Acţiunea în justiţie

Decizie 220 din 01.06.2009


Prin cererea înregistrata la Judecatoria Craiova la data de 10.02.2009 si apoi, prin declinare de competenta, pe rolul Tribunalului Botosani la data de 30.03.2009, condamnatul CM a contestat, în temeiul art. 461 Cod procedura penala, condamnarea data în dosarul nr. 1243/215/2007 al Judecatoriei Craiova, cu motivarea ca a fost judecat în lipsa, fara probe si ca doreste sa-si dovedeasca nevinovatia.

La data de 23 februarie 2009 contestatorul depune la dosar un memoriu, în care arata ca nu a formulat el contestatia, aratând ca se afla în executarea mandatului nr. 369/2002 din 02 decembrie 2002, emis de Tribunalul Botosani, solicitând declinarea competentei în favoarea acestei instante.

Prezent în instanta, condamnatul CM a sustinut ca cererea aflata la dosar nu este scrisa de el si nu întelege sa si-o însuseasca.

Examinând actele si lucrarile dosarului, prima instanta a constatat ca cererea formulata este inadmisibila.

Astfel, motivarea sa ca cererea nu a fost scrisa de el nu a fost dovedita, iar prin memoriul depus la 23 februarie 2009 a solicitat declinarea competentei în favoarea Tribunalului Botosani.

Din analiza cererii aflate la dosar nu rezulta îndeplinirea cerintelor art. 461 Cod procedura penala, condamnatul neinvocând niciun aspect sau incident legat de executarea pedepsei, astfel încât contestatia formulata a fost respinsa ca inadmisibila.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contestatorul, aratând ca nu a formulat contestatie la executare, în mod gresit fiind obligat de prima instanta la plata cheltuielilor judiciare.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, precum si cauza în conformitate cu dispozitiile art. 3856 alin. 3 Cod procedura penala, curtea constata ca acesta este întemeiat, pentru urmatoarele considerente:

La data de 10.02.2009 s-a înregistrat pe rolul Judecatoriei Craiova o contestatie la executare ca fiind formulata de CM.

Prezent în instanta, contestatorul a aratat ca cererea existenta la dosar nu este scrisa de el si ca nu întelege sa si-o însuseasca.

Fata de aceasta pozitie a contestatorului, Tribunalul nu putea solutiona aceasta cerere, ci se impunea a se lua act ca în cauza CM nu a formulat contestatie la executare, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând a ramâne în sarcina acestuia.