Obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente şi a inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cazuri

Obligarea în solidar a părţii responsabile civilmente şi a inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat. Cazuri.

C. proc. pen., art. 191 alin. 3

Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată în solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin sentinţa penală nr.47/18 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, în baza art.178 alin.1 şi 2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "ucidere din culpă".

În baza art.71 Cod penal, i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

În baza art.81 Cod penal, a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost suspendată şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, i-a fost  atrasă atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

În baza art.346 Cod procedură penală, raportat la art.14 Cod procedură penală  şi art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă G.F. şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. E.F.R. S.A. Bucureşti, la plata către acesta a sumei de 6.822,96 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza art.346 Cod procedură penală, raportat la art.14 Cod procedură penală şi art. 998-999 Cod civil, a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. E.F.R. S.A. Bucureşti, la plata către acesta a sumei de 115,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

S-a constatat că S.C. C.A. S.A. Sibiu, are calitatea de asigurător de răspundere civilă în baza poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civila auto seria Ro/17/G17/LD nr.000098699, încheiată pentru autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B-//-///.

În baza art.346 Cod procedură penală, a fost  respinsă, acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M., ca nedovedită.

S-a constatat că părţile vătămate: S.R. şi S.E., nu s-a constituit părţi civile în cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 440 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre Judecătoria Miercurea Ciuc a reţinut următoarele:

În fapt, la data de 02.10.2007, în jurul orelor 14:55, în timp ce conducea autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B-//-/// pe drumul european E 578, pe raza localităţii Băile Tuşnad, în dreptul imobilului cu numărul 6, inculpatul nu a adaptat viteza la condiţiile de drum astfel încât, într-o curbă la dreapta, autoutilitara a derapat, a intrat pe sensul opus de mers unde s-a produs coliziunea cu autoutilitara marca Magirus Deutz cu nr. de înmatriculare HR-//-/// condusă regulamentar de numitul G.F. În urma impactului a rezultat avarierea celor două autoutilitare, decesul numitului S.L. şi rănirea uşoară a numitei B.I.

Dintre succesorii victimei S.L., numita P.M. s-a constituit arte civilă în faza de urmărire penală.

Prin raportul medico-legal nr.152/A/ML/2007 din data de 30.10.2007 întocmit în timpul urmăririi penale de Serviciului Judeţean de Medicină Legală Harghita, s-a constatat că moartea victimei S.L. a fost violentă, datorându-se şocului traumatic ce a determinat paralizia sistemului nervos central în cadrul unui accident de circulaţie. Leziunile traumatice tanatogeneratoare s-au putut produce prin cădere din autovehicul pe suprafeţe dure şi au legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei.

În faza de urmărire penală s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto, iar conform raportului întocmit, cauza principală a producerii accidentului a fost nerespectarea de inculpat a regimului de viteză, nerespectarea de către acesta a semnificaţiei indicatoarelor "Limitare de viteză diferenţiată pe categorii de autovehicule", "Curbă deosebit de periculoasă" şi "Drum cu denivelări". S-a constatat că viteza de deplasare a autoutilitarei condusă de inculpat s-a situat între 110-120 Km/h în momentele premergătoare accidentului.

Inculpatul a solicitat în aceeaşi fază a procesului penal efectuarea unui supliment de expertiză, inculpatul susţinând că autoutilitara este dotată cu limitator de viteză fapt ce ar duce la concluzia că nu a fost analizată corespunzător viteza de deplasare a autovehiculului pe care l-a condus şi deoarece calculele s-au făcut fără a se ţine cont de înclinarea drumului şi fără a se lua în considerare defecţiunea de la roata faţă stânga.

Prin completarea raportului de expertiză tehnică s-a precizat că tipul de autoutilitară condusă de inculpat nu este prevăzut prin fabricaţie cu limitator de viteză, iar roata din stânga faţă s-a dezumflat din cauza deformării jantei care a provocat impactul cu autoutilitara Magirus Deucz.

Martorul M.M.A., pasager în autoutilitara condusă de inculpat, a declarat în faza de urmărire penală că autoutilitara a făcut un balans, apoi a acroşat cu partea din stânga faţă spatele unui camion.

Audiat în faţa instanţei de judecată acelaşi martor nu a putut să dea detalii cu privire la circumstanţele producerii accidentului precizând că în acel moment se ocupa cu trimiterea unui SMS de pe telefonul mobil. A menţionat totuşi că la data şi ora producerii accidentului cerul era parţial noros iar carosabilul uscat.

Inculpatul, în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată şi-a menţinut poziţia exprimată în faza de urmărire penală, în sensul că autoutilitara era dotată cu limitator de viteză considerând că viteza de deplasare în momentul premergător accidentului era de aproximativ 90 km/h.

Chiar şi în aceste condiţii, viteza de deplasare a autoutilitarei nu poate fi considerată ca fiind adecvată condiţiilor de drum, respectiv drum cu denivelări şi curbă deosebit de periculoasă.

Drept urmare, în mod corect s-a constatat că accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a regulilor de circulaţie pe sectorul de drum din zona respectivă.

Ca urmare a coliziunii dintre cele două autovehicule, a rezultat avarierea acestora şi decesul victimei S.L., pasager în autoutilitara Mercedes Deutz condusă regulamentar de partea civilă G.F., culpa pentru aceste consecinţe revenind inculpatului, motiv pentru care urmează a fi condamnat.

În drept, fapta inculpatului, s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de "ucidere din culpă", prevăzută de art.178 alin.1 şi 2 Cod penal.

Pentru individualizarea pedepsei ce a fost aplicată s-a avut în vedere, în primul rând, dispoziţiile art.72 Cod penal privind criteriile generale de individualizare. Astfel, inculpatul nu avea antecedente penale, are un loc de muncă stabil, iar conducerea îl caracterizează ca fiind o persoană de încredere, integră, serioasă, care şi-a exercitat cu profesionalism atribuţiile şi pe care te poţi baza în orice situaţie.

Cu toate acestea, imprudenţa în conducerea autovehiculului de care a dat dovadă inculpatul a făcut  ca fapta acestuia să prezinte un grad de pericol social ce nu justifica coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de lege.

În consecinţă, în baza art.178 alin.1 şi 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "ucidere din culpă".

În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

Ca modalitate de executare a pedepsei, având în vedere aceleaşi concluzii ale caracterizării întocmite de conducerea locului de muncă al inculpatului, instanţa a considerat că scopul pedepsei, astfel cum rezultă din art.52 Cod penal, poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

Drept urmare, în baza art.81 Cod penal, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 Cod penal, de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.83 Cod penal a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă a cauzei s-au reţinut următoarele:

Răspunzător pentru daunele produse prin accident este inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, în temeiul art.999 Cod civil, respectiv art.1000 Cod civil. În temeiul poliţei de asigurare încheiată între partea responsabilă civilmente şi asigurător, acesta are obligaţia de a despăgubi partea civilă pentru sumele pe care asiguratul în solidar cu inculpatul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare părţii civile, conform art.50 din Legea nr.136/1995.

În cauză s-a constituit parte civilă G.F., conducătorul autoutilitarei marca Magirus Deutz, cu suma de 6.822,96 lei, reprezentând contravaloarea reparaţiei autovehiculului. În acest sens au fost depuse acte justificative, respectiv factura nr.249/27.12.2007 emisă de Serviciul Utilaje Transport S.A. Miercurea Ciuc.

Conform Deciziei nr.1/23.02.2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, "... instanţa ... investită cu judecarea acţiunii penale în cazul infracţiunilor ... de ucidere din culpă ... săvârşite de un conducător auto, este investita sa judece acţiunea civilă, alăturată celei penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, atât cu privire la pretenţiile formulate în legătură cu decesul victimei ..., cât şi cu privire la pretenţiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urmare a aceleiaşi fapte".

Astfel, având în vedere şi prevederile art.24 Cod procedură penală, numitul G.F. a dobândit calitatea de parte civilă, precizându-şi în scris, pretenţiile în faza de judecată a procesului penal.

Referitor la argumentaţia asigurătorului expusă în concluziile scrise, s-au reţinut următoarele:

Afirmaţia conform căreia partea civilă şi-a exprimat dreptul de opţiune, îndreptându-se doar împotriva inculpatului, fapt ce ar duce la concluzia că asigurătorul ar fi obligat la plata despăgubirilor doar după plata acestora de către inculpat, este eronată.

Astfel, art.55 alin.3 din Legea nr.136/1995 se referă la situaţia în care acestea au fost deja plătite de asigurat şi nu la situaţia stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească. Această din urmă situaţie este reglementată expres de art.54 alin.2 al aceleiaşi legi conform căruia "În cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de autovehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă ...".

Textul de lege se coroborează cu prevederile art.50 alin.1, citat de altfel şi de asigurător, conform căruia "Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea ori distrugerea de bunuri."

Rezultă deci că, în cazul în care prin hotărâre judecătorească se stabileşte în sarcina inculpatului obligaţia de a despăgubi pe partea civilă, drepturile acesteia se exercită împotriva asigurătorului deoarece textul se referă la sumele pe care asiguratul "este obligat să le plătească" şi nu la sumele pe care "le-a plătit asiguratul", iar interpretarea conform căreia semnificaţia art.55 alin.1 ar fi doar aceea de a stabili destinaţia sumelor acordate ca despăgubire este nejustificată odată ce textul de lege prevede clar că "Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite", adică plata se face direct acestora, fără a lăsa loc de interpretare.

Pe de altă parte, o condiţie pentru ca asigurătorul, în baza obligaţiei contractuale, să poată plăti persoanei păgubite despăgubirea, este aceea ca în sarcina inculpatului să se stabilească obligaţia de plată a acestora conform art.50 din lege. De asemenea, art.54 alin.2 vorbeşte despre exercitarea drepturilor părţii civile şi nu despre exercitarea acţiunii civile. Rezultă că este vorba de dreptul corelativ de a cere plata, care se naşte odată cu stabilirea obligaţiei certe de plată a inculpatului, drept care se poate exercita împotriva asigurătorului în cadrul fazei de executare a hotărârii judecătoreşti, de bună voie sau pe calea executării silite.

În consecinţă, în mod corect partea civilă şi-a îndreptat acţiunea împotriva inculpatului şi a părţii responsabile civilmente în locul căreia asigurătorul, în temeiul poliţei de asigurare, are obligaţia de a despăgubi persoanele vătămate.

Calitate de persoană vătămată are şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc care, care prin adresa nr.15186/2007 s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală. Aceasta deoarece, sunt îndeplinite condiţiile art.313 din Legea nr.95/2006 citat chiar de asigurător în concluziile scrise. Asigurătorul nu are, astfel cum sugerează, calitatea de persoană care a adus "prejudicii sau daune sănătăţii" ci aceea de asigurător pentru persoana responsabilă de daunele produse. O asemenea persoană este inculpatul în solidar cu persoana responsabilă civilmente, iar dauna produsă de inculpat pentru care asigurătorul are obligaţia de despăgubire, reprezintă cheltuielile de spitalizare a victimei, sume suportate iniţial de Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc.

Faţă de aceste considerente, în baza art.346 Cod procedură penală, raportat la art.14 Cod procedură penală şi art. 998-999 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă G.F. şi, în consecinţă, la fost obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente S.C. E.F.R. S.A., la plata către acesta a sumei de 6.822,96 lei, cu titlu de despăgubiri materiale.

În baza aceloraşi prevederi legale s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi a obligat inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente, la plata către acesta a sumei de 115,72 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare.

Deoarece, odată stabilită obligaţia de despăgubire în sarcina inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente, asigurătorul are contractual obligaţia de a plăti suma stabilită în locul acestora, instanţa a constatat că S.C. C.A. S.A., avea calitatea de asigurător de răspundere civilă, în baza poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civila auto, seria Ro/17/G17/LD nr.000098699, încheiată pentru autoutilitara marca Mercedes Sprinter cu nr. de înmatriculare B-83-LGF.

În baza art.346 Cod procedură penală, a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă P.M., ca nedovedită. Deşi aceasta, fiind moştenitoare a victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei reprezentând daune materiale, nu a depus la dosar înscrisurile doveditoare astfel cum s-a angajat.

Va constata că părţile vătămate: S.R. şi S.E. nu s-a constituit părţi civile în cauză.

În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 440 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prev. de art.3853 alin.1 Cod procedură penală a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi asigurătorul SC C.A. SA.

În motivarea orală a recursului, parchetul a declarat că recursul vizează doar omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea disp. art.191 alin.3 Cod procedură penală, nesusţinând motivele scrise de recurs.

Asigurătorul a declarat că îşi retrage recursul declarat în cauză.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs şi în conformitate cu disp.art.3856 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.191 alin.3 Cod procedură penală, partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta şi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În speţă, se constată că partea responsabilă civilmente SC"E.F.R."SA  fost obligată în solidar cu inculpatul C.C. la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile G.F. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc, astfel că în conformitate cu disp. art.191 alin.3 Cod procedură penală, trebuia obligată şi la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel că recursul parchetului este fondat sub acest aspect.

Având în vedere că procurorul a declarat în faţa instanţei de recurs că nu susţine motivele scrise de recurs, instanţa de control judiciar urmează să ia act de această cerere, mai ales că potrivit disp. art. 38510 alin.3 Cod procedură penală recursul poate fi motivat şi oral în ziua judecăţii.

Cu privire la recursul asigurătorului, instanţa constată că la termenul de judecată din 20.04.2011 acesta a declarat în faţa instanţei de recurs că îşi retrage recursul formulat.

 Potrivit art.3854 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.369 alin.1 Cod procedură penală până la încheierea dezbaterilor la instanţa de recurs oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deţinere, printr-o declaraţie atestată sau consemnată într-un proces verbal de către conducerea locului de deţinere. Declaraţia de retragere se poate face fie la instanţa a cărei hotărâri a fost atacată fie la instanţa de apel.

În speţă, având în vedere că asigurătorul prin reprezentant, în faţa instanţei de recurs, a arătat că îşi retrage recursul, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.3854 alin.2 rap.la art.369 alin.1 Cod procedură penală, Curtea urmează să ia act de cererea asigurătorului.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit.d Cod procedură penală urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc şi să  oblige inculpatul, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC"E.F.R."SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare aferente soluţionării cauzei, la prim grad jurisdicţional, suma de 440 lei.

De asemenea, va înlătura din sentinţa penală criticată dispoziţiile referitoare la obligarea inculpatului intimat C.C. la plata cheltuielilor judiciare către stat, aferente soluţionării cauzei la Judecătoria Miercurea Ciuc, urmând să menţină restul dispoziţiilor din sentinţa penală criticată.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea, urmează să oblige asiguratorul SC"C.A."SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale în recurs suma de 50 lei, iar pe inculpatul intimat C.C., în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC"E.F.R."SA să achite statului cu titlu de cheltuieli judiciare parţiale, în recurs, suma de 250 lei.

Domenii speta

Spete similare