1.Tentativă la omor; Lovire sau alte leziuni; Acte medico - legale nou apărute; Necesitatea avizării lor sau a efectuării unei noi expertize medico-legale

Prin decizia penală nr. 411 din data de 15.08.2007 Curtea de Apel Galaţi s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 pronunţată de Tribunalului Galaţi în dosarul nr.287/121/2007 şi în consecinţă ;

S-a casat, în parte, Încheierea de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.287/121/2007 şi în rejudecare :

S-a înlăturat din dispozitivul Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi dispoziţia prin care în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.M., A.P., S.S.M.,B.C., T.S. şi S.C. cu obligarea de a nu părăsi localitatea Galaţi, precum şi  dispoziţiile art.145 alin.11 şi art.145 alin.11 Cod procedură penală.

În baza prevederilor de art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b alin.1 şi 3 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpaţilor C.M., A.P., S.S.M, B.D., T.S. şi S.C. toţi în prezent deţinuţi în Penitenciarul Galaţi.

S-au menţinut restul dispoziţiilor Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.287/121/2007.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.1168/44/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a formulat recurs împotriva Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.287/121/2007.

Prin Încheierea de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.287/121/2007, s-a dispus între altele înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.M., A.P., S.S.M., B.C., T.S., S.C., cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond, Tribunalul Galaţi , a avut în vedere că inculpaţii A.P., S.S.M., B.C. şi T.S. au fost arestaţi preventiv prin Încheierea de şedinţă din data de 24.11.2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.4650/121/2006, măsura fiind pusă în executare în aceeaşi zi, prin emiterea mandatelor de arestare preventivă nr.144,145,146 şi 147 din 24.11.2006.

Inculpaţii C.M. şi S.C. au fost arestaţi în lipsă prin Încheierea de şedinţă din 28.12.2006 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.5313/121/2006, emiţându-se mandate de arestare preventivă nr.157 şi nr.158 din 28.12.2006.

Măsura a fost pusă în executare la data de 22.01.2007.

Ca temei al arestării preventive s-au reţinut dispoziţiile art.143 şi 148 litera f Cod procedură penală pentru toţi inculpaţii, precum şi art.148 litera d Cod procedură penală pentru inculpaţii B.C., S.S.M., C.M. şi S.C., iar pentru ultimii doi inculpaţii şi art.148 litera a Cod procedură penală.

S-a reţinut că există probe şi indicii temeinice că în ziua de 11.10.2006 cei 6 inculpaţi au aplicat părţii vătămate N.M. mai multe lovituri cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile de îngrijiri medicale şi care i-au pus în primejdie viaţa, fapte ce constituie infracţiunea de tentativă de omor calificat, fiind pedepsită de lege cu închisoarea m,ai mare de 4 ani.

S-a mai arătat că dat fiind împrejurările comiterii faptei (în public, în grup organizat), persoana inculpaţilor, urmărire produse şi vârsta părţii vătămate (19 ani) inculpaţii ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică dacă ar fi lăsaţi în libertate.

Pentru inculpaţii S.C., C.M., B.C. şi S.S.M. s-a reţinut, din fişele de cazier, că au săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie.

Pentru inculpaţii C.M. şi S.C. s-a reţinut că s-au sustras de la urmărirea penală.

Ca probe şi indicii temeinice au fost reţinute declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor O. F., M.B.G., C.C., C.I., M.M., Ş.P., D.A., procesele verbale de recunoaştere a inculpaţilor de pe planşele foto, raportul de constatare medico-legală privind partea vătămată.

Măsura preventivă a fost prelungiră şi menţinută succesiv, motivat de faptul că nu s-au schimbate temeiurile care au stat la baza luării acesteia.

În cursul judecăţii s-a admis efectuarea unei expertize medico-legale asupra părţii vătămate, raportul de expertiză fiind depus la data de 3.08.2007.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală rezultă, printre altele, că traumatismul hemitoracic drept cu pneumotorax parţial drept a necesitat 15-18 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, în lipsa complicaţiilor, iar traumatismul cranian minor cu comoţie cerebrală, cu sau fără hematom epicranian resorbit spontan, a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, că leziunile traumatice nu au pus în pericol viaţa victimei (pneumotoraxul parţial drept putându-se resorbi şi spontan, intervenţia chirurgicală de drenaj neimpunându-se ca o urgenţă în lipsa semnelor patente de compresiune, cu insuficienţă respiratorie acută şi în lipsa complicaţiilor).

S-a mai arătat că funcţiile vitale ale victimei nu au fost în nici un moment afectate, diagnosticul de insuficienţă respiratorie acută pus la externare din chirurgie toracică nu este susţinut nici clinic obiectiv, nici radiografic şi nici terapeutic.

În consecinţă s-a constatat că la acest moment s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, urmărire faptei inculpaţilor fiind  mai puţin grave, leziunile produse părţii vătămate necesitând pentru vindecare sub  20 zile de îngrijiri medicale şi nepunându-i viaţa în pericol.

Conform art.136 alin.8 Cod procedură penală la alegerea măsurii preventive se ţine seama, printre altele, şi de gradul de pericol social al faptei, grad de pericol care este analizat şi în funcţie de urmările faptei antisociale.

În cauză urmările faptei inculpaţilor, conform constatărilor expertizei medico-legale, sunt mai puţin grave, aspect care reduce şi gradul de pericol  social al acesteia.

Faţă de cele arătate, tribunalul a apreciat că, la acest moment, nu mai este necesară arestarea preventivă a inculpaţilor, dar, având în vedere că există probe şi indicii temeinice că aceştia au comis o faptă penală, pentru buna desfăşurarea procesului penal în continuare este necesară luarea unei măsuri preventive faţă de inculpaţi.

Astfel că, în baza art.139 alineatul 1 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor A. P., B. C., S. S. M.,  T. S., C. M. şi S. C. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea Galaţi, fără încuviinţarea instanţei.

S-a dispus ca inculpaţii să respecte obligaţiile prevăzute de art.145 alin.11 şi alin.12 litera c şi e Cod procedură penală.

S-a atras atenţia inculpaţilor că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau a obligaţiilor ce le revin, se va lua măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea unei copii de pe încheiere la organele prevăzute de art.145 alin.21 Cod procedură penală.

S-a dispus punerea în libertate a inculpaţilor, după rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu mai sunt arestaţii şi în altă cauză.

Împotriva Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, în termen legal a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul criticând soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie.

S-a arătat, în recursul formulat că probele ce dovedesc săvârşirea faptei prevăzute de legea penală nu trebuie confundate cu împrejurările care fac dovada temeiurilor de arestate enumerate de art.148 Cod procedură penală, acestea din  urmă necesitând o motivare proprie, distinctă.

S-a apreciat că nu pot fi reţinute argumentele instanţei de judecată în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, deoarece întocmirea unui raport de expertiză medico-legală ale cărui concluzii sunt favorabile inculpaţilor nu conduc automat la modificarea temeiurilor arestării preventive, chiar şi în condiţiile în care s-ar reţine că urmările infracţiunii săvârşite sunt mai puţin grave.

Raportul de expertiză medico-legală întocmit în cursul cercetării judecătoreşti de către medicii primari legişti din cadrul aceleiaşi instituţii reţine că leziunile traumatice suferite de partea vătămată au fost corect stabilite în raportul de constatare medico-legală întocmit în cursul urmăriri penale, diagnosticul de pneumotorax drept a fost cu certitudine, putând fi determinată apariţia sa de traumatismul hemitoracelui drept.

Concluziile sunt diferite în ce priveşte numărul de zile de îngrijiri medicale (15-18 în loc de 25-30 cum s-a stabilit iniţial) şi faptul că leziunile traumatice nu ar fi pus în primejdie viaţa victimei, pneumotoraxul parţial drept s-ar fi putut resorbi şi spontan.

S-a arătat că studiind aceleaşi acte medicale, medicii din aceeaşi calificare profesională au ajuns la concluzii diferite, iar reţinerea unora şi înlăturarea altora se poate face doar motivat de instanţă, raportat la ansamblu probelor administrate în cauză ; totodată s-ar impune o supervizare a concluziilor de către Comisia Superioară din cadrul Institutului de Medicină Legală Iaşi.

Chiar dacă s-a reţine concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică a infracţiunii săvârşite de inculpaţi rămâne cea prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 – 175 alin.1 litera i Cod penal, datorită modalităţii concrete de săvârşite, în grup organizat, activităţi conjugate a inculpaţilor, obiectul contondent folosit (secure, baionetă, bâte), apt să producă moartea victimei, zonei corpului vizată (zona capului şi toracelui), intensităţii loviturilor şi modului repetat de aplicare a acestora,m din care rezultă intenţia inculpaţilor de a ucide victima. Conflictul a fost oprit doar la intervenţia unei persoane ce a tras un foc de armă (în acest sens Decizia nr.2683/3.12.1996 a Curţii Supreme de Justiţie –Secţia penală – Jurisprudenţa în materie penală a Înaltei Curţi de Casaţie de Justiţie 1990-2005 fila 716).

Pe de altă parte, s-a avut în vedere că discuţiile privind încadrarea juridică a infracţiunii urmează să se facă după administrarea tuturor probelor, întrucât cercetarea judecătorească se afla în plină desfăşurare şi s-a apreciat că măsura dispusă de instanţă nu corespunde scopului unei bune înfăptuiri a justiţiei.

S-a avut în vedere că subzistă temeiurile arestării preventive ; pentru toţi inculpaţii sunt reţinute disp.art.148 litera f Cod procedură penală, deoarece rezonanţa socială a infracţiunii săvârşite nu a dispărut (inculpaţii au acţionat cu violenţă deosebită în loc public , la orele 1700, producând temere persoanelor ce se aflau în zonă – în acest sens declaraţia martorei T. M.

 Pentru inculpaţii B.C., S.S.M., C.M. şi S.C., sunt reţinute şi dispoziţiile art.148 litera d Cod procedură penală, întrucât au săvârşit din nou o infracţiune cu intenţie : sunt cercetaţi pentru ultraj contra bunelor moravuri, cauză în care s-au emis autorizaţii de percheziţie domiciliară fiind descoperite la domiciliile unora o multitudine de arme albe (cuţite, topoare, săbii) şi obiecte contondente (autorizaţii de percheziţie şi procese-verbale). Toţi inculpaţii sunt cunoscuţi ca persoane violente şi au fost sancţionaţi contravenţional.

S-a apreciat că prin cercetarea inculpaţilor în stare de libertate s-ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate şi lipsă de fermitate a justiţiei de a reacţiona prin mecanismele sale în faţa unor manifestări infracţionale de accentuat pericol social.

Analizând recursul formulat, din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea a apreciat că acesta este fondat, urmând a fi admis ca atare.

S-a apreciat că măsura revocării arestării preventive a inculpaţilor este cel puţin intempestivă.

În cursul urmării penale organele de anchetă, în virtutea rolului lor activ şi pentru aflarea adevărului au dispus efectuarea unui raport de constatare medico-legală, care a fost întocmit de Dr. I. F., medic primar legist din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină - Legală şi care a constatat că victima N.M. a suferit leziuni ce au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale, leziuni ce au interesat plămânul, pleura şi peretele toracic al victimei, provocându-i pneumotorax drept, şi care au pus în primejdie viaţa.

Pe baza tuturor probelor, dar şi a raportului de constatare medico-legală, organele de anchetă au dat faptei încadrarea juridică corespunzătoare, au apreciat gravitatea faptelor comise şi au propus Tribunalului Galaţi, arestarea preventivă a inculpaţilor, lucru care s-a şi produs.

În cursul judecăţii s-a dispus şi s-a admis efectuarea unei expertize medico-legale de către medicii legişti Dr.G.M.- medic primar legist şi Dr.P.M. – medic primar legist din cadrul Serviciului de Medicină Legală Galaţi.

Din analiza conţinutului acestei expertize, rezultă concluzii şi o etiologie contrară, diametral opusă celei consemnate în raportul de constatare medico-legală întocmit de  Dr. I. F., ceea ce ridică serioase semne de întrebare asupra situaţiei medico-legale a victimei şi a leziunilor suferite de aceasta, la data comiterii faptei.

Instanţa, în virtutea rolului ei activ şi al aflării adevărului trebuie să cenzureze critic această expertiză medico-legală.

Dacă acceptăm concluziile expertizei medico-legale, se ridică probleme serioase asupra profesionalismului medicilor chirurgi care au acordat primul ajutor victimei şi asupra profesionalismului Dr. I. F.,care a întocmit raportul de constatare medico-legală, în baza căruia inculpaţii au fost arestaţi.

De asemenea, se ridică problema culpei medicale profesionale a medicilor chirurgi care au efectuat o intervenţie chirurgicală asupra corpului victimei, fără ca aceasta să fie absolut necesară.

Dacă acceptăm că raportul de constatare medico-legală exprimă realitatea, acest aspect, coroborat cu faptul că victima a refuzat internarea, din frica faţă de inculpaţi şi ulterior a părăsit teritoriul României, rezultă că, expertiza medico-legală nu reflectă realitatea şi se pune problema împrejurărilor în care a fost întocmit de medicii legişti G.M. şi P.M., aceste împrejurări putând îmbrăca chiar forma infracţiunii prevăzute de art.264 Cod penal (favorizarea infractorului).

Pentru elucidarea acestor împrejurări, instanţa de fond trebuie să trimită expertize medico-legală la avizare la Institutul de Medicină Legală Iaşi sau să dispună efectuarea unei noi expertize medico-legale de către Institutul de Medicină Legală Iaşi.

Această probă este deosebit de necesară pentru corecta şi legala soluţionare a cauzei şi de ea depinde menţinerea oficialităţii procesului penal sau dimpotrivă, schimbarea încadrării juridice într-o infracţiune  care se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate şi pentru care este posibilă împăcarea.

Având în vedere că partea vătămată a părăsit teritoriul României, instanţa nu o mai poate audia, în caz de schimbare a încadrării juridice, dacă înţelege să formuleze plângere  şi astfel s-ar ajunge la încetarea procesului penal, pentru lipsa plângerii prealabile.

Pe de altă parte, dincolo de aspectele legale de conţinutul actelor medico-legale, doctrina este constantă în a aprecia, că lovirea unei sigure persoane, de către mai multe persoane, în mod concertat, cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente, conturează elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor, comis cel puţin cu intenţia indirectă, indiferent de numărul de zile de îngrijiri medicale ce i-au fost necesare victimei pentru vindecare.

S-a constatat astfel că nu au dispărut temeiurile care au fost avute în vedere la luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive şi că nu au apărut temeiuri noi, care să conducă la înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, expertiza medico-legală depusă la dosarul cauzei, fiind aşa cum s-a arătat mai sus, neconcludentă şi impunându-se fie avizarea sa, fie efectuarea unei noi expertize medico-legale.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art.38515 pct.2 litera d Cod procedură penală raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea a admis recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva Încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.287/121/2007.

A casat, în parte, încheierea de şedinţă atacată şi în rejudecare, a înlăturat din dispozitivul încheierii de şedinţă dispoziţia potrivit căreia, în baza art.139 alin.1  Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor C. M., A. P., S. S. M., B.C., T. S., S.C. cu obligarea de a nu părăsi localitatea Galaţi precum şi dispoziţia art.145 alin.11 şi art.145 alin.12 Cod procedură penală.

În baza prevederilor de art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b alin.1 şi 3 Cod procedură penală, Curtea a menţinut starea de arest preventiv a inculpaţilor.

S-a mai dispus şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă din 7.08.2007 a Tribunalului Galaţi.

Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea prezentului recurs penal au rămas în sarcina statului

Domenii speta

Spete similare