Revizuire in uzucapiune

SENTINȚA CIVILĂ NR. ......... pronuntata in Dosar nr. ............

REVIZUIRE-UZUCAPIUNE

Printr-o cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C......... la ......... sub numărul nr. ..........., numiții G C și T au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 4 C. pr. civ., revizuirea sentinței civile nr. ........../.......2007 pronunțată de Judecătoria C......... în dosar nr. ...........

În motivarea căii extraordinare de atac, petenții au arătat că, printr-o cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei C......... sub nr. ........ au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C LE și OE să se constate că au dobândit dreptul de proprietate asupra unui terenului în suprafață de ...... mp. situat în E ...., ca efect al uzucapiunii de lungă durată.

Revizuenții au descris parcursul judiciar la acestei solicitări respectiv că sentința civilă nr. ........./........2000 a Judecătoriei C........., decizia civilă nr. ..../.......2001 a Tribunalului I............, decizia civilă nr. ......./......2002 a Curții de apel B........... și decizia civilă nr. ....../.........2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul civil nr. ........./2002 prin care a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., iar în urma casării a fost trimisă  cauza spre rejudecarea fondului către Judecătoria C..........

Petenții au mai precizat că, în rejudecare, Judecătoria C......... a pronunțat, în dosar nr. ........../2006, sentința civilă nr. ......./.........2007 prin care a respins ca nefondată acțiunea în uzucapiune formulată de numiții G C și T și a admis cererea de intervenție în interes alăturat pârâților formulată în cauză  de G G F.

În argumentarea revizuiri, s-a mai arătat că, în al doilea ciclu procesual, această soluție de respingere a acțiunii - menținută de instanța de recurs -, s-a fundamentat pe depozițiile martorilor  audiați în cauză la solicitarea intimatei interveniente, D G și L C, persoane față de care, prin ordonanța procurorului nr. ........./P/2008 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 11pct. 1 lit. b în ref. la art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 C. pr. pen, scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ.

Revizuenții au mai a învederat că, pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că martorei D G nu i-a fost vreodată atribuit vreun teren în zona IREC E........., aspect ce rezultă nu numai din depozițiile celorlalți martori audiați , din declarațiile notariale depuse la dosar, din conținutul adresei C L E nr. ......../2008 din cuprinsul căreia rezultă că aceasta nu figurează în evidențele fiscale înscrisă cu teren în folosință, închiriat, cu contract, dar și din faptul că, din declarația sa olografă dată în fața organelor de urmărire penală, aceasta a recunoscut că nu a plătit niciodată taxe pentru terenul în litigiu, contrazicându-și declarația dată în fața instanței; în privința martorei L G, procurorul a reținut că aceasta nu putea cunoaște familia revizuenților și terenul în litigiu din anul 1981, astfel cum a declarat în fața instanței, întrucât după cum rezultă din actele prezentate și-a stabilit reședința pe raza localității E N abia de la data de 18.05.1990, astfel cum rezultă din adresa nr. E........./.........2008 A CLEf și din adresa nr. 3645/07.05.2008 eliberată de SC T........... SA conform căreia L C figurează cu contract la această societate, în funcția de gestionar de seră începând cu data de 01.05.1991.

În aceste condiții, petenții au considerat că sunt întrunite cumulativ condițiile  cerute de lege pentru admisibilitatea revizuirii, având în vedere cele reținute de procuror în sensul că faptele învinuitelor de a face afirmații mincinoase, cu vinovăție (intenție directă) în calitate de martore în dosarul civil nr. R......../2006, declarații care au influențat hotărârea pronunțată în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, se apreciază

Prin încheierea din data de 10.06.2009, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea în mod definitiv a dosarului penal nr. ........../2008 al Judecătoriei C........., iar la data de 21.09.2011, având în vedere cererea formulată de revizuenți, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol.

La data de 06.12.2011, G G-F în calitate de intimată intervenientă a formulat precizări, solicitând respingerea acțiunii de revizuire și menținerea deciziei ca temeinică și legală.

Se arată că în considerentele sentinței civile nr. ........../............2007, declarațiile martorelor la care se face referire nu au constituit una din probele careu au format convingerea instanței.

Prin încheierea pronunțată în dosar nr. 14.05.2012, constatându-se îndeplinite cumulativ condițiile cerute de art. 322 pct. 4 C. pr. civ, a fost admisă în principiu cererea de revizuire.

Prin sentința civila  nr. ......../ ............2012, Judecătoria C......... a respins cererea de revizuire  ca neîntemeiată.

Pentru a ajunge la concluzia netemeiniciei revizuirii, judecătoria a amintit că, în soluționarea cererii de constatare au dobândirii de către G C și T  a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de ...... mp situat în E.........., ca efect al uzucapiunii - înregistrată inițial la ..........2000 pe rolul Judecătoriei C......... – Judecătoria C......... a pronunțat sentința civilă nr. ........./..........2007 prin care a fost respinsă ca nefondată, acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local E, O E prin primar și a fost admisă cererea de intervenție în interes alăturat pârâților formulată în cauză  de intervenienta GGF.

Judecătoria a observat că instanța a procedat la audierea a 2 martori, ....la solicitarea intimatei interveniente GGF, față de care, prin ordonanța procurorului nr. ........./P/2008 s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b în ref. la art. 10 alin. 1 lit. b indice 1 C. pr. pen, scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, reținându-se că faptele învinuitelor de a face afirmații mincinoase, cu vinovăție (intenție directă) în calitate de martore în dosarul civil nr. R........./2006, declarații care au influențat hotărârea pronunțată în cauză, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă; soluția procurorului a fost menținută de instanță prin sentința civilă nr.  ........./..........2010 pronunțată de Judecătoria C......... în dosar nr. ........./2009 rămasă definitivă prin  decizia penală nr. ........./..........2011 a Tribunalului C..........

Judecătoria C......... a mai reamintit că, potrivit art. 322 pct. 4 C. pr. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când se evocă fondul, se poate cere, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv  pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.

Apoi, în explicitarea acestui text, judecătoria a arătat prima ipoteză se referă la situația în care soluția din hotărârea atacată este rezultatul comportării martorului care a depus mincinos, dar, dacă pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul, prin afirmații mincinoase sau trecerea sub tăcere cu privire la împrejurări esențiale, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive, trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunțarea hotărârii, că în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanței.

 Prin urmare, a subliniat judecătoria, în cauză, se constată că instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, s-a raportat la mențiunile evidențelor de rol fiscal întocmite pentru anii 1982-1983 unde figurează înregistrată numita D G cu lotul 8  - cel din prezentul litigiu - dat în folosință pentru care a achitat taxă de folosință către autoritățile locale, respectiv că raționamentul instanței de fond s-a bazat exclusiv pe împrejurarea că atribuirea în folosință a terenului în litigiu de către fostul Consiliul Popular către D.G., aspect reținut în baza înscrisurilor reprezentate de rol agricol și rol fiscal,  semnifică diligență din partea proprietarului neposesor.

În aceste condiții, judecătoria a conchis că soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii  de constatare a dreptului de proprietate a avut drept considerent esențial, faptul că pârâții nu au stat în pasivitate și nu au înțeles prin atitudinea lor să creeze posibilitatea uzucapiunii, astfel că în urma înlăturării depozițiilor celor doi martori, respectiv ...., soluția instanței din sentința civilă nr. ........./..........2007 se menține, întrucât valoarea probatorie a înscrisurilor pe care s-a întemeiat sentința civilă a cărei revizuire se solicită, nu este afectată pentru că conținutul actelor juridice constând în cedarea folosinței lotului în litigiu nu este alterat în niciun mod de împrejurarea că, în privința celor 2 martori audiați, a fost reținută săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.

În plus, s-a mai reținut că instanța care a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită a invocat depozițiile celor 2 martori doar pentru  confirmarea identificării terenului în litigiu, identificare astfel cum rezultă din mențiunile extrasului de rol, astfel că, chiar și în privința identificării suprafeței de teren, instanța a acordat putere probatorie înscrisurilor, depozițiile martorilor fiind amintite în sensul confirmării situației atestate de aceste acte.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs revizuenții, prin care au criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie prin prisma disp.art.304 pct.9 C. pr. civ,, solicitând modificarea acesteia și admiterea cererii de revizuire a sentinței civile nr. ........./.......2007 pronunțată de Judecătoria C......... în dosar nr. ............/2006 și admiterea cererii lor de constatarea a uzucapiunii pentru terenul de 429,51 mp, aflat între str. ....și str. ...., identificat ca fiind lotul 8 și respingerea cererii de intervenție.

În motivarea căii de atac, s-a arătat că, în mod greșit, cu aplicarea eronată a disp. art. 326 și art. 327 din C. pr. civ., prima instanță nu a soluționat în fond cererea dedusă judecății, aspect de natură a atrage casarea hotărârii recurate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, primei instanțe.

În dezvoltarea acestei critici, s-a învederat că, urmare admiterii în principiu a cererii de revizuire, instanța investită cu soluționarea în fond a acesteia nu mai poate analiza dacă mărturiile mincinoase au fost de natură a fundamenta sau nu convingerea instanței la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită și nici dacă această hotărâre s-a fundamentat exclusiv pe aceste declarații sau pe interpretarea coroborată a acestora cu alte probe administrate în cauză ori numai pe baza altor probatorii, căci toate aceste aspecte au format obiect de analiză la momentul la care s-a deliberat asupra admisibilității în principiu a revizuirii; prin urmare, de vreme ce, prin încheierea pronunțată în cauză la data de 14.05.2012, a fost admisă în principiu cererea de revizuire, s-a reținut, cu acel prilej, că declarațiile celor două martore au avut caracter determinant, hotărâtor, au influențat soluția pronunțată prin hotărârea atacată cu revizuire.

Recurenții au mai pretins că, odată reținut prin încheierea de admitere în principiu caracterul determinant sau nu al celor două depoziții în discuție asupra soluției pronunțate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, nu mai poate forma decât obiect de critică într-o eventuală cale de atac exercitată împotriva hotărârii pronunțate asupra fondului revizuirii.

În opinia recurenților, se impunea ca, ulterior admiterii în principiu a revizuirii, în etapa judecării în fond a acesteia, instanța să cerceteze chiar fondul cererii deduse judecății, prin raportare la probatoriul administrat, din care urmau a fi înlăturate cele două declarații mincinoase; or, judecătorul investit cu soluționarea în fond a revizuirii nu a analizat câtuși de puțin probatoriul administrat cu referire la raportul juridic litigios, nu și-a spus propria sa opinie asupra întrunirii sau nu în cauză a condițiilor necesare pentru a se constata intervenită uzucapiunea de lungă durată, altfel spus, nu a soluționat în fond cererea de revizuire.

Într-un alt motiv de critică a deciziei recurate s-a mai arătat că, în mod greșit, prin această hotărâre a fost respinsă cererea de revizuire ca neîntemeiată, căci câtă vreme s-a reținut de către instanța civilă, pe cale incidentală, săvârșirea, de către cele două martore, a infracțiunii de mărturie mincinoasă, depozițiile lor se impun a fi înlăturate din probatoriul administrat, căci, fără doar și poate, o declarație despre care s-a constatat că nu corespunde realității nu poate servi la aflarea adevărului.

În opinia recurenților, în condițiile în care declarațiile martorelor D... și L... sunt înlăturate, nu se poate susține că hotărârea a cărei revizuire se solicită s-ar impune a fi menținută, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, întrucât pretinsul contract de închiriere încheiat cu R nu este prezentat în materialitatea sa și este infirmat de toți martorii audiați în cauză iar la folosirea, ca probă, a pretinsului contract de închiriere încheiat cu D pârâții au renunțat, după ce reclamanții s-au înscris în fals în contra acestui înscris iar mențiunile din registrele agricole și de rol fiscal vizează un alt teren decât cel litigios.

La data de 25.02.2014, în termenul de pronunțare în recurs, revizuenții au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol pentru a se pune în vedere intimaților să depună la dosarul cauzei, în original, contractul de închiriere pretins încheiat cu martora D. asupra terenului litigios, să se pună în vedre intimaților-pârâți să depună la dosar istoricul de rol fiscal al imobilului litigios, având în vedere multiplele inadvertențe existente în acest sens în cuprinsul înscrisurilor deja depuse precum și  extrasele de rol aferente perioadei 1982-1983, în original, arătând că înțeleg să se înscrie în fals împotriva acestor extrase de rol fiscal întrucât, în măsura în care ar fi împărtășit punctul de vederea al instanței de fond (în sensul că aceste extrase ar consemna date  privitoare la imobilul litigios iar nu la alt imobil, situat pe str. ..nr.6, aflat în proprietatea martorei D.) acesta ar consemna fapte nerecunoscute  chiar de către persoana căreia i se atribuie.

Prin decizia sentința civilă nr. 238/25.02.2014, Tribunalul C......... a admis recursul și, casând sentința civilă nr. 14162/12.09.2012, a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei C......... „pentru soluționarea fondului”.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că, în mod greșit a reținut instanța de fond că depozițiile celor două martore nu au fost determinante în stabilirea situației de fapt prin aceea că acestea au fost amintite doar în sensul confirmării situației atestate de acte întrucât din considerentele instanței investită cu soluționarea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate rezultă că depoziția celor două martore nu confirmă doar situația atestată de acte.

Apoi, a arătat tribunalul, întrucât înscrisurile relevând situația juridică a imobilului în litigiu nu au fost concludente sub aspectul identificării exacte a persoanelor cărora terenul a fost dat în folosință de către autoritatea publică locală, depozițiile martorilor audiați au fost folosite spre această completare.

În aceste condiții, tribunalul a considerat că prima instanță, în soluționarea pe fond a cererii de revizuire, înlăturând depozițiile acestor martori, era obligată să completeze probatoriu pe această teză inclusiv prin audierea altor martori care ar avea cunoștință despre situația de fapt din speță.

Tribunalul a mai statuat că, în rejudecare, trebuie avută în vedere solicitarea de probatorii din cererea de repunere pe rol a recursului în măsura în care aceste înscrisuri sunt necesare, utile și pertinente în completarea probatoriului pe teza identificării exacte a persoanelor cărora terenul a fost dat în folosință de către autoritatea publică locală.

Analizând sentința nr. ........./.......2007 a Judecătoriei C......... prin prisma motivelor de revizuire invocate de petenții G C și T, instanța constată că revizuirea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare. 

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, care poate fi introdusă numai împotriva unor hotărâri definitive, pentru cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit pct. 4 al art.  322 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății ori dacă un magistrat a fost sancționat disciplinar pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență în acea cauză.”

După cum reiese din analiza textului dispoziția în cauză are în vedere trei ipoteze distincte: 1. hotărârea atacată este rezultatul lipsei de obiectivitate a judecătorului, a comportării martorului care a depus mărturie mincinoasă ori a expertului care a distorsionat adevărul în raportul său – în toate cazurile fiind necesară o hotărâre definitivă de condamnare pentru o infracțiune privind pricina;  2. hotărârea atacată s-a bazat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății – fals dovedit printr-o hotărâre penală sau constatat de instanța civilă sesizată cu revizuirea când există un impediment legal în pornirea acțiunii penale; 3. hotărârea atacată a fost pronunțată de judecător prin exercitarea funcției cu rea-credință sau cu grave neglijență, astfel încât statuările sale au determinat o soluție greșită – situație constatată prin metodele C.S.M. de sancționare disciplinară a judecătorului.

După cum reiese din analiza revizuirii formulate de numiții G C și T, aceștia învederează să singura situație care ar justifica schimbarea sentinței nr. ........./.......2007 a Judecătoriei C......... ar fi constatarea că depozițiile a doi martorilor  audiați în cauză, numitele ....., ar fi fost infirmate de comiterea de către acestea a  infracțiunii de mărturie mincinoasă.

Deși, formal, revizuirea se bazează pe existența unor mărturii mincinoase invocate în calea extraordinară de atac (la data formulării acesteia se emisese ordonanța nr. ........./P/2008 din 12.09.2008, privind scoaterea de sun urmărire penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 260 C. pen., pentru că faptele ar fi lipsite de pericol social), instanța observă că acesta nu corespunde exigențelor conținute implicit de art. 322 pct. 4 C. pr. civ. care cere ca mărturia falsă să fie determinantă în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță, soluția dată în hotărârea care se vrea revizuită ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Această condiție este subliniată de întreaga doctrină procesual civilă (V.M. Ciobanu, Tratat teoretic și practic de procedură civilă, vol. II, editura Național, B..........., 1997, p. 440, G. Boroi, D. Rădescu, Cod de procedură civilă comentat și adnotat, editura All, B..........., 1994, p. 562, . Leș, Tratat de drept procesual, ediția 3, ed. All Beck, B..........., 2005, p. 653, I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, vol. II, ediția 2, ed. C.H. Beck 2007, p. 315), arătându-se că cerința ca fapta infracțională să aibă implicații determinante pentru soluția dată hotărârea atacată, după cum rezultă din precizarea textului art. 322 pct. 4 C. pr. civ., anume că este vorba despre „o infracțiune privitoare la pricină”; de aceea, „condamnarea …martorului” nu implică prin ea însăși admiterea revizuirii ci, în plus, trebuie să se stabilească și că, prin fapta săvârșită, a fost influențată hotărârea pronunțată.

După cum s-a remarcat în doctrină, în procedura civilă nu există - asemenea procedurii penale - obligativitatea parcurgerii unor etape procedurale: admiterea în principiu și retractarea hotărârii atacate și, apoi, pe baza dezbaterilor contradictorii, a probatoriilor administrate și a concluziilor puse de părți, judecata propriu-zisă a revizuirii (ce poate însemna respingerea căii extraordinare de atac și menținerea vechii soluții sau admiterea acesteia și pronunțarea unei noi soluții).

De aceea, cum în procesul civil, admisibilitatea în principiu nu este imperativă și, chiar dacă se pronunță, nu are însemnătatea aceleia din procesul penal (a se vedea art. 403-405 din vechiul Cod de procedură penală cu dispoziții similare în 459-461 N.C.P.P., respectiv obligația rejudecării cauzei potrivit regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță), admisibilitatea în principiu nu valorează o anticipare a temeiniciei cererii de revizuire ci, pur și simplu, o elementară constatare a îndeplinii unor condiții formale: caracterul admisibil (în anumite materii, revizuirea este interzisă expres), depunerea în termen și invocarea unora dintre motivele strict și limitativ prevăzute de lege, formularea căii extraordinare de atac de o parte care a figurat în cadrul procesual al judecății ordinare etc.

Aceasta este registru în care trebuie interpretată și împrejurarea că, urmare a faptului că materialul probator care a stat la baza hotărârii este fals (în înțeles larg, incluzându-se aici și condamnarea martorului), instanța ar trebui să administreze probe noi, în completarea sau combaterea celor vechi: dacă depozițiile persoanelor care ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă nu au servit la stabilirea situației de fapt în hotărârea atacată - adică instanța nici nu a fixat anumite împrejurări faptice ale speței și nici nu s-a servit de aceste declarații constatate ulterior false pentru a înlătura altele administrate în judecata cauzei, nu există necesitatea administrării unor probe noi în revizuire, căci această cale de atac nu se poate transforma în apel deghizat prin care să creeze părții posibilitatea de a suplini/completa lacunele probatoriului din judecata ordinară (sau, cum arată Curtea Europeană A Drepturilor Omului plastic, dar foarte sugestiv, în cauza Gildan c. României, par. 14, niciuna dintre părți nu are dreptul de a solicita o revizuire a unei hotărâri rămase definitive doar pentru a obține o reaudiere și o nouă pronunțare într-o cauză).

Din această perspectivă, trebuie amintită jurisprudența constantă a C.E.D.O. (care, pentru România, a început cu cauza Brumărescu) pentru care principiul securității raporturilor juridice reprezintă o garanție esențială a statului de drept, în general, și a dreptului la un proces echitabil, în special, și pentru care numai circumstanțe substanțiale și imperative justifică redeschiderea procesului, iar competența instanțelor de revizuire trebuie exercitată pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o nouă examinare (cauza Roșca c. Moldovei, par. 25).

Principiile generale privind admisibilitatea unei căi extraordinare au fost reiterate de Curtea Europeană în cauza Mitrea contra României, par. 19-22, cauza Pravednaia împotriva Rusiei, par. 24-26, cauza Roșca c. Moldovei, par. 24-25, cauza Popov c. Moldovei, par. 44-47

Curtea a reamintit că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, conform căruia nicio parte nu este îndreptățita să solicite o revizuire a unei hotărâri definitive și irevocabile, obligatorii și, mai ales, nu în scopul de a obține o rejudecare și o noua analiza a cauze.

Instanța de contencios european a statuat că puterea de control a instanțelor ierarhic superioare trebuie exercitată pentru a corecta erorile justiției, iar nu pentru a se efectua o nouă analiza a cauzei, căci calea de atac nu trebuie sa constituie un apel deghizat, iar posibilitatea de a exista doua opinii diferite asupra obiectului cauzei nu constituie un temei pentru reexaminare.

S-a învederat că o excepție de la această regulă se admite numai atunci când este justificată de circumstanțe riguroase și de substanță (cauza Ryabikh c. Rusiei), admițându-se că, principiul securității juridice nu este unul absolut, Curtea însăși recomandând, uneori, redeschiderea unor procese, ca fiind cea mai potrivita măsura reparatorie, atunci când procedurile derulate in fata instanțelor naționale nu au respectat cerințele articolului 6 (ex.: cauza Lungoci c. României).

Curtea a mai considerat că doar atunci când este evidențiată o aparență de arbitrar în felul în care instanțele au soluționat cauza, anterior introducerii căii extraordinare de atac, s-ar fi putea justifice redeschiderea procedurilor (cauzele Garcia Ruiz c. Spaniei, Brualla Gomez de la Torre c. Spaniei); în orice caz, puterea de a iniția și de a admite o cale extraordinara de atac trebuie exercitată de către autorități în așa fel încât sa asigure, în cel mai înalt grad posibil, un echilibru just între interesele implicate în cauza.

De asemenea, în absenta unor circumstanțe excepționale - situații numite Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (ex,: neîndeplinirea procedurii de citare - cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate - cauza Protsenko c. Rusiei) - nu este justificată desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, ce a intrat in puterea lucrului judecat.

Deși curtea europeană are o poziție constantă în a afirma că respectarea dreptului la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice impun exigenta conform căreia nicio parte nu este îndreptățită să solicite rejudecarea unei cauze în care a fost dată o decizie definitiva și executorie (ex.: cauza Bartos c. României), pentru simplul motiv de a obține o nouă judecată pe fond și o nouă hotărâre, tot aceeași instanță precizează că aceste principii nu au caracter absolut și redeschiderea unei proceduri judiciare ar fi compatibilă cu textul Convenției, însă doar în anumite condiții excepționale (cauza Marian Niță c. României, par 30-39).

În această speță, curtea europeană a stabilit anumite criterii a căror analiză concretă raportat la toate circumstanțele caracteristice cauzei, ar putea permite stabilirea dacă într-o cauză s-a adus atingere principiilor dreptului la un proces echitabil și principiul securității raporturilor juridice.

Astfel, este necesar să se țină seama că, în caz de rejudecare, trebuie evaluate consecințele produse asupra celui în cauză și posibilitatea acestuia de a cere el însuși luarea măsurii rejudecării; trebuie analizate motivele în baza cărora instanța internă anulează decizia judecătorească definitivă în raport de principiile în discuție; trebuie stabilită conformitatea procedurilor demarate cu legislația internă; mai mult, în cauza Marian Niță c. României, par 36. Curtea subliniază că o procedură extraordinară (in speță era vorba despre un recurs în anulare, dar principiile se pot aplica mutatis mutandis, și în pricina de față)  trebuie să se referea la descoperirea unor noi fapte relevante sau la nerespectarea unei garanții esențiale de procedură, care, prin natura lor, nu ar fi putut fi invocate anterior de parte, iar nu la aprecierea de către instanțele a faptelor și a probelor aflate la dosar.

De aceea, pentru a justifica desființarea unei hotărâri definitive, exigențele principiului securității raporturilor juridice impun ca din dosar să reiasă că instanțele ordinare nu ar fi examinat probele administrate în cadrul unei proceduri contradictorii sau că ar fi ajuns la concluzii arbitrare în raport cu aceste probe (cauza Bujnița c. Moldovei, par. 23 sau cauza Marian Niță c. României, par 36); mai mult, după cum reiese expres din cauza Popov c. Moldovei, par. 50, revizuirea procedurilor bazată pe noi probe trebuie să aibă ca premisă constatarea că, în mod rezonabil, probele noi  nu au putut fi obținute în judecata ordinară.

Or, după cum rezultă din analiza dosarului nr. ............/2006 al Tribunalului C......... și nr. R........./2006 al Judecătoriei C........., aspectele pe care revizuenții le consideră litigioase ca urmare a „constatării” că martorele ..... au făcut declarații mincinoase vizează, încă de la rejudecarea după admiterea recursului în anulare: - identificarea exactă a terenului și o pretinsă suprapunere cu un teren concesionat intervenientei GGF  (a se vedea obiecțiunile reclamanților din dosarul nr. R........./2006 al Judecătoriei C........., filele 51-52),  aspecte reluate și de intervenientă în obiecțiunile proprii (filele 54-58); împrejurarea că, pentru ceea ce constituie lotul 8, pârâții au pretins permanent că există un „Contract privind închirierea suprafețelor de teren proprietate de stat în vederea cultivării lor de către persoanele fizice socialiste” nr. ....../..........1982 în favoarea numitei D.G. (adresa nr. ....../09.01.2007, filele 73-74 și, respectiv, contractul și cererea, filele 79-80 dosar nr. R........./2006 al Judecătoriei C.........), pentru care această persoană figura înscrisă în evidențele fiscale cu „teren în folosință” (adresa nr. ....../......2007, filele 82-83).

Apoi, la termenul din 11.01.2007, Judecătoriei C......... a admis pentru reclamanți proba cu doi martori și, pentru intervenientei G C și T, în contraprobă, alți doi martori (care s-au dovedit a fi numitele ... - fila 103, dosar nr. R........./2006 al Judecătoriei C.........).

După audierea martorilor la termenul din 15.03.2007, la care reclamanții au fost prezenți, aceștia au comentat amplu întregul probatoriu administrat (a se vedea concluziile scrise, filele 132-147) urmărind înlăturarea declarațiilor lui .... cu motivarea că „mărturiile acestora nu sunt sincere” și valorificarea declarațiilor martorilor propuși de reclamanți, precum și îndepărtarea din rândul înscrisurilor pe care să se bazeze soluția a adreselor nr. ....../......2007 și nr. ....../.........2007 conținând istoricul de rol și situația juridică a terenului care se voia uzucapat precum și a „Contractului” nr. ....../..........1982 (deloc întâmplător, probatoriu care se dorea ignorat prin cererea de repunere pe rol din recurs).

Când Judecătoria C......... a pronunțat sentința civilă nr. ........./.......2007 în care a constatat că reclamanții nu au exercitat o posesie utilă, respectiv că nu a existat animus  în perioada anilor 1980, reclamanții având calitatea de detentori precari care, potrivit art. 1855 C.civ., au conservat-o și după aceea, în recurs, reclamanții au invocat o „greșită aplicare al legii” la o „eronată apreciere a probelor administrate”, dar au solicitat în dovedirea căii de atac doar înscrisuri pe care nici măcar nu le-au mai administrat ulterior (în sensul că acesta nu erau „înscrisuri noi”, ci unele deja existente la dosarul cauzei), cu excepția adresei nr. ....../2008 din care rezulta că D.G. nu ar fi înscrisă în evidențele fiscale cu teren în folosință.

În recurs, Tribunalul C......... a constatat, fără nicio trimitere la declarațiile numitelor D.G. și L... Cornelica, ci doar „pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei” că „reclamanții …nu au exercitat o posesie utilă … ci cu titlu de detenție precară”.

În aceste circumstanțe, cel puțin două condiții nu sunt îndeplinite în cauza de față: revizuirea declanșată de reclamanții inițial nu respecta prevederile legale pe care se bazează calea extraordinară de atac: existența unui probatoriu viciat determinant pentru pronunțarea hotărârii care se vrea retractată (după cum se arată textual în recurs, decizia s-a bazat pe înscrisurile administrate până atunci, iar falsitatea declaraților unor martori ale căror depoziții nu au fost valorificate nu afectează pertinența altor probatorii) și imposibilitatea combaterii dovezilor pretins eronate în cursul judecății regulate (reclamanții au fost prezenți a audierea martorelor ....termenul din 15.03.2007 și au considerat că acesta au fost nesincere încă de la prima instanță, însă plângerea penală pentru mărturie mincinoasă au introdus-o abia la 29.02.2008, după formularea, la 04.10.2007, recursului împotriva sentinței civile nr. ........./.......2007, în care nu au administrat nici un fel de probatorii pertinente pentru înlăturarea situației de fapt reținute de prima instanță – în esență faptul de reclamanții exercitau o detenție precară care împiedica uzucapiunea)

De asemenea, principiul securității raporturilor juridice este în mod evident ignorat, în condițiile în care revizuenții nu s-a găsit într-o circumstanță excepțională ci, pur și simplu, au dorit o nouă judecată pe fond și o nouă hotărâre. Or, principiul securității raporturilor juridice care presupune respect pentru principiul res judicata, adică principiul caracterului definitiv al deciziilor este unul dintre aspectele fundamentale ale statului de drept, în fața căruia în temeiul art. 20 alin. 1 din Constituția României, pălesc orice alte reguli procedurale (fie că s-ar numi „caracterul obligatoriu al dezlegărilor instanței de recurs”).

Domenii speta

Spete similare