Acţiuni în anulare

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. De dosar …, reclamanţii T. C. şi T. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Z., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că au dobândit drept de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 504 mp şi altul de 140 mp situate în com. Z., sat B., nr. 108, jud. B. şi că sunt proprietarii unei case, unui garaj şi a unui grajd, construite pe acest teren.

Au arătat reclamanţii că au cumpărat terenurile de la numitul S. G. şi  au fost stăpânite continuu, netulburat, sub nume de proprietar de peste 30 de ani.

Pe aceste terenuri au construit bunurile enumerate mai sus şi au achitat taxele şi impozitele locale.

Fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se impune admiterea acţiunii şi constatarea dobândirii dreptului de proprietate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1980 Cod civil.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori şi expertiză.

Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost audiat un martor, declaraţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar, a fost efectuată expertiză tehnică specialitatea topocadastrală şi expertiză construcţii şi au fost depuse înscrisuri.

După identificarea terenurilor prin expertiza topocadastrală, reclamanţii şi-au precizat cererea conform măsurătorilor efectuate de expert.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Din declaraţia martorului audiat în cauză rezultă că terenurile s-au aflat iniţial în posesia numitului S. G., au intrat după aceea în posesia reclamanţilor şi acestea au continuat să le stăpânească, perioada posesie fiind mai mare de 30 de ani.

Din adeverinţele eliberate de pârâtă rezultă că reclamanţii achită taxele şi impozitele aferente acestora.

Terenul în suprafaţă totală a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, urmare a măsurătorilor de specialitate stabilindu-se cu exactitate suprafaţa şi categoriile de folosinţă.

În drept, uzucapiunea, prescripţia achizitivă, reprezintă un mod de dobândire a proprietăţii prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege, constituind o probă absolută a dreptului de proprietate.

Dobândirea dreptului de proprietate prin posesie prelungită (uzucapiune) este un mod originar, ce se întemeiază pe faptul posesiei, pe o stare de fapt, ce exclude ideea existenţei unui act juridic translativ de proprietate.

Pentru a opera dobândirea proprietăţii prin uzucapiune, conform art. 645 şi art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condiţiile rezultând din art. 1846-1847 din acelaşi cod şi anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică şi exercitată sub nume de proprietar.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1890 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiunea prelungită este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume o posesie de 30 de ani şi lipsa oricăror vicii ale acestei posesii.

În ceea ce priveşte prima condiţie, a duratei posesiei, instanţa constată faptul că termenul este împlinit în cauză. Astfel, din declaraţia martorului reiese faptul că reclamanţii au posedat terenul o perioadă de cel puţin 30 de ani. Din modul în care au acţionat  reclamanţii, instanţa reţine faptul că sunt întrunite elementele posesiei, atât elementul material, contactul direct cu bunul, puterea materială asupra acestuia, cât mai ales elementul intelectual, animus domini, şi anume intenţia acestora de a efectua actele de stăpânire pentru sine, ca titulari ai dreptului de proprietate.

În ceea ce priveşte cea de a doua condiţie, instanţa apreciază faptul că posesia exercitată asupra terenurilor este utilă. Din probele administrate în cauză se reţine faptul că reclamanţii au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Prin actele lor (stăpânire efectivă, construirea casei şi a celorlalte imobile), reclamanţii au creat în persoana lor aparenţa de proprietate, comportându-se un timp îndelungat ca proprietari ai terenului.

De asemenea posesia s-a realizat pentru sine, fiind incidentă prezumţia de neprecaritate instituită de art. 1854 Cod civil, potrivit căreia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. În cauză nu s-a făcut proba contrară, din acte rezultând intenţia părţilor de a se comporta ca un adevăraţi proprietar.

În ceea ce priveşte caracterul neîntrerupt şi continuu al posesiei,  instanţa apreciază că se verifică şi aceste condiţii, neexistând indicii că ar fi existat intervenţii din partea terţilor cu privire la posesia bunului.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificat terenul în suprafaţă totală asupra căruia se solicită a se  constata dobândirea dreptului de proprietate, raport cu a fost comunicat părţilor şi nici una dintre acestea nu a formulat obiecţiuni.

Având în vedere aceste aspecte, faţă de dispoziţiile art. 1890 Cod civil, instanţa constată faptul că reclamanţii a dobândit pe calea uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care va admite cererea aşa cum a fost formulată, conferind efecte juridice aparentei de proprietate create în persoana acestora.

În ce priveşte construcţiile, a rezultat din declaraţia martorului că acestea au fost edificate de reclamanţi pe terenul menţionat mai sus şi au fost identificate şi de expert, astfel că se va constata că are drept de proprietate asupra imobilelor.

Pentru toate aceste considerente, va fi admisă acţiunea astfel cum a fost precizată.

Domenii speta

Spete similare