Revizuire. Descoperirea de înscrisuri doveditoare. Noţiunea de înscris nou constând în hotărârea judecătorească pronunţată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere. Cerere de declanșare a procedurii administrative, prealabile proced

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 8 aprilie 2014, reclamanta X, în contradictoriu cu pârâtul Y, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenurile situate în intravilanul satului M., comuna D., judeţul Suceava, respectiv parcela în suprafaţă de 800 mp cu nr. cadastral 215 înscrisă în CF 2467 a comunei cadastrale M. şi parcela în suprafaţă de 400 mp formată, la rândul său, din două trupuri de teren, respectiv 200 mp teren identic cu parcela 93/2 şi 200 mp identic cu parcela 214/4, rezultate din divizarea parcelelor 93 şi 214/2 înscrise în CF 2276 a comunei cadastrale M. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea folosirii terenului însuşit de acest pârât din anul 2003 şi până la restituirea efectivă a terenului. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 972 din 9 martie 2017, Judecătoria Suceava a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de către pârât prin întâmpinare și a respins cererea formulată de reclamantă, de obligare a pârâtului la plata de daune constând în contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului pentru perioada 2003 – 07 aprilie 2011, ca prescrisă; a admis în parte acţiunea și a obligat pârâtul să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 196 mp teren situat în intravilanul satului M., comuna D., județul Suceava, astfel cum a fost identificat în anexa nr. 1 a raportului de expertiză întocmit în cauză de expert S.C., între punctele 3–4–5–6–7–2–1–32–3; a respins restul pretenţiilor reclamantei, ca neîntemeiate; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și statului suma de 535 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei prin încheierea din data de 7 iulie 2014.

Prin decizia nr. 248 din 23 februarie 2018, Tribunalul Suceava – Secția I civilă a admis apelul declarat de către pârât (decedat) şi însuşit de moştenitorii Y1 și Y2 împotriva sentinţei civile nr. 972/09.03.2017 a Judecătoriei Suceava şi a schimbat în parte sentinţa în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect revendicare imobiliară, sens în care: a obligat intimaţii Y1 și Y2 (moştenitorii pârâtului defunct Y) să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie numai suprafaţa de 41 mp teren situat în intravilanul satului M., comuna D., județul Suceava, astfel cum a fost identificată prin planul de situaţie - anexa 7 la suplimentul de expertiză S.C., prin punctele A-D-E și a respins, ca nefondată, pretenţia de revendicare a suprafeţei de 155 mp, identificată în acelaşi plan prin punctele A-B-C-D; a menținut restul dispoziţiilor, care nu sunt contrare deciziei; a compensat în tot cheltuielile de judecată din ambele cicluri procesuale şi a înlăturat dispoziţia contrară din sentinţă prin care a fost obligat pârâtul Y la plata către reclamantă a sumei de 2900 lei cu acest titlu, precum și dispoziţia de obligare a pârâtului Y la plata către stat a sumei de 535 lei, reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei, sumă care rămâne în sarcina statului.

Împotriva deciziei nr. 248 din 23 februarie 2018 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă au declarat recurs reclamanta și moștenitorii legali ai pârâtului.

Prin decizia nr. 62 din 06 februarie 2019, Curtea de Apel Suceava – Secția I civilă a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantă şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii Y1 și Y2.

Ulterior, împotriva deciziei civile nr. 248 din 23 februarie 2018 a Tribunalului Suceava – Secția I civilă, Y1 și Y2, în contradictoriu cu intimata X au formulat cerere de revizuire, solicitând admiterea acesteia şi schimbarea în parte a deciziei, iar în rejudecare, să se admită în totalitate apelul lor, cu consecința respingerii și a cererii privind revendicarea suprafeței de 41 mp teren situat în intravilanul satului M., comuna D., județul Suceava, astfel cum a fost identificat prin planul de situație anexa 7 la suplimentul la raportul de expertiză S.C., prin punctele A-D-E.

Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr. 23 din 22 aprilie 2021, a respins cererea de revizuire, ca nefondată, obligând revizuientul să plătească intimatei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul Y2, în temeiul art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.pr.civ., rap. la art. 509 alin. 1 pct. 5 din C.pr.civ. şi la art. 513 alin. 3 din C.pr.civ., solicitând a se constata că este admisibilă în principiu cererea de revizuire a deciziei civile nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava şi admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimitere, în vederea rejudecării apelului său împotriva S.C. nr. 1095/24.03.2020 a Judecătoriei Suceava şi a fondului pretenţiei de revendicare a suprafeţei de 41 mp teren situat în intravilanul satului M., comuna D., județul Suceava.

În motivare a arătat următoarele:

Prin decizia atacată s-a respins cererea de revizuire.

Dezbaterile s-au purtat doar asupra admisibilităţii revizuirii şi a faptelor pe care cererea sa de revizuire s-a întemeiat.

S-a reţinut că cererea de constituire ar fi fost formulată la data de 08.06.2018, astfel cum se arată în considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, considerente ce nu au fost îndreptate pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială cu privire la data cererii de reconstituire despre care revizuientul a susţinut că este 18.03.2016.

Totodată, s-a reținut că la cererea de constituire s-ar fi anexat Decizia nr. 248/2018 a Tribunalului Suceava, care în anul 2016 nu era pronunţată.

Tribunalul Suceava a interpretat greşit prevederile legale privind admisibilitatea unei cereri de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 5 din C.pr.civ.: revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Preliminar, recurentul a arătat că la nivel doctrinar este unanim recunoscută admisibilitatea unei hotărâri ca înscris doveditor în baza căruia să se formuleze cererea de revizuire.

Într-o primă opinie, se susţine că o hotărâre poate reprezenta un înscris probatoriu cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute în lege numai dacă cererea de chemare în judecată în acest nou litigiu a fost introdusă înainte de a se pronunţa hotărârea de primă instanţă în litigiul în care se cere revizuirea.

O altă opinie doctrinară, căreia se raliază şi recurentul, arată că hotărârea judecătorească reprezintă un înscris doveditor cât timp cererea de chemare în judecată a fost introdusă în orice moment anterior definitivării litigiului supus revizuirii.

Indiferent care din cele două soluţii ar fi luate în considerare, ceea ce interesează în cauză sub aspectul admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire (chestiune rezolvată de Tribunal cu greşita aplicare a dispoziţiilor legale - art. 509 alin. 1 pct. 5, art. 513 alin. 3 din C.pr.civ.) este că data cererii de constituire pentru terenul de 41 mp (în cadrul procedurii administrative obligatorii anterior sesizării instanţei de judecată) este 18.03.2016 (nr. de înregistrare al cererii fiind 1775), moment anterior sentinței civile nr. 972/09.03.2017 a Judecătoriei Suceava, deciziei civile nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava şi deciziei civile nr. 62/06.02.2019 a Curţii de Apel Suceava.

Menţiunea 08.06.2018 ca pretinsă dată a cererii de constituire la care se raportează Tribunalul Suceava este contrară realităţii, pentru că se înţelege din respectivele considerente că de fapt la data respectivă s-a depus documentaţia în susţinerea cererii de constituire anterior formulată (încă din 2016), documentaţie incluzând şi decizia dată în 2018 în materie de revendicare de Tribunalul Suceava.

Şi, chiar dacă s-ar raporta la momentul temporal 08.06.2018, acesta este anterior soluţionării în mod definitiv a litigiului de fond, adică 06.02.2019.

În orice caz, faţă de data cererii de constituire, 18.03.2016, anterioară inclusiv sentinţei de primă instanţă în litigiul de fond, premisele la care se raportează Tribunalul Suceava sunt greşite, încât a fost greşit rezolvată chestiunea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire, soluţia fiind de casare cu trimitere spre rejudecare.

La pagina nr. 7 din decizia recurată - penultimele două paragrafe - se face trimitere la considerentele deciziei civile nr. 1374/23.12.2020 a Tribunalului Suceava, conform cărora cererea de constituire ar fi fost formulată la data de 08.06.2018.

Numai că aceste considerente sunt de fapt ale Judecătoriei Suceava, din cuprinsul sentinței civile nr. 1095/24.03.2020, considerente expuse de Tribunal, dar neînsușite prin decizia civilă nr. 1374/23.12.2020, Tribunalul Suceava schimbând în totalitate sentinţa de primă instanţă de fond funciar.

În considerentele deciziei civile nr. 1374/23.12.2020 a Tribunalului Suceava nu se face vorbire despre data cererii de constituire, singura dovadă a acestei date fiind însăşi cererea de reconstituire, înregistrată sub nr. 1775/18.03.2016.

În speţă, s-a invocat ca şi act nou decizia civilă nr. 1374/23.12.2020 a Tribunalului Suceava, prin care s-a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 1095/24.03.2020 a Judecătoriei Suceava şi, în consecinţă, s-a dispus constituirea dreptului de proprietate privată pentru suprafaţa de 41 mp teren curţi – construcţii intravilan, la locul numit „Grădină", situat în sat M., comuna D., județul Suceava, teren identificat în anexa nr. 7 la suplimentul raportului de expertiză efectuat de către expert S.C. în cadrul dosarului nr. 4.../314/2014.

Este terenul pe care a fost obligat a-l lăsa intimatei în deplină proprietate prin decizia civilă nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava - a cărei revizuire s-a solicitat în cauză.

Dosarul nr. 1..../314/2018, de fond funciar, s-a înregistrat la instanţă la 29.11.2018, anterior soluţionării definitive - la 06.02.2019 - a litigiului de fond de revendicare.

Numai că procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei de fond funciar a fost formulată la data de 17.03.2016, cu cererea nr. 42/17.03.2016 şi a fost înregistrată la Comisia locală de fond funciar Suceava sub nr. 1775/18.03.2016.

Cu cererea nr. 45/18.04.2018 a solicitat Comisiei locale de fond funciar D. să-i comunice stadiul cererii de constituire a dreptului de proprietate, nr. 42/17.03.2016, înregistrată sub nr. 1775/18.03.2016, în această cerere, nr. 45/2018, făcând referire la decizia a cărei revizuire a cerut-o în cauză, în justificarea interesului în formularea pretenţiei de constituire.

În acest context, decizia civilă nr. 1374/23.12.2020 a Tribunalului Suceava reprezintă un înscris nou, doveditor, care nu a putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Decizia civilă nr. 1374/23.12.2020 a Tribunalului Suceava nu a putut fi înfățișată dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, întrucât aceasta nu era dată la momentul pronunţării deciziei civile nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava, a cărei revizuire a solicitat-o în cauză. Nu avea, deci, posibilitatea să determine pronunţarea sa la o dată anterioară, spre a fi în măsură a se servi de ea.

Iar, faţă de soluţia de constituire a dreptului de proprietate, nu se mai justifică dispoziţia din decizia civilă nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava, prin care a fost obligat a-i lăsa intimatei în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa de 41 mp teren.

Prin decizia invocată drept act nou recurentul arată că a obţinut constituirea dreptului de proprietate, hotărârea fiind declarativă de drept de proprietate, de la data înregistrării cererii autorului său - 18.03.2016. S-a reţinut în decizie că suprafaţa de 41 mp are aceeaşi proveniență şi acelaşi regim juridic cu terenul de 155 mp, pentru care Tribunalul Suceava a respins pretenţia de revendicare prin hotărârea a cărei revizuire se cere în cauză.

De aici, caracterul determinant al înscrisului nou doveditor.

Aşa fiind, recurentul-revizuent a solicitat admiterea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 23/22.04.2021 a Tribunalului Suceava şi, constatând că este admisibilă în principiu cererea de revizuire a deciziei civile nr. 248/23.02.2018 a Tribunalului Suceava, pronunţată în dosarul nr. 4.../314/2014, admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu trimitere, în vederea rejudecării de către Tribunalul Suceava a fondului cererii de revizuire şi, respectiv, în vederea rejudecării apelului său împotriva sentinței civile nr. 1095/24.03.2020 a Judecătoriei Suceava şi a fondului pretenţiei de revendicare a suprafeţei de 41 mp teren situat în intravilanul satului M., comuna D., județul Suceava.

În drept a invocat dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 din C.pr.civ., art. 453 din C.pr.civ.

Intimata X a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei Tribunalului Suceava, ca legală, cu cheltuieli de judecată. Susţine intimata că în mod corect a reţinut prima instanţă că în cauză nu era îndeplinită condiţia prezentării unui înscris nou pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea a constatat că este nefondat.

În acest sens, curtea a reţinut că recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, respectiv aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 5 şi 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, revizuirea poate fi cerută când, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

Cazul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 5 NCPC presupune situaţia descoperirii după momentul pronunţării hotărârii de înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.

În acest caz de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, respectiv:

- descoperirea unui înscris cu caracter doveditor care trebuie depus în faţa instanţei de revizuire;

- înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii atacate, dar să fi fost descoperit după acest moment;

- înscrisul să fi fost reţinut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare  mai presus de voinţa părţii.

Toate aceste condiţii trebuie întrunite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe acest motiv.

De la cerinţa ca înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se cere (condiţie impusă de textul art. 509 alin. 5 din Codul de procedură civilă), în practică şi în doctrină s-a admis o excepţie şi anume, cea a hotărârii judecătoreşti pronunţate după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se cere, cu argumentul că partea nu poate determina durata unei proceduri şi nu i se poate imputa faptul că procesul în care a obţinut hotărârea de care intenționează să se folosească drept înscris nou a durat mai mult decât cel finalizat prin hotărârea a cărei revizuire o solicită. În mod corect a reţinut prima instanţă că, în acest caz, condiţia preexistenței se raportează  la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv ca aceasta să fie anterioară hotărârii a cărei revizuire se cere. Interpretarea contrară în sensul că hotărârea judecătorească constituie înscris nou în sensul art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, chiar dacă a fost pronunţată într-o acţiune introdusă ulterior pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită, până la rămânerea definitivă a acesteia, sau dacă cererea de declanșare a procedurii administrative, prealabile procedurii judiciare în care s-a pronunţat  hotărârea invocată drept înscris nou, este anterioară hotărârii supuse revizuirii, este excesivă, depășind raţiunea reglementării. Hotărârea judecătorească pronunţată după rămânerea definitivă a hotărârii a cărei revizuire se solicită a fost acceptată ca şi înscris nou, cu titlu de excepţie, având în vedere durata procedurilor judiciare care nu poate fi imputată părţii, însă aceste proceduri trebuie să fie în desfăşurare la data la care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită pentru a justifica încadrarea hotărârii în noţiunea de înscris nou.  Dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă au în vedere descoperirea de înscrisuri doveditoare existente la data pronunţării hotărârii a cărei revizuire se solicită şi nu la data rămânerii definitive a acestei hotărâri. Prin urmare, hotărârea judecătorească pronunţată ulterior hotărârii a cărei revizuire se solicită poate fi acceptată ca înscris nou numai dacă procedura judiciară a fost demarată anterior pronunţării hotărârii supuse revizuirii astfel încât să fie respectate dispoziţiile art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă. Se are în  vedere în acest sens şi regimul strict al căilor extraordinare de atac, care reglementează repunerea în discuţie a unei hotărâri definitive doar în cazurile şi pentru motivele expres reglementate de lege. Prin urmare, curtea a înlăturat ca nefondate susţinerile recurentului în sensul că decizia civilă nr. 1374 din 23.12.2020 ar reprezenta înscris nou în sensul art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, faţă de data declanșării procedurii administrative (prealabile procedurii judiciare în care s-a pronunţat hotărârea invocată drept înscris nou).

Cât priveşte criticile ce vizează reţinerea eronată a datei la care s-a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate, curtea a constatat că acestea vizează netemeinicia şi nu nelegalitatea hotărârii, neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute strict de dispoziţiile art. 488 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Oricum, ele nu se mai impuneau a fi analizate în raport de argumentele anterior expuse în sensul că nu poate fi luată în calcul data declanșării procedurii administrative ca şi dată în raport de care se analizează îndeplinirea condiţiei preexistenței înscrisului constând în hotărârea judecătorească.

Curtea a mai reţinut că, în condiţiile în care s-a stabilit că decizia civilă nr. 1374 din 23.12.2020 a Tribunalului Suceava nu constituie un înscris nou în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, instanţa a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă, nemaimpunându-se analiza celorlalte condiţii de admisibilitate a cererii de revizuire, respectiv caracterul determinant al înscrisului nou. Dezbaterile la Tribunalul Suceava au vizat doar  îndeplinirea condiţiilor de admitere a cererii de revizuire, neputându-se reţine o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 513 alin. 3 din Codul de procedură civilă nici din această perspectivă.

Ca urmare, în temeiul art. 496 alin. 1 din Codul de procedură civilă, curtea a respins recursul ca nefondat și, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, a obligat recurentul să plătească intimatei suma de 750 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat.

Domenii speta

Spete similare