Încetarea procesului penal ca urmare a prescripţiei răspunderii penale. Revizuire întemeiată pe art. 394 lit. a Cod procedură penală, în sensul că nu au avut posibilitatea să ceară în instanţe de recurs continuarea procesului penal.

Prin d.p.nr.403/10.11.2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr.4915/314/2006 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de revizuienţii ML, PA, PI, PI împotriva d.p. nr.164/19.05.2008 a Tribunalului Suceava.

Pentru a decide astfel, a reţinut instanţa că prin cererea formulată, revizuienţii au solicitat revizuirea deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004.

In motivarea cererii revizuienţii au arătat că se impune revizuirea hotărârii judecătoreşti precizată anterior întrucât după pronunţarea acesteia s-au descoperit fapte şi împrejurări noi care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.

Au mai precizat petenţii că, totodată, potrivit art.13 c.p.p. solicită continuarea procesului penal atât sub aspectul laturii penale cât şi al laturii civile întrucât după pronunţarea hotărârii definitive a intervenit o cauză de nepedepsire, respectiv prescripţia specială, împrejurare care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.

Au mai arătat petenţii că prin sentinţa penală nr.1014/02.11.2001 a Judecătoriei Suceava s-a dispus achitarea lor pentru comiterea unor infracţiuni de evaziune fiscală, soluţia primei instanţe fiind menţinută de instanţa de apel, respectiv Tribunalul Suceava – secţia penală care prin decizia penală nr.699/19.09.2003 a dispus respingerea apelurilor formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă DGFP Suceava şi inculpata GE.

Revizuienţii au mai precizat că împotriva deciziei penale nr.699/19.09.2003 au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea civilă DGFP Suceava, iar prin decizia penală nr. nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a dispus admiterea recursurilor formulate, casarea parţială a ambelor hotărâri de fond iar în baza art.11 pct.2 lit.b) rap la art.10 lit.g) c.p.p., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale, s-a dispus încetarea procesului penal împotriva tuturor inculpaţilor dosarul fiind retrimis la Judecătoria Suceava pentru soluţionarea laturii civile.

Au mai arătat revizuienţii că se consideră nevinovaţi, motiv pentru care solicită continuarea procesului penal precizând că această solicitare de continuare a procesului penal constituie împrejurarea nouă care nu a fost cunoscută de instanţă la soluţionarea cauzei.

Prin sentinţa penală nr. 62/07.02.2008, pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. 4915/314/2006, în baza art.403 cod proc.penală s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienţi, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr.1014/02.11.2001 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosarul nr.4174/1998, în baza art.11 pct.2 lit.a) c.p.p. rap. la art.10 lit.a) sau b) c.p.p., după caz, instanţa a dispus achitarea revizuienţilor pentru comiterea unor infracţiuni, în formă simplă sau continuată, după caz, prevăzute de art.194 pct.5 din Legea nr.31/1990, art.40 din Legea nr.82/1991, art.289 c.p., art.12 din Legea nr.87/1994, în calitate de autori sau participanţi, după caz.

Prin decizia penală nr.699/19.09.2003 a Tribunalului Suceava – secţia penală  instanţa a dispus respingerea apelurilor formulate în cauză de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, partea civilă DGFP Suceava şi inculpata GE.

Prin decizia penală nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a dispus admiterea recursurilor formulate de intimata GE, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi partea civilă DGFP Suceava, casarea parţială a ambelor hotărâri de fond iar în baza art.11 pct.2 lit.b) rap la art.10 lit.g) c.p.p., ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale prev. de art.124 c.p. rap la art.122 lit.d) c.p.,  s-a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpaţilor -revizuienţi recurenţi în prezenta cauză, pentru comiterea unor infracţiuni, în formă simplă sau continuată, după caz, prevăzute de art.13 din Legea nr.87/1994, în calitate de autori sau participanţi, după caz, prin schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată. Cauza a fost trimisă la Judecătoria Suceava pentru rezolvarea acţiunii civile privind pe inculpaţii pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

Din conţinutul cererii de revizuire rezultă că motivele pentru care s-a solicitat revizuirea deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004, respectiv necunoaşterea de către instanţa de recurs a faptului că petenţii doresc continuarea procesului penal, au fost încadrate de revizuienţi în dispoziţiile art.394 alin.1 lit.a) c.p.p.

Astfel potrivit dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.a) C.p.pen. combinat cu alin.2 al aceluiaşi articol revizuirea se poate cere dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare.

Analizând motivul invocat de revizuienţi instanţa de fond a reţinut că acesta nu se încadrează în exigenţele art.394 c.p.p. întrucât intenţia lor de a continua procesul penal, chiar necunoscută de instanţa de control judiciar, nu se încadrează în noţiunea de „fapte sau împrejurări” noi de natură să poată dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare, în sensul rigorii legii procesual penale.

În acest sens, prima instanţă a reamintit faptul că atât în doctrina de specialitate, cât şi în jurisprudenţa constantă a instanţelor judecătoreşti, prin „fapte sau împrejurări” noi se înţeleg fapte probatorii noi nefiind posibil ca pe calea revizuirii, cale extraordinară de atac, să se ajungă la o reapreciere a probelor deja administrate sau la o prelungire a probatoriului asupra unor fapte sau împrejurări pe care inculpatul le-a putut invoca în fond şi în căile ordinare de atac. S-a mai arătat că, la admiterea în principiu a cererii de revizuire, instanţa examinează îndeplinirea cumulativă a două criterii: cererea să fie făcută în condiţiile prevăzute de lege; probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror să conducă la concluzia că sunt date suficiente pentru admiterea în principiu. Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare avută în vedere şi verificată la soluţionarea cauzei nu este admisibilă. Dacă prin solicitările formulate de condamnat nu se tinde la dovedirea unor fapte sau împrejurări noi, ci la prelungirea probaţiunii, cererea de revizuire nu poate fi admisă.

În cauza de faţă, prima instanţă a reţinut că prin cererea de revizuire petenţii solicită continuarea procesului penal întrucât apreciază că sunt nevinovaţi iar prin continuarea procesului penal s-ar putea dispune achitarea lor şi nu încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale a răspunderii penale.

Avându-se însă în vedere considerentele anterior expuse cu privire la înţelesul noţiunii de fapte sau împrejurări noi şi ţinând seama de faptul că în susţinerea cererii lor de revizuire petenţii nu au indicat nici un fapt probatoriu nou de natură să atragă netemeinicia hotărârii de încetare a procesului penal, instanţa de fond a apreciat că motivele de revizuire nu se încadrează în cele expres prevăzute de art.394 c.p.p.

Instanţa de fond nu a reţinut nici susţinerea petenţilor potrivit cărora prin necontinuarea procesului penal în sensul solicitat de ei li se încalcă dreptul la un proces echitabil garantat de art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Analizând actele şi lucrările dosarului Judecătoria Suceava a constatat că petenţilor li s-au respectat toate garanţiile prevăzute de art.6 din Convenţie, cauza lor fiind analizată de instanţe independente, le-a fost respectată prezumţia de nevinovăţie şi li s-a asigurat dreptul la apărare.

Totodată, din analiza considerentelor deciziei penale nr.881/22.12.2004 pronunţată de Curtea de Apel Suceava – secţia penală în dosarul nr.1196/2004 s-a constatat că instanţa de control judiciar a analizat cauza în care au fost cercetaţi petenţii şi intimaţii şi cu privire la fondul acesteia reţinând vinovăţia lor pentru comiterea unor fapte prevăzute de legea penală dar că se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care aceştia au fost cercetaţi. În final, instanţa de recurs a stabilit că, deşi inculpaţii (revizuienţi şi intimaţi în prezenta cauză) se fac vinovaţi de comiterea unor infracţiuni, totuşi nu pot fi pedepsiţi pentru acele fapte deoarece a intervenit prescripţia specială a răspunderii penale.

Pentru considerentele mai sus arătate, instanţa de fond a apreciat că cererea de revizuire a petenţilor este inadmisibilă urmând să o respingă ca atare în baza art.403 c.p.p.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal revizuienţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că în cauza prin care s-a soluţionat fondul li s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, dreptul  de a beneficia de soluţionarea procesului penal într-un timp rezonabil, cât şi disp. art.13 cod proc.penală, referitoare la continuarea procesului penal, aspecte pe care le vor invoca în plângerea la CEDO întemeiată pe disp. art.5 şi 6 din C.E.D.O..

Tribunalul Suceava – secţia penală – prin decizia nr. 164 din 19 mai 2008 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de revizuienţi.

Împotriva deciziei au formulat recurs revizuienţii reiterând motivele din apel şi solicitând admiterea cererilor de revizuire astfel cum au fost formulate.

Examinând lucrările dosarului Curtea a constatat că recurenţii şi-au întemeiat cererea formulată pe dispoziţiile art. 394 alin. 1 lit. a  Cod procedură penală constând în aceea că după pronunţarea hotărârii definitive s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv că, nu au avut posibilitatea de a formula cerere pentru continuarea procesului penal în cursul soluţionării recursului de către Curtea de Apel Suceava deoarece au luat cunoştinţă de soluţia instanţei de recurs prin care s-a dispus încetarea procesului penal după pronunţarea deciziei nr. 881/21.12.2004.

Ori în speţă, aşa după cum în mod just a reţinut tribunalul, este de observat că, recurenţii – inculpaţi intimaţi în dosarul nr. 1196/2004 al Curţii de Apel Suceava în care s-a pronunţat decizia penală nr. 881/21.12.2004, prin care s-a încetat procesul penal faţă de aceştia în temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.g cod proc.penală, ca urmare a intervenirii prescripţiei speciale, prev.de art.124 cod penal rap.la art.122 lit.d cod penal au beneficiat de asistenţa juridică corespunzătoare, au fost legali citaţi, iar din conţinutul încheierii de şedinţă din 20.12.2004 rezultă că, s-a pus în discuţia părţilor prezente şi a apărătorilor inculpaţilor lipsă, angajaţi sau desemnaţi din oficiu, tocmai aspectul pe care-l invocă ca motiv de revizuire, respectiv că după pronunţarea hotărârii definitive s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, respectiv că, nu au avut posibilitatea de a formula cerere pentru continuarea procesului penal în cursul soluţionării recursului de către Curtea de Apel Suceava deoarece au luat cunoştinţă de soluţia instanţei de recurs.

În atare situaţie, revizuienţii nu-şi pot invoca propria culpă, cei lipsă pentru faptul că nu s-au prezentat în instanţă sau nu şi-au făcut cunoscută poziţia procesuală pe care înţeleg să o adopte în condiţiile în care apărătorii lor şi-au exprimat punctul de vedere inclusiv cu privire la concluziile scrise aflate la f.449 – 457 dosar, formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în care se invocă şi această cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar cei prezenţi, cu referire la CI, nu au solicitat continuarea procesului penal, conform art.13 cod penal.

Mai mult decât atât din lucrările dosarului rezultă că recurenţilor li s-au respectat toate garanţiile prevăzute de art. 6 din CEDO, cauza lor fiind analiza de instanţe independente, că le-a fost respectată prezumţia de nevinovăţie şi li s-a asigurat dreptul la apărare.

Domenii speta

Spete similare