Vătămare corporală gravă. Tentativă de omor. Încadrare juridică.

Vătămare corporală gravă. Tentativă de omor. Încadrare juridică.

Art.182 Cod penal

Art.20 raportat la art. 174 din Codul penal

Fapta inculpatului de a trage cu o puşcă cu aer

comprimat asupra părţii vătămate, cauzându-i leziuni  care au

necesitat, pentru vindecare, circa 30 zile de îngrijiri medicale,

leziuni care i-au pus viaţa în pericol, întruneşte elementele

constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor prevăzută de

art.20 raportat la art.174 Cod penal, iar nu pe cele ale infracţiunii de

vătămare corporală gravă, întrucât, prin modul de  săvârşire a

faptei, inculpatul a urmărit sau acceptat posibilitatea decesului

victimei.

(Decizia penală

nr.331/R/03.06.2008)

Prin sentinţa penală nr.403 din 11.10.2007 pronunţată de

Judecătoria Horezu în dosarul nr.111/241/2005,  în baza art. 182 al. 2

Cod penal, a fost condamnat inculpatul U.C., la pedeapsa închisorii de 3

ani.

S-au  aplicat disp. art. 57 şi 71 Cod penal, în privinţa

executării pedepsei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data

de 29.06.2005, inculpatul U.C. a tras cu o puşcă cu aer comprimat, asupra

părţii vătămate C.N., cauzându-i leziuni ce au necesitat circa 30 de zile de

îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viaţa în pericol.

Împotriva sentinţei penale, în termen legal au formulat apel

inculpatul şi partea vătămată. 

 Apelantul-inculpat a criticat sentinţa sub aspectul nelegalităţii

şi netemeiniciei. S-a susţinut de acesta că prima instanţă nu a reţinut în

favoarea lui circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art.73 lit.b Cod

penal, respectiv scuza provocării întrucât partea vătămată a fost aceea

care în ziua de 29 iunie 2005 i-a adus insulte, ameninţări, i-a distrus un

gard ce marca hotarul dintre proprietăţile lor şi a pătruns în domiciliul

său prin violenţă.

 Apelantul - partea vătămată a criticat sentinţa sub aspectul

soluţionării laturii penale, respectiv al individualizării pedepsei. S-a

susţinut că pedeapsa aplicată inculpatului este blândă, solicitându-se

condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tentativă de omor şi

„arestarea imediată” a acestuia.

Prin decizia penală nr.34/A din 20 februarie 2008, Tribunalul

Vâlcea a admis apelul declarat de inculpatul U.C., a desfiinţat în parte

sentinţa în sensul că, în baza art.81 cod penal, a dispus suspendarea

condiţionată a executării pedepsei, aplicând dispoziţiile art.82, 83 Cod

penal. În baza art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, a respins ca

nefondat apelul părţii vătămate.

 În privinţa apelului formulat de partea vătămată  s-a apreciat

că acesta este nefondat sub toate aspectele.

În cauză nu poate fi vorba de comiterea infracţiunii de

tentativă de omor întrucât din modul în care a acţionat inculpatul,

obiectul pe care l-a folosit pentru comiterea infracţiunii nu era în măsură

să producă moartea părţii vătămate, acesta având intenţia doar de a–i

produce vătămări, având în vedere distanţa de la care a tras şi felul de

armă folosită, care nu erau în măsură să producă moartea.

Nu se pot reţine nici infracţiunile de violare de domiciliu şi

distrugere întrucât conflictul între cei doi şi starea tensionată mai veche

se datorează unui drum de trecere pe care îl folosesc cei doi, neexistând

dovezi că inculpatul a pătruns în domiciliul părţii vătămate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal

partea vătămată C.N.

Partea vătămată a criticat decizia pentru nelegalitate şi

netemeinicie, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptei săvârşite de

inculpat şi solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de

tentativă de omor.

Deşi proiectilul nu a lezat vital organele interne ale victimei,

acest fapt se putea întâmpla, dat fiind puterea penetrată şi zona corpului

în care partea vătămată a fost lovită.

Arma folosită de inculpat funcţionează pe principiul aerului

comprimat, cu alice de plumb, fără pulbere explozivă şi face parte din

categoria armelor neletale, însă argumentul nu este pertinent în ceea ce

priveşte calificarea juridică a faptei. În acest sens trebuie să se aibă în

vedere cu prioritate celelalte aspecte menţionate mai sus, respectiv

distanţa mică de la care a avut loc tragerea şi mai ales zona vitală a

corpului în care inculpatul a fost lovit.

Recurenta parte vătămată a susţinut că inculpatul a acţionat

cu intenţia indirectă de a ucide, iar rezultatul periculos al faptei nu s-a

produs din motive independente de voinţa lui.

Prin decizia penală nr.331/R/03.06.2008, pronunţată de

Curtea de Apel Piteşti, a fost admis recursul declarat de partea vătămată

C.N., împotriva deciziei penale nr.34/A din data de 20 februarie 2008,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.111/241/2005.

A fost casată în parte sentinţa penală nr.403 din 11 octombrie

2007, pronunţată de Judecătoria Horezu, în dosarul nr.111/241/2005 şi

în totalitate decizia penală nr. 34/A din data de 20 februarie 2008,

pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr.111/241/2005.

În baza art.334 Cod procedură penală, a fost schimbată

încadrarea juridică dată faptei, din infracţiunea prev. de art.182 alin.2 Cod

penal în infracţiunea prev. de art.20 Cod penal, rap. la art.174 Cod penal

cu aplic. art.74, 76 Cod penal.

A fost condamnat inculpatul U.Gr.C., la 3 ani închisoare şi 2

ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a) şi b) Cod penal pentru

săvârşirea infracţiunii prev. de art.20 Cod penal rap. la art.174 Cod penal

cu aplic. art.74, 76 Cod penal.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că, deşi proiectilul  nu a

lezat vital organele interne ale victimei, acest fapt se putea întâmpla dat

fiind puterea penetrată şi zona corpului în care partea vătămată a fost

lovită.

Întradevăr, arma folosită de inculpat funcţionează pe

principiul aerului comprimat, cu alice de plumb, fără pulbere explozivă şi

face parte din categoria armelor neletale, însă argumentul nu este

pertinent în ceea ce priveşte calificarea juridică a faptei. În acest sens

trebuie să se aibă în vedere, cu prioritate, celelalte aspecte menţionate

mai sus, respectiv distanţa mică de la care a avut loc tragerea şi mai ales

zona vitală a corpului în care partea vătămată a fost lovită.

În raport cu aceste elemente nu mai prezintă relevanţă

caracterul neletal al armei folosite, deoarece rezultatul periculos, respectiv

eventuala moartea a victimei se putea produce, chiar şi în condiţiile în

care inculpatul folosea o armă neletală, dar victima este lovită într-o zonă

vitală a corpului, prin tragere directă, de la o distanţă mică, aşa cum s-a

întâmplat în această cauză.

În mod constant jurisprudenţa în materie a stabilit că

încadrarea juridică a unei fapte în infracţiunea de omor se realizează şi în

funcţie de împrejurările în care victima a fost lovită şi mai ales zona

corpului în care i s-a aplicat lovitura.

Inculpatul a acţionat cu intenţia indirectă de a ucide, iar

rezultatul periculos al faptei nu s-a produs din motive independente de

voinţa lui.

În consecinţă, în mod greşit primele instanţe au calificat fapta în

infracţiunea prevăzută de art.182 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare