Potrivit art. 40 alin. 1 lit. c Codul muncii angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil.

Potrivit art. 40 alin. 1 lit. c Codul muncii angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil.

(Trib. Bistriţa-Năsăud, s. civ., sent. nr. 1426/F/24 martie 2010, nepublicată)

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. 40014/3/2009 şi urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, reclamanţii NM şi IV prin Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari au chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători „CFR Călători”, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la respectarea disp.art.69 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2005/2006, respectiv art.69 din Contractul colectiv de muncă la Nivel de Unitate pe anii 2007-2009 în sensul acordării angajaţilor membri de sindicat premierea aferentă Zilei Feroviarilor pentru anii 2004, 2005m, 2006, 2007 şi 2008 în cuantum de un salariu de bază pentru fiecare an, la nivelul  clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Analizând în conformitate cu disp.art.138 C.proc.civ. excepţiile procesuale invocate de pârâtă, instanţa a procedat prioritar la soluţionarea acestora.

Faţă de excepţia lipsei calităţii procesuale active a Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor Feroviari „CFR Călători”, instanţa urmează a o respinge  ca nefondată. Calitate de reclamanţi în cauză o au membri de sindicat NM şi IV. Potrivit art.282 lit.c Codul muncii coroborat cu disp.art.28 alin.2 din Legea nr. 54/2008 a sindicatelor pot fi părţi în conflictele de muncă sindicatele şi patronatele, organizaţiile sindicale având dreptul de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor săi fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză.  Cum acţiunea promovată a fost formulată în numele membrilor săi, de către organizaţia sindicală a căror membri sunt reclamanţii, prin forma sa asociativă, împotriva angajatorului acestora, instanţa reţine calitatea sa procesuală în prezenta cauză, ca mandatar al reclamanţilor NM şi IV.

Instanţa urmează a respinge ca neîntemeiate şi excepţiile nulităţii acţiunii introductive pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal al mandatarului reclamanţilor, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru nedeţinerea calităţii de angajat al pârâtei şi de membru de sindicat, odată ce potrivit art. 67 exercitarea drepturilor procedurale, inclusiv de a formula acţiune în justiţie, se poate realiza personal ori prin mandatar, iar în prezenta cauză conform împuternicirii, organizaţia sindicală a dat mandat expres secretarului său general, inclusiv drept de semnătură, să-i reprezinte interesele în vederea efectuării tuturor demersurilor necesare soluţionării pe cale judecătorească a cauzei ce are ca obiect acordarea primei feroviarului.

De asemenea, calitatea de angajaţi ai pârâtei a reclamanţilor este dovedită prin adeverinţele depuse  la dosarul cauzei, emise de Depoul CFR Suceava Nord, respectiv Depoul CFR Suceava la data de 01.02.2010 pentru toată perioada cu referire la care sunt pretinse drepturile salariale, iar calitatea de membru de sindicat este  probată din tabelul depus la dos. nr. 40014/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, astfel că se impune respingerea ambelor excepţii ca neîntemeiate.

Examinând excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamanţilor privitor la acordarea drepturilor salariale pretinse pentru perioada 2004-2005, instanţa urmează a o admite ca fiind întemeiată pentru acest interval de timp, în considerarea art. 283 lit. c Codul muncii care stipulează că cererile care au ca obiect un conflict individual de muncă constând în plata unor drepturi salariale neacordate pot fi formulate în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune. Ori raportat la data înregistrării cererii pe rolul Tribunalului Bucureşti, respectiv 23.03.2009 şi momentul la care pârâta era obligată să plătească pretinsele drepturi cu ocazia Zilei Ceferistului pentru anii 2004 şi 2005, instanţa reţine că pretenţia referitoare la acordarea  drepturilor băneşti aferente acestei perioade a fost promovată ulterior expirării termenului de 3 ani instituit imperativ de textul de lege sus amintit, neexercitarea dreptului înăuntrul acestei perioade având drept consecinţe prescrierea.

Pe fondul cauzei instanţa reţine că potrivit Contractelor colective de muncă încheiate la nivelul C.F.R. Călători S.A. pentru anii 2005-2006 şi 2007-2008, salariaţii beneficiază de un ajutor material bănesc al cărui cuantum va fi de cel puţin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare.

Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 1 lit. c Codul muncii angajatorul are obligaţia să acorde salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi constatând că pretenţiile reclamanţilor sunt fundamentate pe o prevedere din contractele colective de muncă legal încheiate la nivelul pârâtei pentru anii 2005-2006 şi 2007-2008, respectiv art. 69 al acestor convenţii conform cărora „pentru ziua ceferiştilor salariaţii vor mai beneficia de o premiere stabilită de Consiliul de administraţia cu consultarea delegaţilor aleşi ai sindicatelor cel puţin la nivelul clasei I de salarizare”, prevedere căreia pârâţii nu i-au dat eficienţă, instanţa apreciază acţiunea ca fiind întemeiată cu referire la drepturile băneşti aferente anilor 2006, 2007 şi 2008, cu menţiunea ca în anul 2007 a fost acordat un premiu brut de 100 lei reclamanţilor cu ocazia Zilei Ceferistului, astfel că se impune a fi acordată doar diferenţa.

In cauză sunt incidente şi disp. Legii nr. 130/1996 art. 1 şi 30 conform cărora „Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată între patron sau organizaţia patronală pe de o parte şi salariaţii reprezentaţi prin sindicate, prin care se stabilesc clauzele privind condiţiile de muncă salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţiile ce decurg din raporturile de muncă”, şi cum executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrăgând răspunderea părţii aflate în culpă, instanţa nu poate primi apărările formulate de pârâtă, odată ce acestea au rămas total neprobate, având caracterul unor simple susţineri.

Cât priveşte actualizarea creanţei, instanţa reţine că potrivit art.1681 Cod civil, creditorul este îndreptăţit să pretindă atât repararea pagubei suferite reprezentând drepturile salariale neacordate, cât şi beneficiul de care a fost lipsit în acest sens impunându-se actualizarea sumelor datorate de pârâtă cu indicele de inflaţie, de la data la care obligaţiile de plată au devenit exigibile în anii 2006, 2007 şi 2008 şi până la data efectivă a plăţii.

Pentru considerentele de fapt şi drept expuse, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a Federaţiei Sindicatelor Transportatorilor Feroviari „CFR Călători”, a excepţiei nesemnării acţiunii, a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor pentru lipsa calităţii de angajat al pârâtei şi aceea de membru de sindicat, ca fiind neîntemeiate, şi va admite excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru anii 2004-2005 ca fiind întemeiate şi va respinge ca fiind prescrisă acţiunea pentru anii 2004-2005, urmând a admite ca întemeiată acţiunea formulată de reclamanţi prin mandatar Federaţia Sindicatelor Transportatorilor Feroviari Bucureşti, obligând pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar „CFR Călători” Bucureşti la premierea aferentă „Zilei Ceferistului” pentru anii 2006, 2007 şi 2008 reprezentând câte un salariu brut corespunzător clasei I de salarizare din fiecare an, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii efective.

Domenii speta

Spete similare