Competenţa materială a instanţei de judecată raportată la calitatea angajatului de funcţionar public.

Decizie 217 din 26.02.2008


Referitor la excepţia de necompetenţă materială a primei instanţe în soluţionarea cauzei, invocată de reclamantul-recurent, curtea a constatat că această excepţie este dată în cauză, motivat de dispoziţiile  art. 58 alin. 1 din Legea nr. 427/2001 privind  Statutul  funcţionarilor silvici, în care se precizează că „întregului personal silvic i se aplică dispoziţiile  art. 911 din Legea nr. 188/1999, republicată în 2006, în care se stipulează: cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ, cu excepţia situaţiilor pentru care  este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.

În aceste condiţii, conform prevederilor art. 312 raportat  la art. 304 pct. 3 din Codul de procedură civilă, curtea a admis recursul, a casat sentinţa  nr. 1334 din 5.11.2007 a Tribunalului Suceava – secţia civilă şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava – Secţia contencios administrativ.

Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 13.09.2007, reclamantul C.E. în contradictoriu cu intimata D.S. Suceava a solicitat obligarea acesteia din urmă de a-l repune pe postul de responsabil fond forestier în cadrul O. S. Putna şi implicit,  emiterea de către şeful ocolului silvic a unei  noi  fişe a postului, care să conţină atribuţii specifice acestui statut profesional, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că până la data de 11.04.2006 a activat  în calitate de responsabil fond forestier la O.S. Putna, după care a fost delegat să îndeplinească funcţia de şef ocol Moldoviţa până la data de 18 iunie 2007, a  revenit pe funcţia de inginer silvic la O.S. Putna, iar la data de 27.08.2007 a fost trecut fără acordul său pe postul de responsabil cu regenerarea pădurilor în loc de responsabil fond forestier, măsură pe care o consideră nelegală, întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 41 din Codul muncii.

Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea cererii ca nefondată, motivând că reclamantul a revenit pe funcţia deţinută anterior, că în fapt acestuia nu i s-au modificat nici locul de muncă şi nici funcţia deţinută anterior delegării, precizând că a semnat fişa postului în care se prevăd şi atribuţii cu privire la  regenerarea fondului forestier.

Tribunalul Suceava, prin sentinţa civilă nr. 1334 din 5.11.2007, a respins acţiunea ca nefondată, reţinând, în baza  actelor depuse la dosar, că din examinarea fişei postului actuală şi cea anterioară rezultă  că  reclamantului nu i s-a modificat unilateral contractul individual de muncă, felul muncii, condiţiile de muncă, în plus, acesta a semnat fişa postului potrivit căreia va îndeplini şi atribuţii cu privire la regenerarea fondului forestier, atribuţii ce nu sunt în contradicţie cu atribuţiile ce revin funcţiei de inginer silvic principal.

Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă, respectiv prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu încălcarea competenţei materiale, susţinând că potrivit  art. 58 alin. 1 din Legea nr. 427/2001 privind statutul personalului silvic întregului personal silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul  funcţionarilor publici şi drept consecinţă, potrivit art. 109 din acest act normativ competenţa materială de soluţionare a conflictelor de muncă ivite între personalul silvic revine Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Suceava.

Pe fondul cauzei, reclamantul susţine că situaţia de fapt stabilită şi evidenţiată de prima instanţă prin considerentele hotărârii, este nereală şi în  contradicţie cu probatoriul administrat în cauză menţionând în acest sens acceptul nr. 18533 din 18 iunie 2007, de care  instanţa nu a ţinut cont.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele de recurs invocate de reclamant, curtea constată următoarele:

Astfel, în ce priveşte excepţia  de necompetenţă materială a primei instanţe invocată de reclamantul recurent, curtea constată că aceasta este dată în cauză motivat de dispoziţiile  art. 58 alin. 1 din Legea nr. 427/2001 privind statutul funcţionarilor silvici în care se precizează că „întregului personal silvic i se  aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 aşa cum a fost  modificată şi completată şi raportat la dispoziţiile  art. 91 (1) din Legea nr. 188/1999 republicată în anul 2006 în care se stipulează: „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de  contencios administrativ cu excepţia  situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe”.

Cum prin sentinţa civilă nr. 1334 din 5.11.2007 pronunţată de Tribunalul Suceava – secţia civilă s-au încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 3 Cod proc. civilă şi constatând motiv de casare, curtea,  în baza  dispoziţiilor art. 312 din acelaşi cod a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis  cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Suceava – secţia  contencios administrativ.