Procedura insolventei. Antrenarea raspunderii organelor de conducere a societatii. Situatia raspunderii fata de societate a administratorilor, izvorâta dintr-un contract de mandat. Raspunderea pentru faptele salariatilor.

 Cod comercial, art.374 – art.391

 Cod civil, art.1080; art.1083; art.1532; art.1540

 Legea nr.31/1990, art.72, art.73 lit.”c”, art.144 alin.2;

 Legea nr.85/2006, art. 138 alin.1 lit.”d”.

Deoarece, în multe cazuri, activitatile comerciale se realizeaza prin intermediari, Codul comercial reglementeaza contractul de mandat comercial ce se aseamana cu mandatul civil, motiv pentru care îi sunt aplicabile principiile generale referitoare la mandatul civil.

În continutul art.374 – art.391 Cod comercial, se regasesc normele speciale privind mandatul comercial, fara însa a se da o definitie acestuia, astfel încât, având în vedere mandatul civil (art.1532 Cod civil), el poate fi definit ca acel contract în temeiul caruia o persoana (mandatarul) se obliga sa încheie în numele si pe seama altei persoane (mandantul) anumite acte juridice care pentru mandant sunt fapte de comert.

Actele juridice facute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însasi.

Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990, obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în Legea nr.31/1990, în sensul dispozitiilor mentionate, administratorii nemaifiind simpli mandatari, ci organe prin care societatea stabileste raporturi juridice cu tertii.

Prin urmare, administratorul societatii comerciale are calitatea de reprezentant legal, si astfel, raspunderea administratorilor este diferita atunci când obligatiile izvorasc din contractul de mandat, conduita sa în îndeplinirea obligatiilor trebuind a fi apreciata pe baza dispozitiilor din Codul civil, deoarece contractul îndeplineste conditiile de validitate impuse de art.948 Cod civil.

Potrivit art.1080 Cod civil diligenta ce trebuie sa depuna administratorul în îndeplinirea obligatiilor impuse de mandatul sau este aceea a unui bun administrator.

Cu alte cuvinte, administratorul trebuie sa asigure o buna gestiune, care sa duca la realizarea obiectului societatii.

În afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund în anumite cazuri si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane.

Potrivit art.144 al.2 din L.31/1990 administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat când daune nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor.

Deci administratorii au si o raspundere indirecta; ei raspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate de director sau personalul salariat în cazurile în care faptele prejudiciabile au putut fi savârsite datorita neîndeplinirii de catre administratori a obligatiei de supraveghere.

Doctrina si practica judiciara au statuat ca desi dispozitiile citate se refera la societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni,  solutia poate fi aplicata si în cazul altor forme juridice de societate comerciala, avându-se în vedere raspunderea pentru faptele salariatilor.

Potrivit legii, criteriul bunului proprietar se aplica cu mai mare sau mai mica rigoare în functie de caracterul oneros sau gratuit al obligatiei. Cum mandatul administratorului este un act retribuit înseamna ca raspunderea administratorului va fi sever apreciata.

Deci raspunderea administratorului va fi apreciata in abstracto: administratorul va raspunde indiferent de forma si gradul culpei sale potrivit art. 1540 Cod civil.

Cu privire la exonerarea de raspundere a administratorului sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun, art.1083 cod civil care prevede ca „ nu poate fi loc la daune interese când din o forta majora sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau de a face aceea la care se obligase sau a facut ceea ce-i era poprit”.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 10.12.2007,  M. SPRL, în calitate de lichidator judiciar al societatii debitoare SC M.I.SRL, a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a pârâtei U.M., în calitatea sa de administrator al societatii SC M.I. SRL.

În motivarea cererii reclamanta arata ca, în calitate de administrator judiciar, a notificat-o pe pârâta în vederea prezentarii documentelor contabile  ale societatii debitoare, în conformitate cu prevederile art.28 din Legea 85/2006.

Desi a primit notificarea, administratorul societatii nu a înteles sa se conformeze cerintelor legale privind depunerea documentelor legale.

Prin adresa nr.7709/12.02.2007 A.F.P. Medgidia a comunicat lichidatorului judiciar ca debitoarea SC M.I. SRL nu a depus bilantul contabil pe anii 2003, 2004 si 2005, conform Legii 82/1991.

În cauza sunt întrunite conditiile raspunderii civile delictuale. Astfel prejudiciul consta în chiar starea de insolventa a societatii debitoare si imposibilitatea creditorilor DGFP Constanta si SC V.R. SA de a-si recupera creantele. Faptele ilicite savârsite de fostul administrator al societatii se circumscriu faptelor  prevazute de art.138 alin.1 lit.a), b) si d) din Legea 85/2006:

a) a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei persoane. Fostul administrator U.M. a încheiat contracte de prestari servicii telefonie mobila în numele societatii, desi nu si-a întocmit si înregistrat situatiile financiare anuale, actionând astfel ca o societate fara activitate.

b) a facut acte de comert în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice. Pârâta a încheiat contracte de prestari servicii telefonie mobila în numele societatii, folosindu-le în interes personal si înregistrând datorii în numele societatii.

d) a tinut o contabilitate fictiva, a facut sa dispara  documente contabile si nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea. Articolul 10 din Legea 82/1991  prevede ca raspunderea pentru organizarea si conducerea contabilitatii revine administratorului, iar art.73 lit c) din Legea 31/1990 arata ca „administratorii sunt solidari raspunzatori fata de societate pentru existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere.

Exista, de asemenea, raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu. Fiind dovedita savârsirea faptelor prevazute de art.138 lit. a), b) si d); Legea 85/2006 stabileste o prezumtie legala în ceea ce priveste legatura de cauzalitate între fapta cauzatoare si prejudiciu.

În ceea ce priveste vinovatia, având în vedere ca potrivit art.72 din Legea 31/1990 obligatiile si raspunderea administratorului sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat, instanta trebuie sa aiba în vedere si dispozitiile art.1540 C.civ., potrivit carora mandatarul este raspunzator nu numai pentru dol, dar însa si de culpa comisa în executarea mandatului.

Prin sentinta civila nr.1009 din 21 aprilie 2008 Tribunalul Constanta a admis cererea formulata de reclamanta M. S.P.R.L. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. M.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U. M. a dispus ca pasivul debitoarei SC M.I.SRL, în cuantum de 96.603,11 lei sa fie suportat de pârâta U.M.; a dispus ca sumele obtinute prin executare silita împotriva pârâtilor sa intre în averea debitoarei SC M.I.SRL si sa fie destinate acoperii pasivului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, potrivit datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comertului Constanta, pârâta U.M. figureaza ca unic administrator al societatii debitoare SC M.I.SRL, cu puteri depline.

Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevazute în aceasta lege.

În afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund, în anumite cazuri, si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane. Potrivit art.144 alin.2 din Legea 31/1990, comitetul de directie, toti administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat, când dauna nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor.

Pe de alta parte,  conform art.73 lit.c) din Legea 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori de „existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere”.

În cauza, prin procura autentificata sub nr.151/28.02.2003, pârâta l-a împuternicit pe numitul C.P. sa o reprezinte în legatura cu administrarea societatii.

Folosindu-se de aceasta procura, numitul C.P. a efectuat acte de comert în numele societatii, înregistrând în contabilitate cheltuieli nereale, prejudiciind bugetul statului cu suma de 33.667 lei reprezentând TVA de plata si impozit pe profit, asa cum rezulta din Ordonanta  de scoatere de sub urmarire penala si disjungere pentru continuarea cercetarilor din data de 12.11.2007 emisa de Parchetul de pe lânga Judecatoria Medgidia  în dosar nr.2518/P/2004. Fapta descrisa se circumscrie prevederilor art.138 lit.d) din Legea 85/2006 si ea a stat la baza înregistrarii creantei creditoarei DGFP Constanta în tabelul obligatiilor debitoarei SC M.I.SRL.

Retine instanta de fond ca raspunderea instituita de art.144 alin.2 din Legea 31/1990 face ca pârâta U.M. sa raspunda solidar cu persoana careia i-a încredintat  propriile sale atributii. Mai mult decât atât, chiar în conditiile în care a încredintat altei persoane atributiile de administrare a societatii, în temeiul art.73 lit.c) din Legea 31/1990, administratorul societatii ramâne în continuare obligat la tinerea registrelor prevazute de lege.

Nu se poate retine însa în sarcina pârâtei savârsirea faptelor prevazute de art.138 alin.1 lit.a) si b), încheierea unui contract de telefonie mobila neputând semnifica efectuarea de acte de comert în interes personal si nici folosirea bunurilor societatii în interes personal.

În temeiul art.138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006, instanta de fond a admis cererea, dispunând ca pasivul societatii debitoare sa fie suportat de pârâta.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs pârâta, sustinând ca prima instanta face în mod gresit aplicarea disp.art.138 al.1 lit.d din L.85/2006, pentru ca în cauza nu au fost dovedite elementele raspunderii civile.

Instanta invoca ca temei de drept disp.art.144 al.2 din L.31/1190, care se refera la societatea pe actiuni ori, potrivit art.1961 alin.4 din  L.31/1990, dispozitiile privitoare la administrarea societatii pe actiuni nu sunt aplicabile societatii cu raspundere limitata.

Ca atare, reclamanta si C.P., caruia îi daduse mandat pentru  coadministrare nu raspunde solidar potrivit art.75 lit.c din L.31/1990, invocat de instanta.

Desi instanta face vorbire de obligarea în solidar instanta în dispozitiv o obliga numai pe reclamanta la plata despagubirilor.

În fine, desi s-a facut dovada ca numai C.P. a administrat societatea si lui îi sunt incidente disp.art.138 din L.85/2006, instanta a obligat-o pe reclamanta la plata despagubirilor.

Recursul este nefondat, apreciaza Curtea, pentru urmatoarele considerente, în esenta:

Potrivit art.72 din L.31/1990 obligatiile si raspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si cele special prevazute în Legea 31/1990, deci raspunderea administratorilor este diferita.

Administratorii raspund fata de societate pentru nerespectarea obligatiilor izvorâte din contractul de mandat.

Conduita administratorului în îndeplinirea obligatiilor trebuie apreciata pe baza dispozitiilor Codului Civil.

Potrivit art.1080 Cod civil diligenta ce trebuie sa depuna administratorul în îndeplinirea obligatiilor impuse de mandatul sau este aceea a unui bun administrator.

Cu alte cuvinte, administratorul trebuie sa asigure o buna gestiune, care sa duca la realizarea obiectului societatii.

În afara de raspunderea obisnuita pentru faptele proprii, administratorii raspund în anumite cazuri si pentru faptele prejudiciabile ale altor persoane.

Potrivit art.144 al.2 din L.31/1990 administratorii raspund fata de societate pentru actele îndeplinite de directori sau de personalul încadrat când daune nu s-ar fi produs daca ei ar fi exercitat supravegherea impusa de îndatoririle functiei lor. Deci administratorii au si o raspundere indirecta; ei raspund fata de societate pentru prejudiciile cauzate de director sau personalul salariat în cazurile în care faptele  prejudiciabile au putut fi savârsite datorita neîndeplinirii de catre administratori a obligatiei de supraveghere.

Doctrina si practica judiciara au statuat ca desi dispozitiile citate se refera la societatea pe actiuni sau în comandita pe actiuni,  solutia poate fi aplicata si în cazul altor forme juridice de societate comerciala.

Se are în vedere raspunderea pentru faptele salariatilor.

Potrivit legii, criteriul bunului proprietar se aplica cu mai mare sau mai mica rigoare în functie de caracterul oneros sau gratuit al obligatiei. Cum mandatul administratorului este un act retribuit înseamna ca raspunderea administratorului va fi sever apreciata.

Deci raspunderea administratorului va fi apreciata in abstracto: administratorul va raspunde indiferent de forma si gradul culpei sale potrivit art. 1540 Cod civil.

Cu privire la exonerarea de raspundere a administratorului sunt aplicabile regulile generale ale dreptului comun, art.1083 cod civil care prevede ca „ nu poate fi loc la daune interese când din o forta majora sau din un caz fortuit debitorul a fost poprit de a da sau de a face aceea la care se obligase sau a facut ceea ce-i era poprit”.

În cauza, asa dupa cum bine a retinut prima instanta, sunt îndeplinite conditiile raspunderii reclamantei pentru ca în calitate de administrator l-a împuternicit pe C.P. sa o reprezinte în ce priveste administrarea societatii.

Fara sa-l supravegheze asa dupa cum cer disp. art.72, 144 din L.31/1990 si art.1080 Cod civil, numitul C.P. a efectuat acte de comert în numele societatii înregistrând în contabilitate cheltuieli nereale prejudiciind statul cu suma de 33667 lei reprezentând TVA si impozit pe profit.

Asa fiind, se constata ca faptele reclamantei se circumscriu în dispozitiile art. 138 lit.d din L.85/2006, constând în aceea ca nu a tinut contabilitatea în conformitate cu legea si documentele contabile nu au fost predate administratorului judiciar, desi a fost notificata în acest sens.

Reluând asupra celor de mai sus, se constata ca recursul este nefondat, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civila, sa fie respins ca atare.

Domenii speta

Spete similare