Recurs. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac

Recurs. Neagravarea situaţiei în propria cale de atac.

C. pr. pen., art. 3858

Principiul non reformatio in pejus se opune admiterii cererii Ministerului Public de schimbare a încadrării juridice în defavoarea inculpatului, dacă acesta este singurul care a promovat recurs în cauză.

Prin sentinţa penală nr. 48/18 ianuarie 2011, Judecătoria Miercurea Ciuca dispus următoarele:

În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod pr. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.Z., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat" faţă partea vătămată G.Gh.

În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod pr. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat" faţă partea vătămată F.E.

În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod pr. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat" faţă partea vătămată O.A.

În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, iar în baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că părţile vătămate G.Gh., F.E.  şi O.A. nu s-au constituit părţi civile în cauză, prejudiciul cauzat acestora fiind recuperat în natură şi în baza art.191 alin.1 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul  la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a adopta o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2011, înainte de începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că recunoaşte, în totalitate, faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei, că nu solicită administrarea de probe şi că solicită ca judecata să se facă în baza probelor, administrate în faza de urmărire penală, fără a se administra alte probe.

În consecinţă, instanţa a admis cererea inculpatului, i-a adus la cunoştinţă acestuia prevederile actului de sesizare cu privire la infracţiunile pentru comiterea cărora a fost trimis în judecată şi a procedat la audierea sa, sub aspectul recunoaşterii faptelor comise.

Având în vedere declaraţia inculpatului, în considerarea prevederilor art.320 ind.1 Cod penal, pentru stabilirea vinovăţiei acestuia, instanţa a analizat probatoriul administrat în faza de urmărire penală ţinând cont de concluziile pe fond ale părţilor.

Astfel, s-a reţinut că, din probele administrate, în faza de urmărire penală rezultă următoarele:

La data de 27.07.2007 s-a început urmărirea penală împotriva inculpatului pentru comiterea infracţiunii de furt calificat. În fapt s-a reţinut că, la data de 19.07.2007, în jurul orelor 12:00, inculpatul se afla în piaţa Agroalimentară din Miercurea Ciuc, iar lângă uşa, de la intrarea în hala pieţii, a văzut o bicicletă de culoare verde de damă, care nu era asigurată, iar proprietarul nu era în apropiere. Inculpatul a sustras bicicleta, după care, în aceeaşi zi, a mers pe strada Petofi Sandor şi a vândut bicicleta numitului B.J., din Miercurea Ciuc, pentru suma de 30 de lei. Inculpatul i-a spus cumpărătorului că bicicleta îi aparţinea, nefiind furată. De fapt, bicicleta sustrasă, îi aparţinea părţii vătămate G.Gh., din comuna Sâncrăieni. Audiat fiind, acesta, a declarat că a venit cu bicicleta, la Miercurea Ciuc şi a lăsat-o în locul, de unde învinuitul a şi sustras-o, el intrând în hala pieţii.

Valoarea declarată a bicicletei sustrase era de 250 lei. La data de 24.07.2007 bicicleta a fost ridicată, de la cumpărător, pe bază de dovadă şi predată părţii vătămate, care a declarat că nu se mai constituie parte civilă, în procesul penal.

La data de 20.07.2008 inculpatul a mers la domiciliul părţii vătămate F.E., de pe strada Gabor Aron din Miercurea Ciuc şi, profitând de faptul că, la domiciliul acesteia, nu se afla nimeni, a sustras, din curte, o bicicletă de culoare roşu cu gri, model "mountaine bike", pe care, în aceeaşi zi, a vândut-o numitului C.J. din strada Şumuleu, pentru suma de 15 lei, şi de această dată învinuitul spunând că bicicleta îi aparţinea.

Valoarea declarată a bicicletei era de 300 lei. La data de 24.07.2007 bicicleta a fost ridicată de la cumpărător şi predată părţii vătămate, astfel că aceasta nu s-a mai constituit parte civilă.

După comiterea acestei fapte, inculpatul a mers în zona magazinului "Korall", din apropierea pieţii Agroalimentare, iar aici a văzut o bicicletă marca "mountaine bike", de culoare neagră ce era încuiată, cu un lacăt la roata din spate. A luat bicicleta respectivă şi a dus-o, în spate, îndepărtându-se, iar apoi cu o piatră a spart lacătul, de pe roată şi a mers cu bicicleta, în cartierul de rromi, din zona Sumuleu, unde a vândut-o numitului R.G. pentru suma de 30 lei. Bicicleta sustrasă de către învinuit îi aparţinea părţii vătămate O.A., din Miercurea Ciuc, care a declarat că valoarea bicicletei era de 300 lei.

La data de 23.07.2007 bicicleta a fost ridicată de la cumpărător şi predată, pe bază de dovadă, părţii vătămate, care a declarat că nu se mai constituie parte civilă.

După comiterea acestor fapte, inculpatul a plecat, împreună cu numitul B.Gh.,  care l-a luat cu el, să lucreze în comuna Corod, din jud. Galaţi, unde a fost găsit de organele de poliţie, care la data de 20.10.2008 l-au audiat. Cu această ocazie inculpatul a recunoscut integral faptele reţinute în sarcina sa.

Starea de fapt a fost confirmată şi prin declaraţiile martorilor audiaţi în faza de urmărire penală, respectiv B.J., C.J., R.G., precum şi din declaraţiile părţilor vătămate G.Gh., F.E. şi O.A.

Faţă de aceste considerente, s-a constatat că, din probele administrate, în cadrul urmării penale, a rezultat că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, cu vinovăţie, în forma prevăzută de lege, motiv pentru care s-a reţinut că se impune condamnarea sa.

În drept, faptele inculpatului care, în zilele de 19 şi 20  iulie 2007, a sustras trei biciclete, aparţinând părţilor vătămate G.Gh., F.E. şi O.A., s-a reţinut că întrunesc elementele constitutive a trei infracţiunii de furt calificat, prevăzute de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal.

S-a avut în vedere faptul că, inculpatul era recidivist, din fişa de cazier judiciar rezultând că acesta a executat, anterior, mai multe pedepse cu închisoarea, inclusiv pentru infracţiuni de aceeaşi natură, fiind aplicabile în cauză prevederile art.37 alin.1 lit.b Cod penal.

Având în vedere admiterea cererii inculpatului de a fi judecat conform procedurii simplificate, pedeapsa ce u.a fost aplicată s-a situat în limitele prevăzute de lege, micşorate cu o treime, conform art.3201 alin.7 Cod pr. pen.

La individualizarea pedepsei ce i-a aplicat s-au avut în vedere, în primul rând, criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

Astfel, gradul de pericol social al faptei comise a putut fi considerat ca fiind mediu, având în vedere modul, simplu, de comitere şi mijloacele folosite. În privinţa persoanei inculpatului, acesta avea antecedente penale fiind recidivist, dar a recunoscut sincer faptele, pentru care a fost trimis în judecată. Sinceritatea inculpatului, precum şi faptul că a săvârşit faptele ocazional, şi nu cu caracter de ocupaţie, au putut fi deduse şi din faptul că, acesta, după comiterea faptelor, a plecat să lucreze în altă localitate, încercând să-şi asigure venituri din muncă cinstită.

Drept urmare s-a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă prevăzută de art.74 alin.1 lit.c Cod penal, urmând ca pedeapsa să fie coborâtă sub minimul prevăzut de lege conform prevederilor art.76 alin.1 lit.d Cod penal.

În consecinţă, în baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod pr. pen. a fost condamnat inculpatul B.Z. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat", faţă partea vătămată G.Gh..

În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.3201 alin.7 Cod pr. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat", faţă partea vătămată F.E.

În baza art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi art.74 lit.a şi c şi art.76 alin.1 lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.320 ind.1 alin.7 Cod pr. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de "furt calificat", faţă partea vătămată O.A.

În baza art.33 lit.a Cod penal, raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, au fost contopite aceste pedepse şi i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b şi c Cod penal, ca pedeapsă accesorie.

S-a constatat că părţile vătămate G.Gh., F.E. şi O.A., nu s-au constituit părţi civile în cauză, prejudiciul cauzat acestora fiind recuperat în natură.

În baza art.191 alin.1 Cod pr. penală, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Această hotărâre judecătorească, în termen legal, a fost atacată cu recurs de către inculpatul B.Z., ce a înţeles să o critice, la modul general, ca fiind caracterizată de nelegalitate şi netemeinicie. Iniţial această cale de ordinară de atac a fost înregistrată ca formând obiectul dosarului nr.1044/258/2010 al Tribunalului Harghita, dar această instanţă menţionată, prin decizia penală nr.66/05.04.2011 a declinat competenţa soluţionării recursului astfel declarat, în favoarea Curţii de Apel Tg.Mureş, dându-se astfel eficienţa ce se impunea, modificărilor legislative, apărute în domeniul dreptului procesual penal, în urma intrării în vigoare a prevederilor legii nr.202/2010.

Analizând recursul astfel declarat prin prisma disp.art.3859 Cod procedură penală se constată că acesta are caracter nefondat, ca de altfel şi cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei de furt calificat, săvârşită de inculpat, în dauna părţii vătămate F.E., cerere formulată de procuror, la termenul de judecată din  1 iunie a.c., pentru argumentele ce se vor expune în continuare:

Judecătoria Miercurea Ciuc analizând cu maximă obiectivitate probatoriul administrat în faza urmăririi penale a reţinut o stare de fapt corectă ce a permis concluzionarea faptului că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.Z., în datele 19, respectiv 209.07.2007, întruneşte elementele constitutive a trei infracţiuni de furt calificat, fapte incriminate fiecare de prev. art.208 alin.1,  209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal. Această activitate infracţională desfăşurată de către inculpat, în datele mai sus menţionate, a constatat, în sustragerea, de către acesta, a trei biciclete, din locuri diferite, aparţinând părţilor vătămate G.Gh., F.E. şi O.A., bunuri pe care acesta le-a înstrăinat, ulterior, contra unor sume de 30, 15 şi 30 lei. S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu în cauză, că inculpatul a săvârşit aceste trei infracţiuni de furt calificat, în baza a trei rezoluţii infracţionale distincte, luate pe moment, de acesta, date fiind circumstanţele reale reţinute în sentinţa nr.48/20011 a Judecătoriei Miercurea Ciuc. Avându-se în vedere faptul că, inculpatul a înţeles să facă apel la clemenţa, instituită de legiuitor, în urma adoptării legii nr.202/2010, şi date fiind şi circumstanţele personale prezentate de inculpat, se reţine că regimul sancţionator aplicat recurentului pentru fiecare faptă comisă a fost corect individualizat, atât ca şi cuantum, cât şi ca modalitate de executare, prev. art.52 rap.la art.72 Cod penal, fiind corect interpretate şi aplicate. În mod judicios instanţa de fond a concluzionat că pedeapsa rezultantă, de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, trebuie să fie executată de acesta în regim privativ de libertate, deoarece acesta are statut de recidivist, pe de o parte, iar pe de altă parte, intervalul de timp extrem de scurt în care acesta a comis cele trei fapte, justifică aplicarea acestui regim al executării pedepsei, deoarece reeducarea inculpatului  nu poate avea loc decât în aceste condiţii.

Referitor la solicitarea reprezentantului Ministerului Public  de a se proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei comise, în data de 20.07.2007, în dauna părţii vătămate F.E., o asemenea cerere nu poate fi primită în contextul în care:

-ne aflăm în calea de atac a inculpatului;

-o asemenea cerere de schimbare a încadrării juridice ar conduce automat la creşterea numărului de infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului, în contextul, în care, fapta comisă în dauna părţii vătămate F.E. a fost săvârşită în curtea locuinţei acesteia; în cauză nestabilindu-se, cu exactitate, dacă poarta, care asigura accesul în această curte, a fost asigurată corespunzător de partea vătămată. Dacă s-ar păşi la admiterea acestei cereri formulată de procuror ar trebui să se procedeze la reţinerea în sarcina inculpatului şi a infracţiunii incriminate de prev. art.192 alin.1 Cod penal, în contextul, în care, dacă s-ar reţine incidenţa acestui text legal şi a prev. art.208 alin.1 Cod penal s-ar ajunge, aşa cum s-a mai arătat, la o  înrăutăţire a situaţiei juridice a inculpatului, în propria cale de atac;

-respectarea principiului „non reformatio in pejus”.

Pentru toate aceste considerente mai sus expuse urmează ca în conformitate cu disp.art.334 Cod procedură penală să se respingă, ca nefondată, cererea formulată de reprezentantul Ministerul Public,  de schimbare a încadrării juridice a uneia din faptele reţinute în sarcina inculpatului B.Z., din infracţiunea incriminată de disp. art.208 alin.1, 209 alin.1 lit.e Cod penal, în infracţiunea prev. de art.208 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.

Potrivit disp. art.38515 pct.1 lit.b Cod penal va respinge ca nefondat, recursul declarat de către inculpatul B.Z. împotriva sentinţei penale nr.48/18 ianuarie 2011 pronunţată de Judecătoria Miercurea-Ciuc.

Domenii speta

Spete similare