Rejudecarea celor judecaţi în lipsă în caz de extrădare.

Art.5221 Cod procedură penală.

Încheierea  prin care a fost admisă cererea privind rejudecarea cauzei după extrădare, nu poate fi atacată cu recurs separat, ci numai odată cu fondul cauzei.

Potrivit dispoz.art.5221 cod procedură penală, în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanţa care a judecat în primă instanţă, la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art.405 -408 cod penal se aplică în mod corespunzător.

Prin sentinţa penală 3006 din 8 august 2001, pronunţată de Judecătoria Tg.Jiu, definitivă prin decizia penală 332/2002 a Curţii de Apel Craiova, BCI a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prev.de art.208,209 lit.g şi i cod penal, emiţându-se mandatul de executare 4293/2002. Pe parcursul soluţionării cauzei, acesta nu a participat la proces, fiind plecat în Spania.

Prin hotărârea nr.17/2005 a Judecătoriei Centrale de Instrucţie nr.3 Madrid, s-a dispus extrădarea sa, în vederea executării mandatului emis de Judecătoria Tg.Jiu. Ulterior acestui moment BCI s-a adresat instanţei de fond cu o cerere, solicitând ca în temeiul art.5221 cod procedură penală, să se dispună rejudecarea cauzei, cu motivarea că cererea de extrădare a fost condiţionată de garanţiile oferite de Statul Român privitor la rejudecarea acesteia.

Motivând cererea, petentul a învederat că nu a putut participa la proces, astfel încât s-a aflat în imposibilitate de a administra probe în apărare şi nu a cunoscut soluţii de condamnare, decât la data când s-a luat în discuţie extrădarea sa.

Instanţa de fond – Judecătoria Tg.Jiu, prin încheierea din 14 decembrie 2005, stată în dosarul 14465/2005 a admis cererea privind rejudecarea cauzei, stabilind termen în acest sens, la 11 ianuarie 2006.

Prin aceeaşi încheiere, s-a respins cererea petentului privind suspendarea executării pedepsei şi anularea mandatului de executare, cerere apreciată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, petentul condamnat a declarat apel, soluţionat de Tribunalul Gorj prin decizia penală 17.A din 18 ianuarie 2006.

Instanţa de apel a reţinut nefondată calea de atac exercitată de petent, motivând că procedura de rejudecare este cea instituită de dispoz. prev. de art.405-408 cod procedură penală, în condiţiile existenţei în continuare a hotărârii atacate, urmând ca numai după rejudecarea cauzei, instanţa de fond să se pronunţe asupra anulării hotărârii judecătoreşti de condamnare anterioară şi implicit asupra mandatului de executare.

Împotriva acestei decizii s-a formulat recurs, reiterând criticile invocate în apel, în sensul că în mod greşit s-au respins cererile privind suspendarea executării pedepsei şi anularea mandatului de executare emis în baza hotărârii de condamnare, în cauza a cărei rejudecare a fost admisă.

S-a invocat drept caz de casare, cel prevăzut de pct.171 de sub art.3859 cod procedură penală, constând în greşita aplicare a legii.

Analizând recursul promovat în cauză, Curtea de Apel Craiova a reţinut inadmisibilă calea de atac, cu următoarea motivare.

Procedura rejudecării persoanelor extrădate, care au fost judecate şi condamnate în lipsă, este reglementată de prevederile art.5221 cod procedură penală, rap.la aert.405-408 cod procedură penală, dispoziţii de la care nu se poate deroga prin interpretare.

Astfel, după analizarea cererii  petentului condamnat, în cazul în care instanţa apreciază petiţia întemeiată, similar analizării unei cereri de revizuire pentru admiterea în principiu, se va dispune admiterea cererii şi rejudecarea cauzei, conform regulilor de procedură privind judecarea în primă instanţă.

În acord cu dispoziţiile art.406 cod procedură penală, după rejudecare, instanţa va dispune anularea hotărârii şi va pronunţa o nouă hotărâre,  potrivit art.345 – 353 cod procedură penală, privind rezolvarea acţiunii penale, acţiunii  civile, cu privire la cheltuielile judiciare, starea de libertate şi privitor la reparaţiile civile, hotărâre supusă căilor de atac în condiţiile art.407 cod procedură penală, aceleaşi care pot fi exercitate şi împotriva hotărârii la care se referă judecata iniţială.

În aceste condiţii, se observă că legiuitorul nu a instituit căi de atac distincte de cele ale fondului, pentru soluţia de admiterea cererii de rejudecare, prin dispoziţii exprese, impuse caracterul derogator de la norma generală aplicabilă.

Se reţine că art.407 cod procedură penală, la care trimite art.5221 cod procedură penală, stabileşte că sentinţele pronunţate potrivit art.406 alin.1 cod procedură penală, singurul aplicabil în procedura rejudecării în caz de extrădare, sunt supuse căilor de atac ordinare, apel şi recurs, promovate împotriva soluţiei prin care cauza a fost rezolvată în fond.

De asemenea, din analiza prevederilor art.3851 alin.2 cod procedură penală, încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.

Cum în cauză nu a fost instituită calea recursului distinct faţă de căile ordinare de atac pentru măsura procesuală a admiterii unei cereri de rejudecare în cazul extrădării, printr-o încheiere, recursul exercitat de petentul condamnat a fost respins ca inadmisibil în temeiul art.38515 pct.1 lit.a cod procedură penală, soluţie care în opinia Curţii se impunea a fi adoptată şi de către instanţa de apel.

Domenii speta

Spete similare