Partaj succesoral. Efectele hotărârii judecătoreşti faţă de terţi

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Suceava, reclamanta RV a chemat în judecată pe pârâţii RC, RN şi RG, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună partajarea suprafeţei de 3,27 ha teren, înscrisă pe titlul de proprietate nr. 2663 din 10.01.2001.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin titlul de proprietate menţionat s-a reconstituit dreptul de proprietate în indiviziune pârâtului RC şi defunctului său soţ, RV, în calitate de moştenitori ai defunctei lor mame, RE.

Precizează că după defunctul RV au rămas ca moştenitori, ea, reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, şi pârâţii RN şi RG, în calitate de fii.

Pârâtul RC, prin întâmpinarea formulată, a solicitat admiterea în parte a cererii, cu motivarea că nu toate terenurile din titlu fac parte din masa de partajat.

Astfel, reprezintă bunurile sale proprii următoarele suprafeţe de teren: 0,50 ha, 0,12 ha şi  0,12 ha la „Agrara Veche”, 0,32 ha teren „Grădină”, suprafeţe cumpărate de el împreună cu soţia sa, respectiv 0,38 ha teren la „Ruşi”, 0,50 ha teren la „Dealu Flămându”, primite cu titlu de zestre de soţia sa la căsătorie.

În cauză, ca urmare a decesului pârâtului RC la data de 20.05.2008, au fost introduşi moştenitorii acestuia, RM, soţie supravieţuitoare, şi RV, fiu.

Prin sentinţa civilă nr. 3260 din data de 30.06.2008 Judecătoria Suceava a admis acţiunea şi, în consecinţă, a constatat deschisă succesiunea defunctei RE, decedată la data de 29.01.1984, a stabilit compunerea masei succesorale rămase după defunctă, moştenitorii acesteia şi a dispus sistarea stării de indiviziune, prin atribuirea bunurilor în lotul părţilor, loturi ce au fost egalizate prin sultă.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că masa succesorală se compune din suprafaţa de 3,27 ha teren, situată pe raza comunei Şcheia, judeţul Suceava, înscrisă în titlul de proprietate nr. 2663 din data de 10.01.2001, eliberat în favoarea lui RC şi RV.

Apărările formulate de RC au fost înlăturate cu motivarea că acesta nu a obţinut pentru terenurile indicate ca fiind bunuri proprii reconstituirea dreptului de proprietate în exclusivitate, ci, dimpotrivă, cu autoritate de lucru judecat s-a stabilit că aceste terenuri au fost înscrise anterior cooperativizării în registrul agricol al mamei sale, fiind restituite conform Legii fondului funciar, în indiviziune, chiar RC formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moştenitor.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel reclamanta şi pârâţii R V şi RM, criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Reclamanta a criticat modalitatea prin care au fost stabilite cheltuielile de judecată, iar pârâţii au arătat în dezvoltarea motivelor de apel că li s-a încălcat dreptul la apărare, prin neadministrarea probei cu martori în completarea probei cu înscrisuri autentice şi sub semnătură privată, pentru a dovedi că parte din  terenuri au fost cumpărate de RC şi pârâta RM în timpul căsătoriei, iar altele au fost primite de pârâta RM cu titlu de zestre.

Au precizat că nu sunt de acord cu evaluarea unora dintre trupurile de teren, care a condus la supraevaluarea lotului ce le-a fost atribuit şi nici cu modalitatea de lotizare a terenurilor ce compun masa de partajat.

Tribunalului Suceava prin decizia civilă nr. 111 din 4.05.2010, a respins apelurile.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a luat în considerare în masa de partajat după defuncta RE întreaga suprafaţă de 3,27 ha, evidenţiată în titlu de proprietate nr. 2663/2001.

Suprafeţele pentru care s-a solicitat excluderea, invocându-se cumpărarea de soţii RC şi RM sau zestrea soţiei RM, se regăsesc în totalitate în registrul agricol pe anii 1959 – 1962 al autoarei RE.

Deci, cum ultimul proprietar al terenurilor înainte de cooperativizare este RE, aceasta fiind persoana deposedată în sensul art. 8 alin. 2, art. 11 din Legea 18/1991, a conchis instanţa de apel că nu se poate reţine decât calitatea acestora de bunuri succesorale.

Faptul că anterior anului 1959, o parte din terenurile din rolul lui RE din 1959 – 1962 s-au aflat înscrise pe rolul lui RC nu are relevanţă, la reconstituire contând ultimul proprietar înainte de colectivizare.

În legătură cu suprafaţa de 50 de ari la „Agrara Veche”, s-a reţinut că prin sentinţa civilă  nr. 359/2009 a Judecătoriei Suceava, rămasă irevocabilă, s-a respins cererea de excludere a acestei suprafeţe de pe titlul de proprietate nr. 2663/2001, formulată de RM şi RV, reţinându-se că este proprietatea lui RE conform registrului agricol.

De altfel, a reţinut instanţa de apel, nu s-a dovedit conform art. 1169 Cod civil dreptul de proprietate pentru „vânzătoarea” RE, iar sentinţa civilă nr.6885/1998 a Judecătoriei Suceava, prin care s-a constatat respectiva vânzare – cumpărare nu este opozabilă reclamantei, aceasta nefiind parte în dosar.

De asemenea, a reţinut instanţa de apel, nu s-a făcut dovada cumpărării conform art. 1169 Cod civil nici în privinţa celor două suprafeţe de 1.200 mp teren la „Agrara Veche”, precum şi a suprafeţei de 3.200 mp teren intravilan „Grădină”, pentru care pârâţii au invocat cumpărarea de la preotul BG în 1958-1959.  S-au depus pentru aceste terenuri acte sub semnătură privată care nu au efecte translative de proprietate, valorând, eventual, antecontract de vânzare-cumpărare. Deci, fără valorificarea acestor înscrisuri în instanţă, prin pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare nu se produce efectul translativ de proprietate.

S-a reţinut că pârâţii RM şi RV au invocat o serie de înzestrări pentru RM, respectiv 0,38 ha la „Ruşi” şi 0,50 ha la „Dealul Flămândului”. Au invocat în acest sens un transfer conform registrului agricol de la părinţii lui RM la Roşu Constantin, cap de familie.

Aceste susţineri au fost înlăturate cu argumentaţia că zestrea constituie o donaţie, care trebuie să îndeplinească, sub sancţiunea nulităţii absolute, forma înscrisului autentic, iar, în speţă, pentru „transferul” invocat nu s-a dovedit conform art. 1169 Cod civil, încheierea unor înscrisuri autentice. Mai mult, nu rezultă din nici o probă că respectivul transfer s-a făcut cu titlu gratuit, pentru a fi vorba de o donaţie.

În ceea ce priveşte apelul reclamantei, tribunalul a constatat că dovada suportării cheltuielilor ocazionate de proces se face cu documente justificative, în speţă chitanţa de plată a onorariului pentru expert.

Cum aceste chitanţe au fost eliberate pe numele pârâtului RC, a conchis instanţa de apel că nu se poate reţine că aceste cheltuieli au fost suportate de reclamantă (pe considerentul că plata a fost stabilită de instanţă în sarcina acesteia), având în vedere că pârâtul nu a avut un mandat în acest sens.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul RV şi reclamanta RV.

Pârâtul RV, în dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat următoarele:

Masa de partajat a fost greşit stabilită, prin introducerea în compunerea acesteia a suprafeţei de 5.000 mp teren la „Agrara Veche”, în legătură cu care a făcut dovada prin sentinţa civilă nr. 6885/1998 a Judecătoriei Suceava că este proprietatea exclusivă a autorilor săi, RC şi RM. Hotărârea judecătorească poate fi asimilată unui contract de vânzare cumpărare, act translativ de proprietate în baza căruia s-a efectuat intabularea în CF nr. 3000 a comunei cadastrale Şcheia a p.f. nr. 1639/160.

Faţă de faptul că natura juridică a suprafeţei de 5.000 mp teren la „Agrara Veche” a fost stabilită prin hotărâre judecătorească care are prioritate faţă de rolul agricol, care, de altfel, face dovada, în ceea ce priveşte persoanele înscrise în el, doar până la proba contrară, pârâtul recurent solicită excluderea acestui teren din masa de partajat.

De asemenea, a precizat pârâtul recurent, din masa de partajat nu fac parte terenurile primite zestre de RM de la părinţii ei, respectiv 3.800 mp teren la „Ruşi” şi 5.000 mp teren la „Dealul Flămândului”. Zestrea acordată de părinţi copiilor la căsătoria lor nu reprezintă o donaţie cât timp nu există un act autentic în acest sens, ci este un avans în contul viitoarei moşteniri, astfel încât nu este necesară întocmirea unor acte autentice care să consfinţească această operaţiune.

Cum transferul terenurilor de la UD şi UA, autorii lui RM, la Roşu Constantin a fost dovedit cu menţiunile din rolul agricol, aspect confirmat de expertiza efectuată în cauză, solicită pârâtul recurent excluderea din masa de partajat a acestor terenuri.

Cu privire la celelalte terenuri dobândite exclusiv de autorii lui şi a căror excludere din masa de partajat s-a solicitat de către aceştia, pârâtul recurent precizează că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestei solicitări.

Precizează pârâtul recurent că urmare a excluderii din masa de partajat a terenului de 5000 mp şi a celor două terenuri primite zestre loturile urmează a fi refăcute.

Reclamanta RV, în motivarea recursului, a arătat că în mod greşit s-a reţinut că onorariul expertului topo ar fi fost achitat de pârâtul RC.

În realitate chitanţa privind plata onorariul expertului topo a fost eliberată pe numele fiului ei, RG, care, deşi a avut calitatea de pârât, nu are interese contrare în acest proces, banii pentru plata onorariului fiindu-i daţi de ea.

Examinând recursul declarat de pârâtul recurent Roşu Vasile, prin prisma motivelor de recurs formulate, ce vizează dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că acesta este nefondat.

În privinţa efectelor recunoscute de instanţă hotărârii judecătoreşti invocate de către pârâtul recurent RV, respectiv sentinţa civilă nr. 6885 din 30.09.1998 a Judecătoriei Suceava, se reţine că actul jurisdicţional (ca orice act juridic, în general) produce pe lângă efecte obligatorii între părţi, întemeiate pe principiul relativităţii, şi efecte de opozabilitate faţă de terţi.

Deci hotărârea nu poate fi ignorată de către terţi, sub motiv că nu au participat în procesul finalizat prin adoptarea ei. Faţă de aceştia, însă, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv de prezumţie, potrivit art. 1200 pct. 4 Cod civil).

În acelaşi timp, pentru că terţul (în speţă, reclamanta recurentă), nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (şi astfel, nu şi-a putut face propriile apărări), are posibilitatea ca în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumţia invocată de parte şi care faţă de el are doar valoare relativă, (caracterul absolut al prezumţiei legale funcţionând, în condiţiile art. 1202 alin. 2 Cod civil, doar în relaţiile dintre părţi).

În speţă, pârâtul recurent a susţinut că autorii săi RC şi RM au dobândit prin cumpărare suprafaţa de 0,50 ha teren în parcela „Agrara Veche”  în anul 1955 de la numita RM, invocând în acest sens sentinţa civilă nr. 6885 din 30.09.1998 a Judecătoriei Suceava, pronunţată în dosarul nr. 2696/2002, în care reclamanta recurentă nu a fost parte.

RV, soţul defunct al reclamantei, a recunoscut în dosarul nr. 3144/1994 tranzacţionarea acestui teren, cu precizarea că numitul RD l-a vândut mamei sale, RE, aspect confirmat prin evidenţierea terenului în rolul agricol al acesteia din perioada 1959 – 1961, precum şi prin cererile de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de cei doi fraţi, RC şi RV, asupra terenurilor mamei lor, în care apare indicat şi terenul în litigiu.

De asemenea, se reţine din analiza dosarului 5032/1998 în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 6885 din 30.09.1998 a Judecătoriei Suceava că nu există un antecontract de vânzare cumpărare a terenului în litigiu, ci doar un  înscris datat 6.07.1991 prin care RE, soţia lui RD, confirmă vânzarea, valoarea acestui înscris de eventual început de dovadă scrisă nefiind completată cu alte probe.

 Aşa fiind, se conchide că nu a avut loc o aplicare greşită a legii în materia efectelor produse în raport de terţi de hotărârile judecătoreşti.

Referitor la cele două suprafeţe de teren pretins a fi primite cu titlu de zestre de către RM de la părinţii săi, UD şi UA, respective 0,38 ha teren la “Ruşi” şi 0,50 ha teren la “Dealul Flămândului”, se reţin următoarele:

În registrul agricol al numitului UD pentru perioada 1951  - 1953 apare evidenţiată suprafaţa de 2,93 ha teren, pentru 1954 şi 1955 suprafaţa de 3,68 ha teren, iar pentru anul 1956 suprafaţa de 2,98 ha teren, cu menţiunea că suprafeţele de 0,70 ha teren şi 0,21 ha teren, fără precizarea denumirii parcelelor, au fost trecute în rolul lui RC, care s-a căsătorit cu RM în anul 1955.

Pe de altă parte, din adresa nr. 3412 din 20.09.2002 emisă de Primăria comunei Şcheia rezultă că RC nu a avut rol separat şi nu a făcut cerere de înscriere în C.A.P.

Adresa nr. 5858 din 10.10.2007 emisă de asemenea de Primăria comunei Şcheia, şi prin care se afirmă contrariul celor sus reţinute, respectiv că RC ar fi avut rol agricol distinct, în care ar fi fost evidenţiat acest teren şi provenienţa lui, rol care a fost desfiinţat în anul 1959, în condiţiile în care nu poartă ştampila instituţiei emitente, iar cele afirmate nu sunt susţinute de copiile registrelor agricole existente la dosar, nu va fi reţinută.

În registrul agricol al autoarei succesiunii din perioada 1951 – 1954 apare evidenţiată suprafaţa de 2,38 ha teren, în 1955 suprafaţa de 1,60 ha teren, iar în 1956 suprafaţa de 1,85 ha teren. În registrul agricol al autoarei succesiunii din perioada 1959 – 1962 apare evidenţiată suprafaţa totală de 3,44 ha teren, printre care 0,38 ha teren la “Ruşi” şi 0,50 ha teren la “Dealul Flămândului”, fără nici o precizare privind provenienţa vreunei parcele de teren.

Aşa fiind, cum reclamanta recurentă a susţinut că aceste două parcele reprezintă proprietatea autoarei succesiunii, aspect confirmat de evidenţierea lor în rolul agricol al acesteia, iar, pe de altă parte nu s-a dovedit, în afara scăderii rolului lui UD cu o suprafaţă totală de 0,91 ha, identitatea acestui teren cu cel pretins de pârâtul recurent a fi zestrea mamei sale, încărcarea rolului lui RE la data scăderii rolului lui UD, respectiv 1956, cu acest teren (cu precizarea că astfel cum s-a reţinut mai sus RC nu a avut rol separat)  se conchide că  în mod corect au stabilit primele instanţe natura juridică a acestor două parcele, incluzându-le în masa de partajat.

Celelalte motive de recurs, în lipsa unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate sub aspectul stabilirii naturii juridice a celorlalte terenuri pretins a fi fost cumpărate de autorii pârâtului recurent, nu vor fi reţinute.

Recursul declarat de reclamanta recurentă RV este nefondat, pentru următoarele considerente:

Chitanţa privind achitarea decontului expertului a fost emisă pe numele fiului reclamantei recurente, respectiv pârâtul RG. Aşa fiind, susţinerea reclamantei recurente că această sumă ar fi fost achitată pentru ea de fiul ei, care, de altfel, nu s-a dovedit că a avut mandat în acest sens, nu poate fi reţinută.

În consecinţă, pentru cele reţinute, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare