Suspendarea executării actului administrativ contestat

Decizie 492/R din 22.03.2011


Suspendarea executării actului administrativ contestat.

Legea nr. 554/2004, republicată, art. 14 şi art. 15

Existenţa unui caz bine justificat şi producerea unei pagube iminente sunt condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ.

Admiterea unei contestaţi vizând aceeaşi stare de fapt care este supusă analizei în actul administrativ ce se cere a fi suspendat este de natură a crea îndoială serioasă asupra legalităţi actului.

Invocarea faptului că sumele pretinse au fost deja achitate, iar executarea aceleaşi sume în baza actului administrativ contestat au influenţat negativ patrimoniul persoanei fizice, poate constitui dovada unui prejudiciu iminent.

Prin Sentinţa nr.863 din 9 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr.2583/102/2010, Tribunalul Mureş a  respins excepţiile inadmisibilităţii şi prematurităţii şi a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative atacate, cerere  formulată de reclamantul F.E. în contradictoriu cu pârâta C.A.S. Mureş.

Pentru a pronunţa această Sentinţă prima instanţă a reţinut că pârâta a emis Decizia de impunere nr.638/09.08.2010 şi că  potrivit dispoziţiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 este necesar să fie îndeplinite cumulativ două condiţii pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, iar în cauză reclamantul nu a dovedit paguba iminentă, nici aparenţa de nelegalitate a actului atacat.

S-a menţionat că diferenţele stabilite provin din venituri suplimentare.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs  reclamantul F.E., solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinţei atacate şi admiterea acţiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că existenţa unui caz bine justificat ar putea fi reţinută  dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură actele administrative, ceea ce  este cazul în speţă deoarece reclamantului i s-a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr.588/2010 prin Decizia nr.54/2010 a C.A.S. Mureş, însă la scurt timp prin Decizia de impunere nr.638/2010, atacată în cauză, s-au stabilit aceleaşi obligaţii de plată. 

În ce priveşte paguba iminentă s-a arătat că s-a început executarea silită pentru sume însemnate pentru o persoană fizică (peste 170.000 lei) fiind afectat patrimoniul acesteia până la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ.

Pârâta intimată a depus întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi la prevenirea unei pagube iminente.

Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor art.3041 C.pr.civ., instanţa a reţinut următoarele:

Este important de menţionat înainte de analiza recursului că reclamantul şi-a precizat cererea introductivă în sensul că Decizia atacată are nr.638/09.08.2010.

Art. 14 din Legea nr.554/2004 reglementează suspendarea executării actului, la alin.1 stabilind condiţiile necesare :” În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate”.

Art.2 lit. „t” din Lege defineşte noţiunea de „cazuri bine justificate”, în contextul Legii nr.554/2004, astfel: „împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”, iar art.2 lit. „ş” din lege defineşte  noţiunea de „pagubă iminentă” ca fiind  „prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

În această cauză este necesar să verificăm dacă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ atacat.

Prima condiţie stabilită de legiuitor este ca reclamantul să fi sesizat, în condiţiile art.7,  autoritatea publică ce a emis actul, iar la filele 7-11 din dosarul de fond există această dovadă.

A doua condiţie vizează împrejurări care sunt de natură să creeze îndoieli serioase cu privire la legalitatea a actului. Şi această condiţie este îndeplinită deoarece reclamantul deţine Decizia nr.54/06.08.2010 a C.A.S. Mureş, prin care i s-a admis contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr.188/2010, care, potrivit susţinerilor reclamantului analizează aceeaşi stare de fapt.

În ce priveşte cea de a treia condiţie, Curtea a constat că şi aceasta este îndeplinită.

Legiuitorul stabileşte două variante pentru existenţa unei pagube iminente şi anume  „prejudiciul material viitor şi previzibil” sau „perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

 În cauză  este valabilă  varianta prejudiciului material viitor şi previzibil. Reclamantul a invocat faptul că sumele pretinse au fost deja achitate, iar executarea silită ar influenţa negativ patrimoniul persoanei fizice. 

Constatăm că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 şi, în consecinţă, în baza art.312 alin.1 C. pr. civ., instanţa a  admis recursul, a modificat hotărârea atacată şi a admis cererea de suspendare.