Divorţ. Motive de recurs. Criterii de stabilire a cuantumului obligaţiei de întreţinere.

Prin sentinta civila nr. 1784/3.04.2008, Judecatoria Suceava a admis, în parte, actiunea civila având ca obiect „divort cu copii”, formulata de reclamantul M.G.J. în contradictoriu cu pârâtele M.L., Autoritatea Tutelara - Primaria Municipiului Suceava – prin primar si Autoritatea Tutelara - Primaria Orasului Solca - prin primar, a admis în parte cererea reconventionala formulata de pârâta, a declarat desfacuta din culpa comuna casatoria încheiata între parti si a dispus încredintarea spre crestere si educare pârâtei a minorei rezultata din casatorie, cu obligarea reclamantului la plata unei pensii de întretinere lunare în favoarea minorei în cuantum de 500 USD, începând cu data formularii cererii reconventionale, respectiv 27 septembrie 2007 si pâna la majoratul copilului, pârâta fiind obligata sa permita reclamantului sa aiba legaturi personale cu minora la domiciliul parintilor acestuia, situat în comuna Poieni Solca, judetul Suceava, timp de 2 saptamâni în perioada sarbatorilor de Craciun si Anul Nou si, respectiv, 2 saptamâni în lunile iulie – august ale fiecarui an, precum si la plata cheltuielilor de judecata avansate de reclamant în proces si rezultate în urma compensarii.

Solutia a fost reformata de Tribunalul Suceava – Sectia Civila care, într-un al doilea ciclu procesual, prin Decizia nr. 24/13 ianuarie 2009, a admis apelul reclamantului, cu consecinta diminuarii cuantumului pensiei de întretinere datorata de reclamant pârâtei, în favoarea minorei M.B.J., nascuta la 9.07.2005, la suma de 370 USD lunar, în loc de 500 USD lunar.

Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut, în esenta, ca probele administrate în cauza contureaza vinovatia ambilor soti în destramarea relatiilor de casatorie, ca afacerea personala a reclamantului, în virtutea careia acesta încasa aproximativ 1000 USD/luna (în calitate de administrator la firma proprie – G.M.C. G.C.), a fost în pierdere la nivelul anului 2007, astfel încât nu se impunea luarea în calcul si a acestei sume la stabilirea cuantumului lunar al pensiei de întretinere si ca, împrejurarea ca reclamantul mai are în întretinere doi copii minori este lipsita de relevanta, câta vreme au fost respectate prevederile art. 94 alin. 3 din Codul familiei.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul în motivarea caruia, a aratat, în esenta, ca tribunalul nu a argumentat respingerea cererii reclamantului de înlaturare a unei probe de la dosar si nici înlaturarea, ca probe, a altor înscrisuri aflate la dosarul cauzei si ca a facut o gresita aplicare a prevederilor art. 94 alin. 1 din Codul familiei, atunci când a apreciat asupra cuantumului pensiei lunare de întretinere, datorata în favoarea minorei B.J., pâna la majoratul acesteia.

Criticile formulate se încadreaza în motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila, însa se dovedesc a fi neîntemeiate pentru urmatoarele considerente :

Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod pr. civila, „hotarârea se da în numele legii si va cuprinde […] motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor […]”.

Textul legal citat se circumscrie obligatiei instantei de a arata, în considerentele hotarârii, temeiurile de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si pe cele care au determinat înlaturarea cererilor partilor, nerespectarea acesteia, fiind de natura sa atraga incidenta prevederilor art. 105 alin. 1 Cod pr. civila, referitoare la nulitate.

Pe de alta parte, este unanim recunoscut ca nu se poate retine în sarcina instantei obligatia de a analiza fiecare argument invocat de  parte în sustinerea pretentiilor deduse judecatii si, respectiv, a motivelor de apel sau de recurs, fiind acceptata gruparea acestora, pentru a raspunde printr-un considerent comun.

În speta, dupa cum rezulta fara echivoc din analiza comparativa a memoriului de apel (filele 3 – 5 dosar apel) si a corpului considerentelor deciziei recurate (filele 26 – 27 dosar apel, rejudecare), reclamantul a înteles sa investeasca tribunalul cu analiza a doua critici privind nelegalitatea si netemeinicia sentintei, respectiv : 1) gresita pronuntare a divortului din culpa comuna a sotilor, în conditiile în care s-au retinut, în mod eronat, împrejurarile din care se poate deduce culpa reclamantului, pârâtei revenindu-i o vina exclusiva în destramarea casatoriei, 2) gresita stabilire a cuantumului pensiei de întretinere datorata de reclamant pârâtei în favoarea minorei, prin eronata apreciere asupra venitului lunar al reclamantului si nevoilor copilului rezultat din casatoria partilor.

Fata de limitele investirii si în aplicarea principiului caracterului devolutiv al apelului numai sub aspectul criticilor invocate de partea interesata, tribunalul a facut o corecta aplicare a prevederilor art. 261 alin. 1 Cod pr. civila, subsumând argumentele aduse de reclamant în sustinerea celor 2 motive de apel.

Astfel, fara a repune în discutie culpa pârâtei în deteriorarea relatiilor de familie, care nu a fost contestata de altfel, tribunalul a analizat temeinicia retinerii unei culpe si în sarcina reclamantului – apelant, contestata de acesta, retinând în final ca aceasta rezulta din probele testimoniale administrate în cauza.

Referirea la Ordinul de restrictie emis de Curtea Penala a orasului New York, apreciat de reclamant ca neavenit si neutil cauzei, a fost facuta de tribunal ulterior retinerii implicite a culpei comune a sotilor în desfacerea casatoriei, aratându-se ca acesta „a agravat neîntelegerile dintre soti” iar  nu ca ar fi determinat aparitia acestora.

Altfel spus, pentru a atrage sanctiunea nulitatii prev. de art. 105 alin. 2 Cod pr. civila, se impune  cu necesitate ca vatamarea partii interesate sa poata fi înlaturata numai în aceste conditii. Ori, în speta, vatamarea reclamantului – constând în ramânerea definitiva a sentintei sub aspectul retinerii unei culpe comune în desfacerea casatoriei – pretins a fi generata si de nemotivarea înlaturarii celorlalte înscrisuri invocate de reclamant în sustinerea culpei exclusive a pârâtei, nu atrage în mod necesar sanctiunea anularii deciziei, întemeiata, dupa cum s-a aratat, pe un ansamblu probator complex de natura sa genereze aceeasi solutie, cu atât mai mult cu cât, aspectele semnalate au fost reiterate de reclamant în recurs si supuse analizei Curtii prin prisma motivului de nelegalitate invocat – încalcarea legii - prev. de art. 304 pct. 9 Cod pr. civila.

Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, se retine ca, potrivit disp. art. 86 alin. 3 din Codul familiei, descendentul, cât timp este minor, are drept la întretinere, oricare ar fi pricina nevoii în care el se afla, iar potrivit art. 94 alin. 1 din acelasi act normativ, întretinerea este datorata potrivit  cu nevoia celui care o cere si cu mijloacele celui ce urmeaza a o plati.

Pe de alta parte, parintii au dreptul si îndatorirea de a creste copilul. Codul familiei prevede în art. 101 alin. 2 ca parintii sunt datori sa îngrijeasca de copil, asigurându-i cresterea, sanatatea si dezvoltarea fizica si psihica armonioasa, educarea, învatatura si pregatirea lui profesionala. Deci, notiunea de „crestere a copilului” are un continut complex si se refera atât la aspecte materiale, cât si la cele nepatrimoniale, vizând educatia si sanatatea, iar aceasta îndatorire revine ambilor parinti, in solidum, proportional cu mijloacele fiecaruia, art. 97 alin. 1 din Codul familiei consacrând principiul egalitatii parintilor în drepturi si îndatoriri fata de copiii minori.

În cauza, tribunalul a stabilit cuantumul lunar al pensiei de întretinere la plata careia a fost obligat reclamantul în favoarea copilului minor M.B.J., la nivelul sumei de 370 USD, retinând ca veniturile realizate de acesta sunt de 37.440 USD/an, prin excluderea celor dobândite prin administrarea afacerii personale, devenita în prezent neprofitabila (aproximativ 1000 USD lunar).

Astfel, potrivit art. 94 alin. 3 pct. 3 din Codul familiei, întretinerea se stabileste pâna la jumatate din câstigul din munca al parintelui debitor, atunci când aceasta este datorata pentru 3 sau mai multi copii.

Cum, prin sintagma „câstig din munca” se întelege venitul net cu caracter permanent, iar potrivit adeverintei de salariat emisa la data de 23.06.2008 (fila 21 dosar apel rejudecare), salariul anual net al reclamantului – recurent este de 21.712,8 USD, cuantumul pensiei de întretinere retinut în sarcina acestuia de tribunal se încadreaza în plafonul maxim legal (21.712,8 USD net/an : 12 luni = 1809,4 USD net/luna : 2 = 904,7 USD net/luna), în conditiile în care, valoarea totala a pensiei de întretinere datorata pentru ceilalti 2 copii minori ai recurentului este de 452,25 USD/luna (filele 22 dosar apel si 14 dosar recurs). Astfel, suma totala datorata de recurent cu acest titlu în favoarea celor 3 minori este de 822,25 USD lunar, inferioara limitei legale de 904,7 USD lunar.

Sustinerile recurentului în sensul ca nevoile minorei B.J. nu pot fi mai mari decât ale celorlalti cu vârste de 14, respectiv 15 ani, si ca aceasta este beneficiara unei asigurari medicale internationale, nu pot fi retinute ca esentiale în stabilirea cuantumului lunar datorat, deoarece, tinând seama de realitatile  vietii sociale si de familie, necesitatile specifice unui copil de vârsta mica pot fi uneori superioare din punct de vedere material, prezentând oricum o alta structura si caracteristici ce antreneaza costuri materiale considerabile, cu atât mai mult cu cât, în cauza s-a facut dovada existentei unor probleme de sanatate ale minorei în vârsta de 4 ani, care domiciliaza în România împreuna cu bunicii materni si care frecventeaza cursurile unei gradinite cu program prelungit din Suceava (filele 12 – 22 dosar recurs).

Domenii speta

Spete similare