Plângerea în faţa judecătorului împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală. Termen în care se poate declara.

Decizie 171 din 22.02.2010


Plângerea în faţa judecătorului împotriva ordonanţei procurorului de scoatere de sub urmărire penală. Termen în care se poate declara.

C.proc.pen.,art.2781 alin.1,2

Existenţa la dosarul de urmărire penală a unor înscrisuri denumite „dovadă de îndeplinire a procedurii de comunicare” fără ca pe acestea să fie imprimată data poştei nu dă posibilitatea instanţei de judecată să cenzureze plângerea formulată împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală din punct de vedere al termenului în care aceasta poate fi exercitată.

Decizia penală nr.171, din 22.02. 2010

Prin sentinţa penală nr.129/10.02.2009 pronunţată de Judecătoria Buzău a fost condamnat inculpatul Z.L. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de purtare abuzivă prev. de art.250 alin.2 C. pen. în dauna părţii vătămate V.M., pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat în temeiul art.81 cod penal pe durata unui termen de încercare de 3 ani, atrăgându-i-se totodată atenţia şi asupra revocării suspendării condiţionate.

În latura civilă a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată constituită parte civilă V.M., reprezentând daune morale.

A fost respinsă cererea părţii vătămate D.C., constituită parte civilă privind obligarea inculpatului la plata daunelor morale.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut  că iniţial prin plângerea înregistrată la data de 11.06.2007, pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr.4571/200, petenţii V.M. şi D.C. au solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nr.4463/P/2005 din data de 02.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău privind pe făptuitorul Z.L.

Prin încheierea pronunţată la data de 15.10.2007, instanţa a respins excepţia tardivităţii plângerii invocată de făptuitor, a admis în parte plângerea formulată de petenţii V.M. şi D.C., a constatat temeinică şi legală soluţia privind neînceperea urmăririi penale fată de făptuitorul Z.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.25 C.pen. raportat la art.260 al.1 C.pen., a desfiinţat în parte ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală nr.4463/P/2005 din data de 02.01.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău şi menţinută prin ordonanţa nr.375/II/2/2007 din data de 25.05.2007 numai cu privire la făptuitorul Z.L., a constatat că, probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei motiv pentru care a reţinut cauza spre judecare faţă de făptuitorul Z.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art.250 al.2 C.pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului respectiv plângerea şi declaraţiile părţii vătămate V.M., declaraţiile inculpatului Z.L., declaraţiile martorilor, conţinutul casetei video trimisă de Televiziunea Română şi ataşată la dosar, precum şi celelalte înscrisuri aflate la dosar s-a reţinut că în cursul anului 2005 partea vătămată V.M., a trimis o sesizare la Televiziunea Română pentru a reclama pretinse abuzuri ale inculpatului Z.L., primar al comunei Năeni, jud.Buzău, funcţie pentru care la alegerile locale din anul 2004 a candidat şi partea vătămată D.C..

Urmare acestei sesizări, la data de 14.10.2005 s-a deplasat la Primăria Năeni o echipă de la TVR 2, de la emisiunea „D’ale lui Mitică”, emisiune care a fost redată pe postul naţional de televiziune TVR 2, caseta video cu imaginile selectate de producător fiind predată la dosarul de urmărire penală de reprezentanţii Televiziunii Române.

Întrucât inculpatul nu a fost găsit la primărie martorul M.M. a luat legătura telefonic cu acesta, inculpatul venind la sediul primăriei la ora 16,30 unde era aşteptat de echipa TVR2, partea vătămată V.M.  şi D.C..

După ce au avut loc câteva discuţii în fata primăriei, inculpatul împreună cu martorii M.M., C.D.R., D.C. şi partea vătămată V.M. au intrat în incinta primăriei, iar la un moment dat inculpatul a plecat din biroul său în biroul agentului agricol unde a intrat martora B. T. cu care partea vătămată V.M. a avut o discuţie contradictorie.

Între timp inculpatul a revenit în biroul său şi a început să o lovească fără motiv pe partea vătămată V.M. cu pumnii până când aceasta a căzut, în prezenţa martorilor M.M. şi C.D.R..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul Z.L. şi părţile vătămate V.M. si D.C.

 Printr-un memoriu separat inculpatul Z.L.a criticat sentinţa pentru nelegalitate, precizând în primul rând că plângerea formulată de către partea vătămată V.M. este tardiv formulată, iar în al doilea rând că este nemulţumit de soluţionarea fondului cauzei.

Părţile vătămate V.M. şi D.C. au criticat sentinţa sub aspectul individualizării pedepsei, iar V.M. şi din punct de vedere al cuantumului redus al sumei acordate cu titlu de daune morale.

Examinând sentinţa atacată pe baza actelor lucrărilor si mijloacelor de probă administrate Tribunalul Buzău prin decizia penală nr.280/26.11.2009 a apreciat că apelurile declarate de inculpat şi de părţile vătămate sunt nefondate.

Din punct de vedere al tardivităţii plângerii s-a arătat că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Sub aspectul soluţionării cauzei pe fond au fost reanalizate pe larg probatoriile în urma cărora s-a stabilit că atât acţiunea penală cât şi cea civilă au fost soluţionate în mod legal şi temeinic.

Împotriva acestor două hotărâri judecătoreşti au declarat recurs atât inculpatul cât şi părţile vătămate V.M. şi D.C.

Inculpatul a precizat în primul rând că plângerea formulată de către partea civilă V.M. este tardiv formulată, aceasta fiind înregistrată la 11.06.2007, pe rolul Judecătoriei Buzău în timp ce ordonanţa primului procuror de respingere a plângerii împotriva rezoluţiei nr. 4463/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău a fost pronunţată în data de 25.05.2007. De asemenea inculpatul a criticat ambele hotărâri judecătoreşti şi din punct de vedere al fondului acestora.

Partea civilă V.M. a precizat că daunele morale acordate sunt mult prea reduse.

Recursul lui D.C. a însemnat practic un răspuns la recursul inculpatului.

Analizând recursurile formulate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, a criticilor invocate cât şi conform art. 3859 alin.2 C. pr.pen., Curtea a apreciat că recursurile sunt nefondate.

Referitor la tardivitatea plângerii formulată de către V.M. s-a constatat că aceasta poartă rezoluţia judecătorului de la Judecătoria Buzău din 11.06.2007, iar ordonanţa de respingere a plângerii sale nr. 375/II/2/2007 a fost pronunţată de către primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău la 25.05.2007.

La dosarul de urmărire penală, sunt două formulare reprezentând dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare din care se poate trage concluzia că ordonanţa a fost comunicată, însă nici unul dintre acestea nu poartă data poştei din care să rezulte cu claritate când această ordonanţă a ajuns să fie cunoscută de către persoanele interesate V.M. şi respectiv D.C. Acest fapt este  în contradicţie cu alte trei înscrisuri aflate în acelaşi dosar de urmărire penală denumite de asemenea dovadă de îndeplinire a procedurii de comunicare prin care a fost comunicată rezoluţia nr. 4463/P/2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău care poartă data poştei atât a locului de plecare (oraşul Buzău) cât şi a locului de destinaţie (loc. Năieni – jud. Buzău).

În consecinţă excepţia invocată de inculpat, cu referire la tardivitate a fost respinsă ca neîntemeiată.

Referitor la fondul cauzei atât în ceea ce priveşte latura civilă cât şi latura penală, Curtea a apreciat că ambele instanţe au dat eficienţă probatoriilor administrate în cauză iar hotărârile pronunţate sub acest aspect sunt legale şi temeinice.