Legea nr. 10/2001. Calitatea procesuala pasiva a unitatii administrativ teritoriale. Teren folosit cu destinatia de parcare auto de catre locatarii unui bloc învecinat. Apartenenta bunului la domeniul privat al localitatii. Lipsa destinatiei de utili...

În exercitarea atributiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o „obligatie în nume propriu”.

Ca atare, este nefondata sustinerea apelantului, în sensul ca în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuala pasiva apartine primarului, în nume propriu, iar nu unitatii administrativ-teritoriale, deoarece dispozitia de acordare a masurilor reparatorii nu este emisa de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al detinatorului imobilului, respectiv al unitatii administrativ teritoriale.

Si criticile ce vizeaza identificarea terenului notificat de reclamanti si restituit în natura a suprafetei de teren de 221,56 mp utilizata ca parcaj auto se retin a fi nefondate.

Simpla utilizare a unui teren aflat în domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului învecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamantilor nu constituie un impediment la restituirea în natura a acestuia catre reclamanti, cât timp nu s-a dovedit ca în temeiul unor documentatii tehnice legale si aprobate de organele competente acest teren a fost inclus în aria unor amenajari de utilitate publica, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevazând ca “Se restituie în natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructiile usoare sau demontabile”.

Art. 67 din Legea nr. 215/2001

Art. 10 alin. 3 din Legea nr. 10/2001

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 6981/118/2011 reclamantii P.T. si P.I.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Constanta prin Primar, Primarul Municipiului Constanta si Consiliul Local Constanta sa se constate lipsa raspunsului în termen legal la notificarea pentru restituirea în natura a imobilului situat in Constanta, str. E.V., si sa se dispuna restituirea în natura a imobilului, iar in subsidiar, în cazul in care restituirea în natura este imposibila, sa se oblige pârâtii sa acorde un teren în compensare sau sa fie obligati pârâtii la plata de despagubiri banesti.

În motivarea actiunii reclamantii arata ca prin notificarea nr. 1966/2001 au solicitat restituirea in natura a imobilului situat în str. E.V. nr. 13, iar prin notificarea nr. 1970/2001 au solicitat restituirea în natura a imobilului din str. E.V. nr. 15. Sustin reclamantii ca imobilele au fost proprietatea unchilor mamei lor, F.C. si S., mama lor, P.S., fiind uN.mostenitoare a unchiului ei F.C.

Mai precizeaza reclamantii ca sunt mostenitorii legali ai mamei lor dovedind astfel pe deplin cerintele prevazute de art. 4 alin 2 din Legea 10/2001.

Reclamantii arata ca pârâtul nu a raspuns în mod nejustificat notificarii.

Reclamantii au formulat precizari aratând ca singurul capat de cerere principal este acela de a se dispune restituirea in natura a imobilului.

Au mai precizat  reclamantii ca obiectul material al cererii îl reprezinta terenul în suprafata totala de 685 mp si constructiile aferente.

Pârâtii nu au formulat întâmpinare, dar prin reprezentant au invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanta.

Prin încheierea din data de 20.09.2011, rectificata prin încheierea din data de 18.10.2011 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Consiliului Local al Municipiului Constanta având în vedere faptul ca acesta nu este unitate detinatoare a bunului notificat si nici organ însarcinat cu emiterea deciziilor în baza Legii 10/2001.

Reclamantii au  administrat proba cu înscrisuri si expertiza tehnica imobiliara.

Au fost depuse la dosar: notificarea nr. 1966/2001, notificarea nr. 1970/2001, copie de pe actul de vânzare transcris sub nr. 1463/1931, copie de pe actul  de vânzare transcris la nr. 1372/1932, matricole schite, adresa nr. 3662/1993, anexa din Decretul 92/1950, certificat de mostenitor nr. 67/2003,, certificat de mostenitor nr. 1817/199.

În cauza s-a efectuat expertiza tehnica imobiliara de catre expert B.D..

Prin sentinta civila nr. 1042 din 28 februiarie 2012 Tribunalul Constanta a admis actiunea reclamantilor în contradictoriu cu pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Primarul Municipiului Constanta, acestia din urma fiind obligati sa restituie în natura reclamantilor terenul situat în Constanta, str. E.V. (fosta C.N.) nr. 13, în suprafata de 271,63 mp cuprinse în poligonul H B1 C C1 E1 E F1 astfel cum este identificat în suplimentul la raportul de expertiza efectuat de expert B.D.

Au fost obligati pârâtii sa înainteze propunere de acordare de despagubiri catre reclamanti, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru: terenul în suprafata de 193,81 mp situat în Constanta, strada E.V. (fosta C.N. nr. 13) încadrat în poligoanele C 1 D E E 1 si F G I L K 1 K A H F 1 F, astfel cum este identificat în suplimentul la raportul de expertiza întocmit de expert B.D.; terenul în suprafata de 233 mp situat în strada E.V. (fosta C.N.) nr. 15 cuprins în poligonul K L I J  astfel cum este identificat în raport de expertiza întocmita de expert B.D. si pentru cele doua constructii tip parter ce au fost edificate pe acest teren, în prezent demolate.

A fost respinsa actiunea reclamantilor în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Constanta ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Conform art. 274 Cod procedura civila au fost obligati sa plateasca reclamantilor 1.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut, în esenta ca reclamantii se legitimeaza, în urma unor mosteniri succesive ca si mostenitori ai defunctilor S.F. si C.F., care în temeiul contractelor de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 2015/1932 transcris sub nr. 1372/1932 si respectiv nr. 3179/1931, transcris sub nr. 1463/1931 au cumparat doua loturi de teren: 425,5 mp teren situat în Constanta, str. C.N. nr. 13 si 233 mp teren împreuna cu constructiile aflate pe el, situate în Constanta, str. C.N. nr. 15.

Ambele imobile au fost nationalizate în temeiul Decretului nr. 92/1950, Tribunalul Constanta retinând ca masura nationalizarii a fost o preluare abuziva a proprietatilor autorilor reclamantilor, ce intra în domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Reclamantii au notificat imobilele în procedura Legii nr. 10/2001, si constatând ca unitatea detinatoare nu a raspuns acestei notificari în termenul legal, s-au adresat instantei competente pentru solutionarea pe fond a notificarii.

Imobilul notificat (685,5 mp) a fost identificat prin expertiza si raspunsul la obiectiuni întocmite de expert B.D. în Constanta, strada E.V. nr. 13-15 având urmatoarea destinatie: 171,2 mp fac parte din domeniul privat al Municipiului Constanta, parte de teren 426,81 mp (193,81 mp si 233 mp) cel aferent blocului de locuinte se afla în proprietate particulara, iar restul suprafetei de teren este inventariat în domeniul public al Municipiului Constanta.

Terenul de 233 mp este ocupat în totalitate de blocul de locuinte si de aleea de acces la bloc iar terenul de 452,5 mp este împartit astfel: 193,8 mp teren - ocupat de constructii; alee de acces si constructii private, teren liber parcare – 221,56 mp si teren liber ramas dupa retrocedarea catre aceeasi reclamanti a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A 48 B - 37,13 mp.

A apreciat Tribunalul Constanta ca masura restituirii în natura este prioritara în raport cu celelalte modalitati de reparare a prejudiciului fostilor proprietari, reglementata prin Legea nr.10/2001, iar în raport de situatia juridica a terenului notificat, este posibila restituirea natura a terenului de 271,63 mp format din 221,56 mp – parcare, teren de 37,13 mp ramas liber dupa retrocedarea imobilului vecin si din suprafata obtinuta prin îndreptarea aleii de acces la aceeasi latime, adica de 4,5 m cât are la intrarea în parcare, întreaga suprafata de teren fiind cuprinsa în poligonul  H B 1 C C 1 E 1 E F 1, identificat în schita anexa la suplimentul raportului de expertiza întocmit de expert B.D.

În ceea ce priveste suprafetele de teren de 193,81 mp si de 223 mp afectate de constructia blocului de locuinte si de alei de acces pietonal, s-a apreciat ca nu este posibila restituirea lor în natura, reclamantii fiind îndreptatiti exclusiv la masuri reparatorii în echivalent conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Aceeasi masura s-a dispus si în legatura cu constructiile ce au existat pe teren la data nationalizarii, si care ulterior au fost demolate.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, au declarat recurs pârâtii Municipiul Constanta prin Primar si Primarul Municipiului Constanta care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii în natura catre reclamanti a terenului în suprafata de 271,63 mp situat în Constanta, strada E.V. nr. 13.

Sustin recurentii pârâti ca imobilul notificat de reclamanti nu a fost corect identificat, concluziile expertului si planurile de situatie anexate  nu corespund cu realitatea din teren, nici din punct de vedere al constructiilor, nici al identificarii suprafetei de teren necoroborându-se cu celelalte planuri de situatie întocmite în decursul anilor de catre primarie si depuse la dosar.

Astfel, adresa nr. 165588/23.01.2012 emisa de Primaria Municipiului Constanta contrazice în totalitate concluziile raportului de expertiza, specificând în mod expres ca planul anexa la expertiza tehnica nu este cotat, nu este întocmit la scara convetionala (1: 200; 1: 500) astfel încât nu se pot identifica si materializa în teren limitele fostelor imobile.

De asemenea, instanta de fond nu a avut în vedere la pronuntarea hotarârii situatia juridica a terenului identificat, respectiv faptul ca o parte din teren constituie domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare, iar restituirea în natura a acestui teren nu era posibila, fiind de notorietate împrejurarea ca exista deficit de locuri de parcare în Municipiul Constanta.

Hotarârea Tribunalului Constanta este criticabila în egala masura si sub aspectul obligarii ambilor pârâti Municipiul Constanta si Primarul Municipiului Constanta sa înainteze propunerea de despagubiri si dosarul aferent Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despagubirilor. Aceasta obligatie incumba exclusiv primarului, iar Municipiul Constanta este lipsit de calitate procesuala pasiva în aceasta procedura, conform art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Curtea analizând legalitatea hotarârii Tribunalului Constanta în raport de criticile recurentilor pârâti constata urmatoarele:

Criticile recurentilor pârâti ce vizeaza lipsa calitatii procesuale pasive a Municipiului Constanta se retin a fi vadit nefondate pentru urmatoarele considerente:

Reglementând modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr. 10/2001 a instituit doua etape ale procedurii de restituire, una necontencioasa si alta contencioasa, iar în art. 22 a stabilit partile între care se desfasoara aceste proceduri, si anume „persoana îndreptatita la restituire” si „persoana juridica detinatoare a imobilului”. Art. 21 din lege stabileste categoriile de persoane juridice obligate sa se pronunte asupra notificarilor, prin dispozitia motivata a organelor de conducere, si prevede în alin. 4 ca au calitatea de unitati detinatoare si unitati administrativ teritoriale, în cazul carora restituirea se face prin dispozitia motivata a primarilor ori, dupa caz, a presedintelui consiliului judetean.

„Persoana îndreptatita la restituire”, care are calitate procesuala activa, si „unitatea detinatoare”, care are calitate procesuala pasiva, figureaza ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementata de Legea nr. 10/2001 si  nu pot fi înlocuite de o alta parte astfel ca, în cazul în care bunul apartine patrimoniului unei unitati administrativ teritoriale, obligatia de solutionare a notificarii prin care se solicita restituirea lui în natura sau prin echivalent nu poate fi opusa decât „detinatorului”, respectiv comunei, orasului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.

Aceasta interpretarea se impune întrucât persoana juridica de drept public are, potrivit legii, personalitate juridica, capacitate de folosinta si un patrimoniu în care se pot gasi bunuri care cad sub incidenta acestui act normativ, iar din interpretarea legii speciale rezulta cu evidenta ca în întreaga procedura de restituire primarul nu figureaza în nume propriu, ci reprezinta unitatea administrativ teritoriala.

În exercitarea atributiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercita si atributia stabilita prin art. 67 din Legea nr. 215/2001, în sensul ca emite o dispozitie motivata, intentia legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se solutioneaza notificarile, iar nu aceea de a stabili o „obligatie în nume propriu”.

Ca atare, este nefondata sustinerea apelantului, în sensul ca în litigiile fundamentate pe prevederile Legii nr. 10/2001 calitatea procesuala pasiva apartine primarului, în nume propriu, iar nu unitatii administrativ-teritoriale, deoarece dispozitia de acordare a masurilor reparatorii nu este emisa de primar în nume propriu, ci ca reprezentant al detinatorului imobilului, respectiv al unitatii administrativ teritoriale.

Si criticile ce vizeaza identificarea terenului notificat de reclamanti si restituit în natura a suprafetei de teren de 221,56 mp utilizata ca parcaj auto se retin a fi nefondate.

Procedura solutionarii notificarilor formulate conform Legii nr. 10/2001, atât etapa administrativa cât si cea judiciara – este guvernata de principiul prevalentei restituirii în natura a bunului notificat, fiind exceptate de la restituire în natura numai terenurile pe care s-au edificat, în conditiile legii, dupa 1990, constructii autorizate, precum si cele care intra în aria de cuprindere a sintagmei de “terenuri afectate servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica” ale localitatii urbane si rurale.

În acest sens, art. 10 alin. (2) din lege prevede ca “În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat constructii preluate în mod abuziv s-au edificat noi constructii autorizate, persoana îndreptatita va obtine restituirea în natura a partii de teren ramase libera, iar pentru suprafata ocupata de constructii noi, cea afectata servitutilor legale si altor amenajari de utilitate publica ale localitatii urbane si rurale, masurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

În speta reclamantii s-au legitimat ca si succesori ai defunctilor F.S. si F.C., în calitate de desecendenti din colaterali privilegiati, autorii reclamantilor fiind proprietarii a doua imobile situate în Constanta, strada C.N. nr. 13 - teren în suprafata de 452 mp si strada C.N. nr. 15 - teren în suprafata de 233 mp, bunuri care în planul cadastral din anul 1936 au fost identificate ca un singur lot - C.N. nr. 13-15, lotul 6 din careul 159, situatie mentionata si cu ocazia nationalizarii în temeiul Decretului nr. 92/1950, unde a fost identificat ca un singur imobil nationalizat - la adresa din Constanta, strada E.V. nr. 15.

Situatia este confirmata chiar de catre recurentul pârât Municipiul Constanta cu adresa nr. R 84238/04.07.2011, în care se mentioneaza în mod expres si modalitatea în care se identifica acest teren în prezent, conform evidentelor si planurilor cadastrale detinute de pârât si anume:

Imobilul din str. E.V. nr. 13,15, a fost identificat astfel - parte:

- afectat de constructia noului bloc de locuinte (proprietati particulare),

- terenul (curte în suprafata de 171,2 mp constituie domeniul privat al Municipiului Constanta, conform HCLM nr. 84/2002, anexa 1, pozitia 54 pentru strada E.V. si centralizat în HCLM Constanta nr. 109/2005, anexa 1, pozitia 2865, pagina 46

- restul terenului, fiind alee de circulatie si constituie domeniul public conform H.C.L.M. nr. 526/2008, pozitia 1753.

De asemenea, în adresa nr. 3662/26.07.1996 emisa de S.C. P. S.A. Constanta se mentioneaza situatia imobilului din Constanta, str. E.V. nr. 13-15, retinându-se ca dupa nationalizare, constructiile au fost demolate, iar o parte din teren a fost afectata de amplasarea blocului de locuinte de pe strada E.V. nr. 15, iar “pentru zona în care sunt situate cele trei proprietati (revendicate la acel moment de reclamanti), dupa 1 ianuarie 1990 în cadrul institutului nostru, nu s-au elaborat documentatii de proiectare care sa prevada modificarea actualei structuri urbanistice”. Aceasta adresa este însotita de planul de situatie la scara 1/500 cu delimitarea proprietatilor.

Mai mult, cu adresa nr. 135/20.01.1998 - pârâtul Municipiul Constanta –Directia Patrimoniu, comunica reclamantei P.S., în referire la terenul nationalizat situat în Constanta, strada E.V. nr. 13-15, ca dupa anul 1970 constructiile existente pe teren au fost demolate, “si o parte din teren a fost afectata de amplasarea blocului de locuinte P+4 din strada E.V. Suprafata de teren de 264 mp, situata în partea de vest a proprietatii familiei dumneavoastra, este liber de constructii si se încadreaza în prevederile Legii nr. 18/1991 modificata si completata prin Legea nr. 169/1997, art. 36 alin. (5)”.

În raport de aceasta cerere si de planurile cadastrale atasate prin suplimentul la raportul de expertiza efectuat în fata primei instante a fost identificat terenul notificat de reclamanti – fosta proprietate situata în Constanta, str. C.N. nr. 13 si nr. 15.

Expertul a mentionat ca pentru identificarea acestui teren a avut în vedere si Planul de situatie al zonei întocmit de S.C. T.S. S.R.L., în baza caruia s-a facut retrocedarea, catre aceiasi reclamanti si a imobilului din bulevardul T. nr. 48 A si 48 B, învecinat la nord cu proprietatea notificata în prezenta cauza.

Imobilul din strada C.N. nr. 13, actual E.V. nr. 13 a fost identificat în poligonul A B1C D F G I L K (conturat rosu în schita anexata la expertiza) si este ocupat de bloc P+4 etaje, alee de acces si alte constructii private =193,81 mp, 42,03% teren liber (parcaj) domeniul privat al Municipiului Constanta =221,56 mp; 48,97 mp teren liber ramas dupa retrocedarea imobilului din bulevardul T. nr. 48 A, 48 B, 37,13 mp (8,2% catre reclamanti.

Expertiza a concluzionat ca suprafata de teren libera de constructii ce poate fi restituita în natura reclamantilor o constituie terenul utilizat cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului (221,56 mp) si suprafata rezultata din îndreptarea aleii de acces la bloc, la aceeasi latime, adica 4,57 mp cât are aleea la intrarea în parcare.

Se retine ca suplimentul la raportul de expertiza a fost comunicat pârâtilor la termenul de judecata din 31 ianuarie 2012, prin avocatul angajat, iar ulterior la data de 28 februarie 2012, când s-au pus concluzii pe fondul cauzei, pârâtii nu s-au mai prezentat în instanta si nici nu au înaintat instantei obiectiuni la identificarea imobilului realizata prin suplimentul la expertiza, existând prezumtia ca si-au însusit concluziile acestei expertize.

Referitor la terenul afectat de parcaj, în suprafata de 221,56 mp ce figureaza în domeniul privat al Municipiului Constanta, Curtea constata ca în adresa nr. R 84238/04.06.2011 emisa de Primaria Municipiului Constanta - Directia Patrimoniu, bunul nu este înregistrat ca si parcare auto ci are destinatia de teren/curte între blocuri, iar pe parcursul solutionarii cauzei recurentii pârâti nu au depus niciun înscris din care sa rezulte data amenajarii unei parcari auto pentru deservirea nevoilor locuitorilor din zona si nici daca aceasta amenajare – parcare – a fost autorizata conform legislatiei în vigoare, respectiv pe baza unei documentatii tehnice si autorizatii pentru realizarea parcajului.

Simpla utilizare a unui teren aflat în domeniul privat al Municipiului Constanta cu destinatia de parcare de catre locuitorii blocului învecinat terenului preluat abuziv de la autorii reclamantilor nu constituie un impediment la restituirea în natura a acestuia catre reclamanti, cât timp nu s-a dovedit ca în temeiul unor documentatii tehnice legale si aprobate de organele competente acest teren a fost inclus în aria unor amenajari de utilitate publica, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevazând ca “Se restituie în natura terenurile pe care s-au ridicat constructii neautorizate în conditiile legii dupa data de 1 ianuarie 1990, precum si constructiile usoare sau demontabile”.

Or, în speta, nu s-a facut dovada ca parcarea auto a fost amenajata în temeiul unor autorizatii legale dupa anul 1990, iar din adresa nr. 3662/26.07.1993 emisa de S.C. P. S.A. Constanta rezulta ca dupa preluarea terenului de la autorii reclamantilor numai o parte din tren a fost afectata de constructia unui bloc de locuinte, fara a se face vorbire, la nivelul anului 1993 de autorizarea unei alte lucrari, respectiv a unei parcari auto, mentionându-se expres ca dupa anul 1990, în cadrul institutului de proiectari nu s-au elaborat documentatii de proiectare care sa prevada modificarea actualei structuri urbanistice.

În raport de aceste considerente, Curtea constata ca prima instanta, în mod judicios, a apreciat asupra posibilitatii restituirii în natura a unei parti din terenul notificat de reclamanti, si care a facut parte din proprietatea autorilor lor, F.R.S. si F.K., hotarârea Tribunalului Constanta fiind pronuntata cu respectarea dispozitiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Pentru considerentele expuse în baza art. 312 Cod procedura civila, se va respinge recursul pârâtilor ca nefondat.

În baza art. 274 Cod procedura civila obliga recurentii pârâti la 1.000 lei cheltuieli de judecata catre reclamanti.

Domenii speta

Spete similare