Revizuire

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi nr.780/P/2002 din 30.01.2003, a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi trimis în judecată în stare de libertate inculpatul A. I. pentru săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 208 alin.1 şi 4  C.P. şi art.36 alin.1 teza I din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art. 33 lit.a C.P., reţinându-se că a luat fără drept  şi fără consimţământul persoanei vătămate P. C. tractorul proprietatea acesteia  pe care l-a condus pe drumurile publice  , fără a poseda permis de conducere corespunzător.Prin S.P. nr.208/2003c pronunţată de Judecătoria Filiaşi în dosarul nr.365/2003 s-a dispus condamnarea inculpatului în temeiul art.36  alin.1din Decretul nr.328/1966 cu aplicarea art.13 şi art.81 C.P., la pedeapsa  de 7 luni închisoare, iar pentru infracţiunea de furt  prevăzută de art.208 alin.1 şi 4 C.P., s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat în temeiul art.10 lit.a C.pr.pen., reţinându-se pe baza declaraţiilor marotrilor  C.P. , P. V. şi S. C.  că inculpatul a avut consimţământul părţii vătămate atunci când a luat tractorul şi l-a folosit.

Prin D.p. nr.762 din 29.09.2003 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.5813/2003 a fost admis apelul Parchetului şi desfiinţată  în parte sentinţa Judecătoriei în sensul că s-a schimbat temeiul  achitării inculpatului pentru infr.de furt din art.10 lit.a C.pr.pen., în art.10 lit.d C.p.p.Instanţa de control judiciar  a reţinut că inculpatul  a avut acordul părţii vătămate  pentru a folosi tractorul anterior momentului în care s-a deplasat cu el pe drumurile  publice  din localitate pentru a face cumpărături şi a apreciat că în această situaţie inculpatul a săvârşit fapta fără vinovăţie , lipsind unul din elementele constitutive ale infracţiunii.Impotriva  celor două hotărâri judecătoreşti, în dosarul nr.555/2004, Parchetul de pe lângă Judecătoria Filiaşi a formulat cerere de revizuire în defavoarea inculpatului , întemeiată pe dispoziţiile art.394 alin.1 lit.b  din Codul de procedură penală, motivându-se că prin ordonanţa  nr.391/P/2003 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală  şi  aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ faţă de învinuiţii S. C., P. V. şi C. P. pentru infr.prev.de art.260  alin.1 C.p., reţinându-se în sarcina lor că, fiind audiaţi  în calitate de martori în dosarul nr. 365/2003 al Judecătoriei Filiaşi au făcut afirmaţia mincinoasă că inculpatul A. I. a luat tractorul părţii vătămate cu acordul acesteia în scopul de a-l conduce pe drumurile publice.

S-a arătat că în urma acestei mărturii  mincinoase s-a pronunţat  S.p. nr.208/2003, nelegală şi netemeinică , prin care s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea de furt.Prin S.P. nr.293/2004 confirmată de către Tibunalul Dolj prin D.P. nr.678/2004, s-a respins cererea de revizuire cu motivarea că inculpatul  a avut consimţământul prealabil al părţii vătămate  de a-i conduce tractorul, că aceasta din urmă nu a precizat dacă inculpatul are voie să conducă tractorul numai pe câmp sau şi pe drumurile publice şi că deşi era  de faţă  când inculpatul a afirmat că merge să cumpere ţigări, partea vătămată nu s-a opus, ceea ce a fost de natură să determine convingerea inculpatului  că se poate deplasa cu tractorul pe care  anterior îl utilizase  pentru a face cumpărăturile necesare.Curtea de Apel Craiova, prin D.P. nr.202/2005 a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a casat decizia acestei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare însă Tribunalul Dolj,  prin D.P. nr.239/05.05.2005 a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Filiaşi , a desfiinţat S.P. nr.293/2004 şi a trimis cauza spre rejudecare la instanţa de fond, motivându-se că au fost încălcate disp.art.403 alin.3 C.p.p. pentru că există neconcordanţă între încheierea din 21.04.2004  prin care s-a admis în principiu cererea de revizuire şi hotărârea prin care s-a respins aceeaşi cerere, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei.După administrarea de probe în dosarul nr.1441/2005, a fost pronunţată S.P. nr. 561/2005 prin care s-.a respins cererea de revizuire,  soluţie confirmată în apel prin D.P. nr.171/2006 a Tribunalului Dolj.Curtea de Apel însă, prin D.P. nr.657/2006 a admis recursul Parchetului, a casat ambele hotărâri şi a trimis cauza la Judecătoria Filiaşi pentru a fi audiaţi martorii cu privire la care s-a stabilit că au săvârşit infr.de mărturie mincinoasă.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul acestei instanţe cu nr.1028 din 13.07.2006 prilej cu care, contrar dispoziţiilor art.403 alin.2 din C.p.p., însă , în conformitate cu dispoziţia instanţei de recurs a citat pentru audiere pe martorii C.Petre, P. V. şi S. C., acesta din urmă neputând fi găsit la adresa cunoscută, motiv pentru care Parchetul a renunţat la audierea lui.Martorii C. P. şi P.V. deşi au fost reaudiaţi după un interval destul de mare de timp de la data  la care au fost săvârşite faptele deduse judecăţii, au declarat că îşi aminstesc că inculpatul a avut consimţământul expres al părţii vătămate atunci când a luat tractorul acesteia din urmă şi s-a deplasat la o distanţă de aproximativ 2 km la magazinul sătesc pentru a cumpăra ţigări.Declaraţiile date în faţa instanţei de judecată în şedinţele publice din 09.11.2006 şi 23.11.2006 sunt corespunzătoare declaraţiilor date în primul ciclu procesual în cursul anului 2003 şi se coroborează şi cu declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză atât în faza cercetării judecătoreşti, cât şi în faza de urmărire penală.Dacă se observă însă declaraţiile existente în dosarul de urmărire penală ale martorilor C. P. şi P. V., se constată că acestea sunt destul de sumare si că organul de urmărire penală în faţa căruia au fost date nu a insistat asupra detaliilor avute în vedere de către instanţa de judecată pentru a se stabili starea de fapt reală.Această stare de fapt  nu s-a relevat însă instanţei numai pe baza declaraţiilor celor trei martori cu privire la care organele de urmărire penală au apreciat că au săvârşit infr.de mărturie mincinoasă ci, dacă s-ar înlătura depoziţiile acestora  s-ar constata pe baza declaraţiilor părţii vătămate, ale inculpatului şi ale celorlalţi martori că nu a existat o interdicţie expresă din partea proprietarului tractorului ca inculpatul să nu îl folosească după finalizarea muncilor pentru care fusese angajat, mai ales în condiţiile în care perioada de timp petrecută la data de 03.09.2002 în familia părţii vătămate şi în compania persoanelor la care s-a făcut referire în actul de sesizare, nu se încheiase.Din actele şi lucrările dosarului, se desprinde concluzia neechivocă în sensul că partea vătămată în ultimii 6 ani a apelat tot timpul la serviciile inculpatului pentru a-i conduce tractorul proprietate personală în scopul realizării muncilor agricole curente, la fel întâmplându-se şi la data de 03.09.2002 când inculpatul i-a transportat părţii vătămate fân la domiciliu.

Este greu de crezut că în tot intervalul de timp de 6 ani partea vătămată a avut grija ca inculpatul să nu conducă tractorul pe drumurile publice şi că toate transporturile s-au efectuat în câmp pe drum de tarla şi niciodată pe uliţele satului, aşa cum aceasta lasă să se înţeleagă din declaraţiile date în cauză.

De asemenea, din depoziţiile persoanelor audiate se deduce aspectul că la data respectivă, după efectuarea transportului de fân, la domiciliul părţii vătămate se organiza un ceremonial religios în memoria soţiei părţii vătămate proaspăt decedată, la care au participat persoanele audiate, inclusiv inculpatul care a fost trimis de către partea vătămată să cumpere ţigări de la magazinul din sat aflat la o distanţă de aproximativ 2 km.Chiar dacă nu a avut consimţământul expres al părţii vătămate pentru a se deplasa cu tractorul, erste evident că incupatul a crezut că are un asemenea consimţământ în condiţiile în care în ziua respectivă utilizase acel tractor iar plecarea s-a realizat de sub ochii părţii vătămate fără vreo opoziţie din partea acesteia.Instanţa apreciază deci că declaraţiile martorilor  nu au determinat prin ele însele soluţiile adoptate de către judecătorie ci tribunal în cursul anului 2003 cu privire la cauză şi că din împrejurările în care fapta a fost comisă, respectiv obişnuinţa inculpatului de a utiliza tractorul părţii vătămate în perioada de 6 ani anterioară datei de 03.09.2002 şi chiar şi în acea zi,  rezultă serioase îndoieli cu privire la intenţia inculpatului de a-şi însuşi şi folosi pe nedrept tractorul în interes personal.

Acest dubiu îi profită făptuitorului astfel că instanţa, în baza art.406 alin.4 C.p.p. urmează să respingă cererea de revizuire iar conform disp.art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

În baza art. 406 alin.4 C.pr.pen.

Respinge cererea de revizuire formulată de Parchetul de pe lângăJudecătoria Filiaşi împotriva S.P. nr.208/05.06.2003 a Judecătoriei Filiaşi şi împotriva D.P. nr. 762/29.09.2003 a Tribunalului Dolj, privind pe intimatul A. I., domiciliat în comuna S. jud.D..

Domenii speta

Spete similare