Admisibilitatea acţiunii. Acţiune în anulare a unei hotărâri date în procedură necontencioasă. Admisibilitate. Calitatea de persoană îndreptăţită a unui terţ.

Prin sentinţa civilă nr.2750/13.04.2006 Judecătoria Gl. a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC M.S. SA, autorităţii de lucru judecat şi litispendenţa invocate de pârâtul Sindicatul „S al S” Gl., ca nefondate şi totodată a respins ca inadmisibilă acţiunea în anulare formulată de reclamanta SC M.S. SA în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul „S al S” Gl.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a statutului Sindicatului „S al S” Gl.,  adoptat în adunarea generală constitutivă din 2.03.2004 şi 20.03.2004 în baza căreia s-a acordat personalitate juridică prin sentinţa  civilă nr.8/30.03.2004 a Judecătoriei Gl. şi apoi s-a recunoscut reprezentativitatea sindicatului prin încheierea aceleiaşi judecătorii, din 29.07.2005.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în momentul redactării statutului, membrii fondatori ai acestuia au declarat în mod fictiv şi abuziv ca sediul organizaţiei sindicale nou înfiinţate se află în Gl., Şos.Smârdan nr.1 – Platforma Sidex – sediul administrativ al UPDES.

Această susţinere privind sediul nu a fost însoţită de nici un act doveditor al dreptului de proprietate sau de locaţie, împrejurare care nu a fost verificată de instanţă.

In aceste condiţii noul sindicat s-a constituit cu încălcarea normelor legale imperative în materie  - art.56 lit.”a” din Legea nr.54/2003.

In ceea ce priveşte nulitatea celor două încheieri judecătoreşti prin care s-a acordat personalitate juridică şi s-a constatat reprezentativitatea sindicatului, reclamanta a apreciat că în speţă, odată constatată nulitatea statutului, ce a stat la baza acordării personalităţii juridice, ca o consecinţă se impune constatarea nulităţii absolute şi a actelor ce au fost emise  în baza acestuia.

In ceea ce priveşte legalitatea cererii, în constatarea nulităţii absolute a două hotărâri judecătoreşti a apreciat că este admisibilă deoarece hotărârea judecătorească reprezintă un act autentic cu efecte juridice relative, numai faţă de părţi şi reclamanta a avut calitate de terţi în procesele privind acordarea personalităţii şi reprezentativităţii.

A mai susţinut reclamanta că urmare a admiterii primului capăt de cerere, se impune automat şi anularea celor 2 hotărâri judecătoreşti pentru a nu fi încălcate dispoziţiile art.17 alin.1 lit.”c” din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.

Pârâtul, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei deoarece aceasta nu a fost parte în dosarul nr.26/PJ/2001 şi nr.105/PJ/2005 în care s-au pronunţat cele două hotărâri judecătoreşti solicitate a fi anulate şi nici nu le-a atacat cu recurs.

In aceste condiţii, cele două hotărâri judecătoreşti au rămas definitive şi irevocabile.

A mai susţinut pârâtul că reclamanta nu are calitate procesuală activă deoarece lucrătorii au dreptul să se constituie în organizaţii sindicale fără acordul patronatului.

In ceea ce priveşte excepţia litispendenţei pârâtul a arătat că a mai fost chemat în judecată şi în alte dosare aflate pe rolul instanţei respectiv dosarul nr.1509/C/2004 al Curţii de Apel Galaţi, motiv pentru care a solicitat admiterea excepţiei şi trimiterea acţiunii de faţă la Curtea de Apel Gl. pentru a fi soluţionate împreună.

In motivarea excepţiei puterii de lucru judecat a susţinut că sentinţa civilă nr.8/2004 a Judecătoriei Galaţi şi încheierea de şedinţă din 24.06.2005 a aceleaşi judecătorii, sunt definitive, irevocabile şi nu mai pot fi anulate.

Din analiza susţinerilor părţilor şi a probelor aflate la dosar, Judecătoria Galaţi a  reţinut că sunt nefondate excepţiile privind lipsa calităţii procesuale active,  a litispendenţei şi a autorităţii de lucru judecat pentru următoarele considerente:

Reclamanta, şi-a întemeiat acţiunea pe disp.art.6 lit.”a” din Legea nr.54/2003 privind sindicatele, invocând faptul că sindicatul nu a  solicitat şi nici nu a avut permisiunea conducerii societăţii să folosească spaţiul proprietatea acesteia drept sediu al pârâtului.

In ceea ce priveşte litispendenţa, condiţiile art.163 c.pr.civilă nu au fost îndeplinite,  deoarece dosarul invocat de pârât avea ca obiect un litigiu de muncă, iar cel de faţă o acţiune civilă în  constatare nulitate, iar pe de altă parte, cele două procese sunt în stadii procesuale diferite, unul la judecătorie în fond, altul la Curtea de Apel în recurs.

De asemenea instanţa a mai apreciat că nici excepţia autorităţii de lucru judecat nu este fondată pentru că nu există o triplă identitate de obiect, cauză şi parte, conform art.166 c.pr.civilă.

Judecătoria Galaţi a socotit însă că acţiunea este inadmisibilă pentru că cele două hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate cu drept de recurs, iar prin cererea de faţă se solicită, în mod deghizat învestirea instanţei cu o cale extraordinară de reformare sau de  retractare şi astfel s-ar adăuga la lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, care a invocat că sentinţa nu este motivată, instanţa de fond nu a răspuns în nici un fel susţinerilor formulate prin concluziile orale şi scrise.

A considerat că cele două hotărâri judecătoreşti pot fi anulate prin acţiunea în anulare.

Prin decizia civilă nr.459/23 nov.2006 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, Tribunalul a reţinut că motivarea este clară, necontradictorie,  rezultând justeţea soluţiei pronunţate, şi s-au dat răspunsuri la toate cererile formulate.

Instanţa de apel a considerat nefondat şi motivul referitor la posibilitatea promovării acţiunii în anulare. Reclamanta a avut posibilitatea exercitarea căilor de atac împotriva acelor hotărâri.

Invocarea nulităţii absolute a hotărârilor judecătoreşti pe calea unei acţiuni principale ar aduce atingere puterii lucrului judecat.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta prin care a reiterat criticile din apel referitoare la nemotivarea hotărârilor de către instanţa de fond şi cea de apel şi nerăspunzând  în nici un fel apărărilor şi argumentelor aduse de reclamantă.

Pârâtul, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, reiterând excepţiile invocate în primă instanţă.

Recursul de faţă este întemeiat.

Deşi,  recurenta nu a motivat în drept recursul său,  motivarea în fapt a acestuia, face posibilă încadrarea recursului în dispoziţiile art.304 pct.7 şi 9 cod procedură civilă.

Verificând hotărârile  pronunţate prin prisma criticilor invocate, Curtea constată că într-adevăr acestea nu cuprind motivele  pe care se sprijină şi nu au răspuns tuturor apărărilor părţilor şi totodată au fost date cu aplicarea greşită a  legii în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii.

Astfel, singurul argument în respingerea acţiunii ca inadmisibilă a constat în aceea că reclamanta nu a atacat cu recurs hotărârea nr.8/2004 şi încheierea din 2005 şi că o astfel de acţiune în  anularea lor ar aduce atingere principiului irevocabilităţii acestora.

Aceste argumente nu pot fi reţinute.

In primul rând, pentru că reclamanta în afară de  cele 2 hotărâri judecătoreşti a solicitat anularea şi a statutului adoptat de Sindicat şi care nu poate fi inclus în categoria hotărârilor judecătoreşti.

Ambele instanţe au omis a constata că atât procedura dobândirii personalităţii juridice prev. de art.14-16 din Legea nr.54/2003 privind sindicatele cât şi procedura constatării reprezentativităţii sindicatului pârât, prev. de art.17 din Lege anr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, sunt proceduri necontencioase, potrivit art.331 şi urm. c.pr.civilă fiind vorba de darea unor autorizaţii judecătoreşti, fără să se urmărească stabilirea unor drepturi litigioase faţă de  o altă persoană. Spre deosebire de procedura contencioasă – procedura necontencioasă se caracterizează prin inexistenţa unui conflict de interese.

In  baza acestor dispoziţii legale care se referă la neexistenţa unui drept litigios cât şi a dispoziţiilor art.14-15 din Legea nr.54/2003, în limita cărora instanţa nu avea obligaţia de  a verifica dovada sediului, rezultă că prezenta acţiune în anulare a statutului nu poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr.8/2004 şi nici o încheierii din 2005.

Tot greşit au reţinut atât Judecătoria Galaţi cât şi Tribunalul Galaţi că aceste două hotărâri judecătoreşti au autoritate de lucru judecat, contrazicând astfel dispoziţiile art.337 Cod procedură civilă care stabilesc că încheierile pronunţate în procedura necontencioasă nu  au putere de lucru judecat.

Chiar dacă acordarea personalităţii juridice s-a pronunţat prin sentinţa (conform legii speciale a sindicatelor) şi nu prin încheiere, se încadrează în prevederile art.337 c.pr.civilă deoarece a fost dată în procedura necontencioasă.

Aşadar, cele două hotărâri neavând putere de lucru judecat, pot fi atacate în instanţă de orice persoană care are un interes.

Este adevărat că, potrivit art.336 alin.1 Cod procedură civilă, încheierea, dată în procedură necontencioasă este supusă recursului, care curge, conform alin.2 de la pronunţare pentru cei care au fost de faţă şi  de la comunicare, pentru cei care au lipsit.

Alin.3 al aceluiaşi articol, prevede că recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea pricinii.

Faptul că o persoană interesată nu uzează de prevederile acestui text şi nu promovează recurs, aceasta nu înseamnă  că este lipsită de posibilitatea formulării unei acţiuni  separate în anulare împotriva unor hotărâri care nu au putere de lucru judecat pentru că potrivit principiului disponibilităţii fiecare parte este liberă să aleagă calea în justiţie.

Susţinerea reclamantei că este proprietara spaţiului ce constituie sediul pârâtului şi că nu şi-a dat acordul în acest sens o încadrează în categoria persoanelor interesate, prevăzute de lege. (A.I.)

Domenii speta

Spete similare