Decizie de concediere (ca act juridic de dreptul muncii) necomunicată salariatului. incidenţa în cauză a prevederilor art. 75 şi 76 din Codul muncii.

În recurs s-a reţinut că dispoziţia nr. S/I/137 din 18.05.2007, ca act juridic de  dreptul muncii, prin care s-a  procedat la  încetarea raporturilor  de muncă dintre reclamantă şi  pârâtul-angajator nu i-a fost niciodată comunicată reclamantei.

Or, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere (ca act juridic de dreptul muncii) produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Cum concedierea reclamantei s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, au devenit incidente prevederile art. 76 din Codul muncii, decizia de  concediere fiind  lovită de nulitatea absolută.

Prin cererea adresată Tribunalului Botoşani – secţia civilă şi înregistrată la 19.06.2007, reclamanta Ş.C.L. a contestat adresa nr. 740135 din 21.05.2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie judeţean Botoşani, prin care i se făcea cunoscut că, în conformitate cu prevederile art. 264 lit. f din Legea nr. 53/2003, Codul muncii şi art. 23 lit. f din Ordinul M.I. nr. 458 din 26.05.2003 privind aprobarea regulamentului intern pentru desfăşurarea activităţii salariaţilor în unităţile Ministerului de Interne, prin Dispoziţia şefului inspectoratului nr.  S/I/137 din 18 mai 2007, s-a dispus sancţionarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Prin aceeaşi adresă, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Botoşani îi face cunoscut reclamantei prevederile din regulamentul intern pentru desfăşurarea activităţii salariaţilor în unităţile Ministerului de Interne şi din contractul individual de muncă al reclamantei, pe care le-a încălcat şi abaterile disciplinare pe care aceasta le-a săvârşit.

Pentru termenul de judecată din 4 iulie 2007, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani înaintează instanţei de judecată (respectiv Tribunalul Botoşani), dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, precum şi dosarul de cercetare disciplinară prealabilă privind pe reclamantă, cu precizarea că aceste documente conţin informaţii cu caracter secret de serviciu şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Prin contestaţia adresată Tribunalului Botoşani – secţia civilă, reclamanta a solicitat anularea sau, eventual, modificarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului ei de muncă, reintegrarea sa în funcţia avută şi obligarea pârâtului la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, cu cheltuieli de judecată. Reclamanta a mai susţinut că în perioada 1994 – 2007 şi-a desfăşurat activitatea de secretar – dactilograf în cadrul Poliţiei oraşului Darabani – I.P.J. Botoşani. Aceasta a apreciat că măsura concedierii sale prin dispoziţia contestată este lovită de nulitate absolută întrucât nu respectă prevederile art. 62 alin. 2, art. 266 şi art. 268 din Codul muncii. Astfel, pretinde contestatoarea, în decizie nu sunt prevăzute descrierea faptelor care constituie abatere disciplinară  şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările pe care le-a formulat în timpul cercetării prealabile prin raportul din 14 mai 2007, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare. Contestatoarea consideră că dispoziţia în discuţie este şi netemeinică, întrucât nu şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, sancţionarea sa fiind de fapt urmarea stării conflictuale între ea şi şeful Poliţiei oraşului Darabani, care s-a datorat unor neînţelegeri de natură personală, precum şi faptul că a refuzat să mai treacă date fictive în raportările lunare şi trimestriale.

Astfel, nu a tergiversat în mod repetat şi nejustificat efectuarea lucrărilor de serviciu, referitor la data de 16 martie 2007 până la care trebuia înaintat la I.P.J. Botoşani un raport cu inventarierea documentelor unităţii, acesta a fost întocmit de ea la data de 14 martie 2007, dar nu a fost trimis întrucât nu era semnat de către şeful său, comisarul G. F.

Nu a manifestat insubordonare faţă de şeful direct, contestatoarea susţinând că a refuzat să mai treacă date fictive în raportări, însă aceasta era o dispoziţie ilegală, iar nerespectarea acesteia nu constituie abatere disciplinară. Nu este real că ar fi întârziat sau lipsit nejustificat de la serviciu, posibil – a apreciat contestatoarea – deplasările sale cu corespondenţa la Circumscripţia Fiscală, Consiliul Local sau P.T.T.R. au fost calificate astfel.

A mai arătat contestatoarea că nu a efectuat şi nici nu a fost sancţionată vreodată pentru trafic de ţigări şi cafea, a efectuat deplasări împreună cu persoane cu statul social pozitiv şi nu a fost avertizată de şeful său că nu avea voie să meargă la cumpărături în străinătate.

În susţinerea apărărilor formulate, contestatoarea a solicitat a se avea în vedere şi faptul că în întreaga sa activitate de 13 ani a obţinut numai calificative de „bine” şi „foarte bine”, cu excepţia ultimului an, când a obţinut iniţial calificativul „necorespunzător” şi a fost sancţionată cu avertisment scris în luna noiembrie 2006, tot pentru fapte imaginare.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 76 – 78 din Codul muncii.

Pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei, ca nefondată.

În susţinerea întâmpinării, pârâtul a arătat că dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, nu este lovită de nulitate, întrucât cuprinde toate menţiunile prevăzute în art. 268 alin. 2 din Codul muncii, inclusiv descrierea faptelor ce constituie abatere disciplinară precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate în timpul cercetării prealabile.

Referitor la fondul contestaţiei, intimatul a susţinut că în urma raportului întocmit de şeful Poliţiei oraşului Darabani, comisar G.F., s-a procedat la verificarea aspectelor menţionate în raport, în cadrul disciplinării prealabile confirmându-se săvârşirea de către contestatoare a baterilor disciplinare reţinute în dispoziţia contestată. Astfel, relaţiile de serviciu dintre comisarul G.F. şi contestatoare sunt tensionate ca urmare a comportamentului neadecvat al acesteia, dovedit şi de nota explicativă completată de salariată în timpul cercetărilor, din care rezultă că secretara era cea care monitoriza activitatea şefului subunităţii, pe zile şi intervale orare. Deşi contestatoarea a explicat plecările zilnice de la birou prin activitatea de predare a corespondenţei, chiar şi în aceste împrejurări trebuia să aducă la cunoştinţa şefului subunităţii sau a personalului de serviciu de permanenţă, ieşirile respective din subunitate.

De asemenea, contestatoarea a tergiversat în mod nejustificat efectuarea unor lucrări de serviciu, de exemplu dactilografierea raportului subunităţii solicitat de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, cu termen de predare la 16 martie 2007 şi nu a prezentat săptămânal şefului subunităţii situaţia reclamaţiilor şi a audienţelor. Alte lucrări au fost întârziate prin plecarea ulterioară în concediu medical, iar în luna martie 2007 nu a mai prezentat şefului subunităţii certificatul medical.

În ziua de 16 martie 2007 – conform susţinerilor intimatului – contestatoarea a plecat de la serviciu la ora 15 şi, la ieşirea din subunitate, când şeful a întrebat-o de ce pleacă, dacă nu s-a terminat programul, a avut o reacţie violentă, ţipând şi aducând reproşuri şefului în prezenţa altor salariaţi. La data de 11 mai 2007, în jurul orei 1320, când la sediul Poliţiei Darabani s-au prezentat ofiţeri din cadrul compartimentului Inspecţie internă pentru a-i prezenta materialul de sesizare, aceasta era plecată din subunitate, fără a anunţa şeful sau personalul de serviciu (s-a reîntors la sediu la ora 1415). De altfel, pentru abateri asemănătoare, comise în luna octombrie 2006, contestatoarea a fost sancţionată cu avertisment scris, însă nu şi-a schimbat comportamentul.

În urma cercetărilor, a rezultat şi că fără a avea aprobările necesare pentru părăsirea garnizoanei şi a ţării, contestatoarea a plecat de mai multe ori în Ucraina pentru aprovizionarea cu marfă a magazinului al cărei administrator este. Contestatoarea cunoştea, susţine intimatul, prevederile în acest sens ale Ordinului M.I. nr. 7/1993, întrucât prin raportul din 15 august 2006 a solicitat aprobarea părăsirii ţării pentru a-şi vizita rudele în Spania şi Anglia. În sfârşit, a efectuat deplasările în Ucraina împreună cu persoane semnalate sau cunoscute cu preocupări de contrabandă de ţigări, asemenea relaţii neputând fi considerate ca încadrându-se într-un comportament corespunzător pentru un salariat al Ministerului Internelor şi Reformei Administrative.

Examinând cauza pe fond, Tribunalul Botoşani – secţia civilă, prin sentinţa nr. 968 din 28 septembrie 2007, a respins ca nefondată contestaţia reclamantei Ş. C. L. împotriva dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani.

Instanţa de fond, în considerentele sus menţionatei sentinţe, în concluzii, a apreciat că sancţiunea disciplinară ce i-a fost aplicată reclamantei a respectat dispoziţiile art. 266 din Codul muncii, urmând a fi avută în vedere şi aplicarea sancţiunii „avertisment scris”, prin dispoziţia nr. S/I/257 din 8 noiembrie 2006, pentru abateri disciplinare similare cu unele dintre cele ce fac obiectul dispoziţiei contestate.

S-a mai reţinut, referitor la comportarea generală în serviciu a reclamantei că, deşi potrivit fişelor de evaluare aceasta a obţinut calificative de „bine” şi „foarte bine”, recomandările şefilor nemijlociţi au avut în vedere respectarea de lucru şi rezolvarea problemelor personale în afara orelor de program, corectarea comportamentului în sensul manifestării unei mai mari stăpâniri de sine şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, toate aceste aspecte nefiind puse în discuţie prin dispoziţia contestată.

Împotriva sentinţei nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, reclamanta a declarat recurs.

În motivele de recurs, recurenta a reiterat şi dezvoltat cele susţinute în contestaţia adresată instanţei de fond, înţelegând să analizeze fiecare din abaterile disciplinare ce i-au fost imputate şi să aducă argumente în sensul că nu a săvârşit respectivele abateri disciplinare.

Examinând recursul de faţă, curtea îl constată întemeiat, în sensul celor ce se vor reţine în continuare.

Astfel, la termenul de judecată din 4 martie 2008, instanţa de recurs, din oficiu şi pe cale de excepţie, a pus în discuţia părţilor aspectul referitor la nulitatea absolută a dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, raportat la prevederile art. 75 şi 76 din Codul muncii.

Examinând această excepţie, curtea, din actele dosarului, constată că pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani i-a comunicat reclamantei adresa nr. 740135 din 21 mai 2007, prin care îi face cunoscut că prin dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, şeful Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani a procedat la sancţionarea reclamantei cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Abia pe parcursul judecării contestaţiei, pârâtul, prin adresa nr. 736.394 din 28 iunie 2007, înaintează instanţei de fond dispoziţia şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nr. S/I/137 din 18 mai 2007, cu precizarea că acest document conţine informaţii cu caracter secret de serviciu şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Faţă de cele menţionate în precedent se reţine că dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, ca act de dreptul muncii prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârât nu i-a fost niciodată comunicată reclamantei.

Or, potrivit prevederilor art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere (ca act juridic în dreptul muncii) produce efecte de la data comunicării ei salariatului.

Concluzia logică ce se desprinde din interpretarea literală a textului normativ sus menţionat este că dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 a şefului Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani nu şi-a produs niciodată efectele.

Ca atare, o altă concluzie ce se desprinde din prima este că concedierea reclamantei s-a dispus cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege, iar potrivit prevederilor art. 76 din Codul muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută.

Nu pot fi reţinute susţinerile pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani în sensul că dispoziţia nr. S/I137 din 18 mai 2007 nu i-a fost comunicată reclamantei, întrucât conţine informaţii cu caracter secret de servicii şi se află sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, din cel puţin două considerente.

Un considerent este acela că prin adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 i s-au adus la cunoştinţă reclamantei abaterile disciplinare pe care le-a săvârşit (aceleaşi cu cele descrise în dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007), fiind de neînţeles cum adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 comunicată reclamantei nu conţine informaţii cu caracter de serviciu, dar dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 conţine astfel de informaţii, deşi conţinutul celor două documente au un conţinut aproximativ identic.

Un al doilea argument se desprinde din natura actului juridic ce constituie obiectul contestaţiei, respectiv dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007, care este un act juridic de dreptul muncii, prin care s-a procedat la încetarea raporturilor de muncă dintre reclamantă şi pârât, nefiind de conceput, în nici un domeniu de activitate, ca un astfel de act juridic să nu fie comunicat celui pe care actul îl vizează.

Pe de altă parte, plecând de la prevederile art. 15 lit. e din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, potrivit cărora în sensul acestei legi termenul de informaţii secrete de serviciu se defineşte ca informaţii a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat, este greu de imaginat ce prejudicii ar fi produs pârâtului comunicarea către reclamantă a dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007.

Faţă de această situaţie, şi cum în cauză, aşa cum s-a reţinut în precedent, sunt incidente prevederile art. 75 şi 76 din Codul muncii, dispoziţia nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani fiind lovită de nulitate absolută, curtea, având în vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a admis recursul declarat de reclamant Ş.C.L. împotriva sentinţei nr. 968 din 28 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani – secţia civilă, sentinţă pe care a modificat-o în totalitate, în sensul că a admis contestaţia formulată de reclamanta Ş.C.L. împotriva dispoziţiei nr. S/I/137 din 18 mai 2007 emisă de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Botoşani, dispoziţie pe care a anulat-o, anulându-se în acelaşi timp şi adresa nr. 740135 din 21 mai 2007 a Inspectoratului de Poliţie Judeţean Botoşani.

S-a dispus reintegrarea contestatoarei Ş.C.L. în postul deţinut anterior.

A fost obligat intimatul I.P.J. Botoşani să plătească contestatoarei drepturile salariale indexate şi actualizate în funcţie de rata inflaţiei până la reintegrarea efectivă.

Domenii speta

Spete similare