Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. Condiţii

Prin sentinţa penală nr. 100 din data de 15 iunie 2011, Tribunalul Suceava l-a condamnat pe inculpatul O.M. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin.1 lit. b din „Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu reţinerea art.3201 Cod procedură penală şi art.74 alin.1 lit. a, b şi c Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit. d Cod penal.

Acelaşi inculpate a mai fost condamnat la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de „evaziune fiscală” prev. de art. 9 alin.1 lit. c din „Legea nr.241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, cu reţinerea art.3201 Cod procedură penală şi art.74 alin.1 lit. a, b şi c Cod penal raportat la art. 76 alin.1 lit. d Cod penal.

În temeiul disp. art.33 lit. a şi art.34 lit. b Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţa menţionată şi i s-a aplicat inculpatului O.M. pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare.

În temeiul disp. art. 65 alin.2 Cod penal raportat la art.53 alin.1 pct.2 lit. a Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a teza a-II-a, b şi c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 1 an.

În temeiul art. 71 alin.1 şi 2 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie.

Potrivit art. 81 alin.1 şi 2 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale aplicate, pe o durată de 2 ani şi 10 luni, ce constituie termen de încercare pentru inculpat, calculat în conformitate cu prevederile art. 82 Cod penal.

În baza art. 71 al. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a teza a II-a, b şi c Cod penal.

În temeiul art. 359 Cod procedură penală, i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei, prevăzută de art. 83 Cod penal (săvârşirea din nou a unei infracţiuni în cursul termenului de încercare).

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpatul O.M, în calitate de administrator al S.C. „S.I.” S.R.L. Suceava, în perioada septembrie 2006 - septembrie 2008, nu a evidenţiat în actele contabile ale societăţii veniturile realizate din vânzarea mărfurilor în valoare de 569.874 lei şi s-a sustras de la plata impozitului pe profit în sumă de 13.095 lei şi a TVA-ului în valoare de 108.276 lei iar în perioada septembrie 2006 – septembrie 2008, a evidenţiat în actele contabile ale societăţii cheltuieli care nu au la bază operaţiuni reale şi s-a sustras de la plata către bugetul de stat a impozitului pe profit în sumă de 72.743 lei şi a TVA-ului în sumă de 94.236 lei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului declarat procurorul a arătat, printre alte motive, că în mod greşit prima instanţă a aplicat inculpatului O.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a, b şi c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, în temeiul disp. art. 65 alin.2 Cod penal raportat la art. 53 alin.1 pct. 2 lit. a Cod penal, pe o perioadă de 1 an.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum şi cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform disp. art. 371, 378 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este întemeiat.

Într-adevăr, în mod greşit prima instanţă a aplicat inculpatului O.M. pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a, b şi c Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 1 an.

Potrivit art. 65 Cod penal „(1) Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară; (2) Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă; (3) Condiţia arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie”.

În speţă, textul incriminator prevede într-adevăr obligativitatea aplicării pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, însă pedeapsa principală rezultantă ce a fost aplicată de către prima instanţă a fost închisoarea în cuantum de 10 luni. Prin urmare s-au nesocotit prevederile art. 65 alin. 3 Cod penal, pedeapsa principală aplicată fiind închisoarea într-un cuantum mai mic de 2 ani (în aceste condiţii, în care pedeapsa principală este mai mică de 2 ani închisoare nu se mai putea aplica pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi).

În consecinţă, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod de procedură penală Curtea a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva sentinţei penale nr. 100 din 15.06.2011 a Tribunalului Suceava, şi a aînlăturat aplicarea în sarcina inculpoatului O.M. a dispoziţiilor art. 65 alin. 2 Cod penal raportat la art. 53 alin. 1 pct. 2 lit. a Cod penal, relativ la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a-II-a, b şi c Cod penal, inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pentru o perioadă de 1 an.

Domenii speta

Spete similare