Separarea soților. Obligația de întreținere a minorilor. Modalități. Cuantum

Sentinţă civilă 256 din 02.04.2014


Separarea soților. Obligația de întreținere a minorilor. Modalități. Cuantum

Cuprins pe materii: Dreptul familiei. Obligația de întreținere. Modalități de acordare a întreținerii.

Index alfabetic:

-Dreptul familiei;

-Obligația de întreținere a minorilor. Modalități

Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere (beneficiar fiind minorul) și cu mjiloacele celui care urmează a o plăti, nefiind stabilită regula potrivit căreia întreţinerea se stabileşte exact la nivelul maxim al obligației, raportat la veniturile părintelui ce nu are aceeaşi locuinţă cu minorul.

Obligaţia de plată a unei sume de bani este subsidiară îndeplinirii obligaţiei de întreţinere în natură, concluzie desprinsă din redactarea art 530 cod civil.

Judecătoria Liești, sentința civilă nr. 256 din 02.04.2014, definitivă

Prin acțiunea civilă formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de întreţinere pentru minorul GYM, fiul părților, ce a rămas în îngrijirea reclamantei, iar pârâtul este salariat, astfel că solicită stabilirea contribuţiei în raport cu venitul pe care îl are acesta.

Instanța a reținut că minorul este în îngrijirea reclamantei fără ca pârâtul să participe financiar, separat, printr-o sumă de bani plătită reclamantei, pentru minor, la cheltuielile de întreţinere ale acestuia.

Față de vârsta minorului, având în vedere cheltuielile zilnice ale acesteia în legătură cu educația, precum și cele privind nevoile esențiale precum îmbrăcămintea și hrana, instanța apreciază că suma de 600 lei este de natură a se apropia de suma necesară lunar minorului, potrivit cu standardul de viaţă oferit de părinţi până acum, pârâtul, având în vedere venitul mai mare al acestuia, putând contribui cu suma de 250 lei cu titlu de pensie lunară de întreținere în favoarea minorului începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la majorat, conform art. 532 alin. 1 C.civ., rămânând totodată obligat şi la îndeplinirea obligaţiei de întreţinere în natură, sprijin în îngrijirea sănătăţii – însoţirea minorului la consultaţii şi tratamente medicale şi altele, întreţinere evaluată la suma de 250 de lei, obligaţia reclamantei fiind evaluată la suma de 100 de lei lunar, având în vedere posibilităţile materiale ale acesteia.

Nu pot fi acceptate susţinerile şi argumentele reclamantei, potrivit cărora trebuie ca pârâtul să fie obligat la plata unei sume de bani la nivelul maxim prevăzut de art. 529 alin 2 cod civil, echivalent al obligaţiei de întreţinere.

În conformitate cu art. 529 C.civ., întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere (beneficiar fiind minorul) și cu mjiloacele celui care urmează a o plăti, nefiind stabilită regula potrivit căreia întreţinerea se stabileşte exact la nivelul unui sfert din veniturile părintelui ce nu are aceeaşi locuinţă cu minorul.

Obligaţia de plată a unei sume de bani este subsidiară îndeplinirii obligaţiei de întreţinere în natură, concluzie desprinsă din textul art 530 cod civil. Pârâtul a arătat că continuă a avea grijă de minor, aducându-i cele necesare minorului, susţinere necontestată de reclamantă. De asemenea, şi-a arătat disponibilitatea de a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere în natură.

Însă, având în vedere principiul disponibilităţii părţilor de a conveni asupra obiectului cauzei, va obliga pârâtul la plata către reclamantă, pentru minor, a unei sume de 350 de lei, urmând a-şi îndeplini obligaţia de întreţinere şi în natură, pentru aceeaşi sumă de 350 de lei, în total 700 de lei, atât cât a oferit şi pârâtul, prin apărător, la termenul din 12.03.2014.