanţarea unităţilor sanitare şi a instituţiilor din reţeaua Ministerului Sănătăţii şi Familiei,

 cabinetele medicale din şcoli sunt unităţi sanitare finanţate integral de la bugetul de stat.

Întrucât acest cabinet medical funcţionează în structura Spitalului Dr. I.C. Călineşti, unitate cu finanţare extrabugetară provenită inclusiv din

contractele cu casele de asigurări de sănătate conform pct. II. 4 din Anexa la H.G. nr. 529/2002, finanţarea de la bugetul de stat se face prin Ministerul

 Sănătăţii şi Familiei, de la titlul „Transferuri”.

Sistemul de finanţare nu înlătură calitatea procesuală pasivă a pârâtului câtă vreme spitalul are calitatea de ordonator terţiar de credite, prin

conducătorul său şi, nu în ultimul rând, de angajator al reclamantelor. A se vedea în acest sens dispoziţiile art. 1 şi următoarele din actul normativ

 menţionat mai sus.

Din această perspectivă, critica vizând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului este nefondată.

De asemenea, organizarea cabinetelor medicale din şcoli ca structuri ale spitalelor nu are relevanţă în privinţa încadrării acestora prin lege în

categoria unităţilor sanitare finanţate de la bugetul de stat.

Excepţia de la regula finanţării cabinetelor medicale din şcoli de la bugetul de stat o constituie numai finanţarea serviciilor medicale curative,

conform art.1 alin. 2 din O.M.S. nr. 653/2001. Aceasta înseamnă că celelalte cheltuieli, cum sunt cele de personal, se suportă de la bugetul de stat.

De aceea, prevederile art. 23 din O.U.G. nr. 115/2004, potrivit cărora personalul încadrat în unităţile sanitare publice finanţate din venituri proprii

 realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă trebuie interpretate prin raportare la

textul enunţat mai sus în sensul că vizează personalul ale cărui drepturi băneşti sunt finanţate din veniturile realizate de spital, şi nu personalul

pentru care plata drepturilor băneşti se suportă de la bugetul de stat.

Tichetele de masă solicitate de reclamante şi finanţate, în cazul acestora, de la bugetul de stat, sunt reglementate prin dispoziţiile art. 1 din Legea

nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă modificată, numai ca vocaţie.

Aceasta deoarece potrivit art.1 alin. (2) din lege, acordarea lor este condiţionată de alocarea fondurilor bugetare, din moment ce se face în limita

 prevederilor bugetului de stat.

Natura acestui beneficiu – tichetele de masă – a fost examinată şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursului în interesul legii

 prin Decizia nr.14/18.02.2008, prin care a statuat că pentru personalul contractual din cadrul instanţelor şi parchetelor, instituţii finanţate de la

bugetul de stat, beneficiul prevăzut de dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 142/1998 nu reprezintă un drept, ci o vocaţie, ce se poate realiza

 în condiţiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinaţie şi acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective de

muncă.

Din analiza termenilor utilizaţi de legiuitor „salariaţii din sectorul bugetar pot primi o alocaţie individuală de hrană sub forma tichetelor de masă”

şi „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat pentru unităţile din sector bugetar” rezultă că vocaţia se realizează în momentul

în care tichetele sunt prevăzute atât în negocierea colectivă, cât şi în fondurile alocate de la bugetul de stat.

Lipsa uneia dintre cele două condiţii: negociere şi alocare de fonduri împiedică realizarea vocaţiei.

Negocierea realizată prin prevederile art.139 din contractul colectiv de muncă nr.2678/14/12.12.2005 la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005 – 2007

este necesară, nu şi suficientă pentru realizarea vocaţiei.

Mai mult, s-a stabilit că angajatorul va acorda tichetele de masă în conformitate cu prevederile legale pentru unităţile finanţate de la bugetul de stat.

Or, prin Legile nr. 511/2004, 379/2005, 486/2006 şi 338/2007, ale bugetului de stat pe anii 2005 – 2008, la art. 40, art. 24, respectiv anexele acestora

este interzisă sau nu este prevăzută alocarea de fonduri de la bugetul de stat pentru acordarea tichetelor de masă acestei categorii de personal.

Nealocarea de fonduri de la bugetul de stat rezultă şi din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 411 din O.U.G. nr. 115/2004 privind

salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice din sectorul sanitar, modificată prin O.G. nr. 23/2007, text de

 lege care nu menţionează printre beneficiarii tichetelor de masă pe anii 2007 şi 2008 personalul medical încadrat în spitale, care lucrează în cabinetele

 medicale din şcoli.

Altfel spus, fondurile alocate de la bugetul de stat pe anii 2007 şi 2008 pentru acordarea tichetelor de masă au vizat numai categoriile de personal

sanitar enumerate la art. 411 din O.U.G. nr. 115/2004.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct.9 coroborat cu art.312 Cod procedură civilă, recursul a fost admis, cu consecinţa modificării

sentinţei în sensul respingerii acţiunii.