Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect obligarea pârâtei (fost primar) la plata sumei reprezentând decontare nelegală combustibil. Inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr.188/1999, Codului muncii sau Legii nr.554/2004. Răspundere civ

Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect obligarea pârâtei (fost primar) la plata sumei reprezentând decontare nelegală combustibil. Inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr.188/1999, Codului muncii sau Legii nr.554/2004. Răspundere civilă delictuală.

Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău, Secţia I Civilă, completul specializat conflicte de muncă şi asigurări sociale, înregistrată sub nr.a/2013, reclamanta UATC C.  a chemat în judecată pe pârâta H.F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8 865,92 lei, reprezentând decontare nelegală combustibil, aferentă anului 2011.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi,s-a constatat că pârâta H.F. a decontat în mod ilegal contravaloarea unei cantităţi de carburant în anul 2011.

Astfel, la pct.4.4 din Decizia nr.36 din 7 decembrie 2012,emisă de Curtea de Conturi-Camera de Conturi Buzău,s-a constatat că:”În cursul anului 2011 instituţia a efectuat cheltuieli nelegale în sumă de 17 925 lei,reprezentând contravaloarea consumului de carburanţi pentru autoturismul din dotare,peste cotele stabilite prin OG nr.80/ 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice”.

De asemenea, în Raportul de audit financiar emis de Curtea de Conturi s-a stabilit că,în cursul anului 2011, UATC C. a achiziţionat carburanţi (respectiv benzină,motorină şi GPL)cu bonuri fiscale de combustibil de decontare cu numerar din casieria unităţii, în valoare totală de 18 774 lei, echivalentul a aproximativ 3 000 litri de benzină. Conform acestui raport, valoarea contabilă a consumului admis calculată în funcţie de preţurile de aprovizionare este de 4 860 lei (900 litri x 5,4 lei-preţ mediu în anul 2011), astfel că diferenţa dintre sumele plătite efectiv şi valoarea admisă legal este de 13 914 lei şi reprezintă contravaloarea carburantului utilizat peste normele legale pentru o unitate administrativ teritorială comunală.

Reclamanta a arătat că aceste decontări nelegale au fost consemnate şi în conţinutul Procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi la data 2012 şi că, aşa cum rezultă din Situaţia încheiată pe numele pârâtei, aceasta are obligaţia să restituie suma de 8 865,92 lei, reprezentând alimentare cu combustibil în anul 2011.

În drept, reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.194 din Codul de procedură civilă,art.169,231,232,254 şi 268 lit.c) din Codul Muncii şi art. 64 din Legea nr.94/1992.

Pentru dovedirea pretenţiilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei Situaţia sumelor de recuperat de la pârâta H.F.,Notificarea şi dovada de comunicare a acesteia,Decizia emisă de Camera de Conturi Buzău,Raportul de audit financiar şi Procesul-verbal de constatare.

Pârâta H.F. nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în faţa instanţei, nu a solicitat şi nu a administrat nicio probă de natură să combată susţinerile şi pretenţiile reclamantei.

Prin Sentinţa civilă nr.x / 2013 pronunţată în dosarul nr.a/2013 Secţia I Civilă a Tribunalului Buzău a admis excepţia necompetenţei sale funcţionale şi a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea dosarului la Secţia a II-a Civilă,de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie obligarea pârâtei, în calitate de primar, la plata sumei de 8 865,92 lei, reprezentând prejudiciul creat în anul 2011.

Având în vedere atât obiectul acţiunii, cât şi calitatea pârâtei, instanţa a constatat că nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art.256 din Codul muncii-privind răspunderea patrimonială, întrucât între părţi nu s-a încheiat un raport de muncă, ci pârâta şi-a exercitat funcţia în baza unui mandat şi a îndeplinit o funcţie de autoritate publică. Prin urmare, competenţa materială funcţională aparţine secţiei civile-în complet de contencios administrativ.

Cauza a fost introdusă la Secţia a II-a Civilă,de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău şi înregistrată sub nr.a/2013*.

Prin Sentinţa nr.y/ 2014 pronunţată în dosarul nr. a/2013* Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea având ca obiect pretenţii, formulată de reclamanta UATC C.,în contradictoriu cu pârâta H.F..

În motivarea acestei hotărâri, instanţa de contencios administrativ a reţinut că prin Notificarea din 2013, pârâta H.F. a fost somată să achite, în termen de 15 zile de la primirea notificării, suma de 8 865,92 lei, ce reprezintă decontare combustibil, stabilită de Camera de Conturi Buzău prin Decizia din 2012.

Potrivit art.85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ”repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art.84 se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare,în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei”, împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză putându-se adresa instanţei de contencios administrativ

În speţă,însă, nu a fost emis un ordin sau o dispoziţie de imputare pe numele pârâtei H. F., care să fie supusă controlului instanţei de contencios administrativ. Mai mult decât atât, deşi în cuprinsul Somaţiei din 2013 pârâtei H. F. i se aduce la cunoştinţă că are obligaţia să achite suma de 8 865,92 lei, ce reprezintă decontare combustibil, stabilită de Camera de Conturi Buzău prin Decizia din 2012, în cuprinsul Deciziei Camerei de Conturi se constată că, în cursul anului 2011, UATC C. a efectuat cheltuieli nelegale în sumă de 17 925 lei, reprezentând contravaloarea consumului de carburanţi pentru autoturismul din dotare, peste limitele stabilite prin OG nr.80/ 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile şi instituţiile publice. De altfel,a precizat, instanţa, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că pârâta H.F. se face vinovată de decontarea nelegală a unei cantităţi de combustibil aferentă anului 2011.

Recursul declarat de reclamanta UATC C., prin Primar, împotriva acestei sentinţe, a fost admis de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr.a / 2013*, care a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza la acelaşi tribunal, pentru o reală cercetare a fondului cauzei.

S-a reţinut de către instanţa de control judiciar că, în baza Deciziei din 2012, emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Buzău, reclamanta UATC C., prin Primar a solicitat obligarea pârâtei H.F, fost primar al comunei Cilibia în perioada 2008-2012, la plata sumei de 8 865,92 lei, reprezentând decontarea combustibil şi cheltuieli de transport, aferente anului 2011.

Deşi intimata nu a formulat întâmpinare şi nu a adus niciun fel de probe în combaterea acţiunii, cu excepţia Încheierii din 2008, pronunţată de Judecătoria Pogoanele, prin care a făcut dovada calităţii sale de fost primar al comunei Cilibia, prima instanţă a respins acţiunea, pe motiv că nu s-a emis un ordin sau o dispoziţie de imputare,în conformitate cu dispoziţiile art.85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.

Curtea a reţinut că autorităţile publice pot emite ordine sau decizii de imputare numai împotriva acelor persoane care au statutul de funcţionar public la data emiterii, ori, în cazul de faţă, mandatul de primar al intimatei a încetat în anul 2012. În aceste condiţii, Curtea a apreciat că,în mod legal, recurenta a formulat acţiune pentru recuperarea prejudiciului produs de pârâtă, aceasta fiind singura posibilitate legală de recuperare a prejudiciului.

Curtea a constatat că prima instanţă nu a făcut niciun fel de cercetare judecătorească, apreciind că există diferenţe între sumele reţinute în Decizia Camerei de Conturi Buzău şi cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, împrejurare care ar justifica respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Decizia din 2012, emisă de Curtea de Conturi- Camera de Conturi Buzău, se bucură de o prezumţie de legalitate, ca orice act administrativ, iar intimata avea obligaţia legală de a prezenta probe de natură să dovedească netemeinicia acestui act administrativ, în conformitate cu dispoziţiile art.249 din Codul de procedură civilă.

După casarea cu trimitere,cauza a fost introdusă la Tribunalul Buzău şi înregistrată sub nr.a/2013**.

Având în vedere obiectul acţiunii, dar şi calitatea pârâtei H.F., de fost primar al UATCC, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă materială a Secţiei a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, apreciind că răspunderea patrimonială a fostului primar este o răspundere civilă delictuală, acţiunea în pretenţii îndreptată împotriva acesteia fiind de competenţa instanţelor civile, iar nu de competenţa instanţei de contencios administrativ.

Tribunalul apreciază că, în lipsa unor dispoziţii legale exprese, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei H.F., fost primar al UATC C, nu pot fi aplicate prin analogie dispoziţiile speciale din materia funcţiei publice, reglementate de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, primarul nefiind funcţionar public ori a achiziţiilor publice şi nici cele de dreptul muncii. De asemenea, întrucât nu se poate reţine că daunele s-au produs în cadrul unui raport juridic de drept administrativ, antrenarea răspunderii nu se poate face pe temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/ 2004. Aceasta deoarece, pe temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, nu se poate formula o acţiune în despăgubiri, cu titlu principal, de-sine-stătător, în temeiul art.19 alin.(1), fără ca, anterior, să fi existat o acţiune având ca obiect anularea actului administrativ considerat a fi vătămător, iar instanţa să fi dispus una dintre măsurile prevăzute de art.18 alin.(1) şi (2) din actul normativ menţionat.

În aceste condiţii, tribunalul apreciază că răspunderea patrimonială a fostului primar, H. F.,este o răspundere civilă delictuală, acţiunea în pretenţii dedusă judecăţii, formulată de reclamanta UATC C, fiind de competenţa instanţelor civile, în speţă a Judecătoriei Pogoanele, în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtei.

Pentru considerentele de fapt şi de drept expuse, instanţa a admis excepţia de necompetenţă materială a Secţiei a II-a Civilă,de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în răspundere civilă delictuală, formulată de reclamanta UATC C, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta HF, fost primar al comunei C., în favoarea Judecătoriei Pogoanele,căreia i se va trimite de îndată dosarul.

Potrivit dispoziţiilor art.135 alin.(3) din Codul de procedură civilă,

„(3)Dacă instanţa se declară necompetentă,hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac,dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau,după caz,altui organ cu activitate jurisdicţională competent”.

Domenii speta

Spete similare