Potrivit art. 3859 pct. 9 c. proc. pen., hotărârea este supusă casării când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Prin rechizitoriul nr. 321/D/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T, Biroul Teritorial Galaţi, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M.A.  pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal şi a infracţiunii prev. de art. 13 din legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt, prin rechizitoriu, în sarcina inculpatului s-a reţinut că, în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, dar prin acţiuni repetate a racolat, transportat, cazat în ţară şi în străinătate un număr de şapte (din care una minoră) persoane de sex feminin pe care le-a indus în eroare şi prin constrângere fizică şi lipsire de libertate le-a forţat la practicarea prostituţiei.

Cauza a fost înaintată spre competentă soluţionare Tribunalului Galaţi la data de 12.04.2007 şi formează obiectul dosarului nr. 3176/121/2007.

La termenul din 22.06.2007, procedând conform dispoziţiilor art. 3002 şi art. 160b Cod proc. penală, instanţa a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului M.A. este legală şi a dispus menţinerea acesteia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele: „Cu privire la legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului M.A., având în vedere că inculpatul a fost trimis în judecată de DIICOT pentru două infracţiuni în formă continuată, aflate în concurs, faptele sunt de un deosebit pericol social iar la acest moment nu au intervenit elemente noi”.

Împotriva încheierii de şedinţă nr. 3176/121/2007 din 22.06.2007 a tribunalului Galaţi a declarat recurs , în termen legal, inculpatul M.A., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului a susţinut, printre altele, că au fost încălcate dispoziţiile art. 341 Cod proc. penală, deoarece instanţa nu a dat ultimul cuvânt inculpatului şi că hotărârea nu este motivată, fiind încălcate dispoziţiile art. 160b şi art. 356 Cod proc. penală.

Prin decizia penală nr. 86/R/04.07.2007 a Curţii de Apel Galaţi, recursul declarat de inculpatul Maravela Aurel a fost admis. S-a casat încheierea de şedinţă nr. 3176/121/2007 din 22.06.2007 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Potrivit art. 356 Cod proc. penală, hotărârea primei instanţe trebuie să arate – în partea expozitivă – temeiurile de fapt şi de drept ale soluţiei adoptate. Obligativitatea motivării hotărârii este prevăzută şi în art. 160b alin. 3 Cod proc. penală în care se arată că atunci când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate  sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

În cauză, hotărârea primei instanţe nu cuprinde nici o referire cu privire la fapte, la încadrarea juridică  la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive  şi la temeiurile care justifică menţinerea arestării preventive nu arată de ce se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării ,sau dacă au apărut temeiuri noi care să justifice menţinerea arestării. Faptul că inculpatul a fost trimis în judecată de DIICOT pentru două infracţiuni nu reprezintă nici pe departe o motivare în sensul dispoziţiilor art. 160b şi art. 356 Cod proc. penală.

Potrivit art. 341 alin. 1 Cod proc. penală preşedintele înainte de a încheia dezbaterile dă ultimul cuvânt inculpatului personal. Este adevărat că nerespectarea dispoziţiilor art. 341 alin. 1 C.proc. pen. nu este sancţionată cu nulitate absolută dar, prin neacordarea ultimului cuvânt au fost vătămate interesele legitime ale inculpatului deoarece acesta nu a avut posibilitatea să-şi spună părerea cu privire la starea de arest şi să-şi formuleze o apărare corespunzătoare.

Domenii speta

Spete similare