Revendicare mobiliară a unor construcţii. Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie

Revendicare mobiliară a unor construcţii. Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie.

Prin sentinţa civilă nr. 5838 din 9 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş  a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta S.C. L. S.A. S-a admis cererea formulată de reclamanta K.Z. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Tg.Mureş şi pârâta S.C. L. S.A. şi s-a obligat  pârâtul şi pârâta să predea reclamantei în deplină proprietate şi posesie supraedificatele existente pe terenul situat în Tg.Mureş, str.Gh.Doja, judeţul Mureş, înscris în CF nr.95570 Tg.Mureş, nr. cad. 4746/2/1, 4747/1/1, 4745/3/1 în suprafaţă totală de 4585,1 mp, respectiv:

-C1 un grup sanitar, 1 wc;

-C2 1 atelier mecanic, 2 ateliere de tâmplărie;

-C3 2 depozite, 5 birouri, 1 magazie, 4 magazine, 1 wc;

-C4 2 birouri, 3 wc, 1 magazie, 1 vestiar, 1 atelier, 1 garaj;

-C5 1 atelier mecanic;

-C6 1 cameră de locuit, 1 bucătărie, 1 cămară, 1 magazie.

 S-a dispus înscrierea dreptului de proprietate asupra acestor construcţii în cartea funciară în favoarea reclamantei.

 S-a obligat pârâtul şi pârâta să plătească, în solidar, reclamantei suma de 5000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

 Prin decizia civilă nr. 153 din 27 mai 2010, Tribunalul Mureş , Secţia civilă a admis apelurile formulate de S.C. „L.” S.A.  şi Municipiul Tg.Mureş, sentinţei civile nr.5838/09.07.2009 pronunţată de Judecătoria Tg.Mureş  şi în consecinţă:

 S-a dispus schimbarea în parte a hotărârii atacată în sensul  respingerii acţiunea civilă formulată de reclamanta K.Z., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Tg.Mureş şi S.C. „L.” S.A., menţinându-se dispoziţia primei instanţe de respingere a excepţiei autorităţii lucrului judecat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta K.Z. şi a solicitat desfiinţarea deciziei pronunţate de Tribunalul Mureş şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 5838 din 9 iulie 2009, pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamantă şi obligarea pârâţilor Primăria municipiului Târgu-Mureş şi S.C. L. SA, la plata cheltuielilor de judecată, în drept invocându-se prevederile art. 299, art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, precum şi art. 3041 din acelaşi cod.

În motivarea recursului s-a arătat că instanţa de apel  a considerat că acţiunea în revendicare reprezintă în realitate o nouă cale de atac promovată de reclamantă împotriva refuzului Primăriei municipiului Tg.Mureş de a restitui imobilul în litigiu, respectiv împotriva Dispoziţiei nr. 5699 din 11 noiembrie 2004. Reclamanta a solicitat însă să se constate că prin somaţia adresată pârâtelor a solicitat încă din anul 2001 şi restituirea construcţiilor şi prin urmare, acţiunea în revendicare înregistrată la Judecătoria Tg.Mureş nu poate fi considerată o cale de atac.

Instanţa de apel a reluat în motivarea hotărârii  şi aşa-numita „proprie greşeală” pe care reclamanta ar fi comis-o prin reprezentantul ales, susţinându-se însă că o astfel de greşeală, chiar dacă ar fi fost comisă, nu poate să atragă decăderea reclamantei din dreptul substanţial, respectiv acela de proprietate asupra imobilului.

Reclamanta a mai invocat faptul că instanţa de apel a citat trunchiat şi a răstălmăcit decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Sub acest aspect s-a arătat că imobilul, respectiv construcţiile în litigiu, sunt în proprietatea Statului Român, reprezentat de S.C. L. SA şi de Municipiul Tg. Mureş şi prin urmare, se află în proprietatea şi administrarea celor care le-au preluat abuziv.

Instanţa de apel a făcut referire la situaţia în care acţiunea în revendicare ar afecta securitatea raporturilor juridice, ceea ce în opinia reclamantei, nu este cazul în speţă, deoarece proprietar este Statul Român şi astfel, cum s-a dispus prin decizia sus-menţionată, „nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice”.

Reclamanta a susţinut că principiul „electa una via”  la care se referă instanţa de apel, faţă de aspectele evidenţiate mai sus, este cu totul neavenit, în condiţiile în care reclamanta a exercitat acţiunea în revendicare ulterior acţiunii speciale în concordanţă cu cele dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De altfel, prima instanţă a reţinut în mod corect acest aspect şi prin soluţia dată a făcut aplicarea jurisprudenţei C.E.D.O.

Pârâtul Municipiul Târgu-Mureş a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, invocând faptul că o acţiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă în condiţiile existenţei unei legi speciale şi derogatorii de la dreptul comun.

În acest sens, s-a menţionat că antecesoarea reclamantei, numita M.S. a solicitat, în cadrul procedurii administrative instituite de Legea nr. 10/2001 măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Tg.Mureş, str. Gh. Doja, şi prin  Dispoziţia nr. 5699/2004 emisă de Primarul municipiului Tg.Mureş această notificare a fost soluţionată în sensul respingerii ei. Faţă de această situaţie s-a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei amintite şi în cadrul procesului s-a dispus restituirea în natură a imobilului din Tg.Mureş, str. Gh. Doja, compus din teren în suprafaţă totală de 4.585,10 mp. Cu privire la edificatele existente pe acest teren, instanţele nu s-au pronunţat considerând că atâta vreme cât solicitanta nu a formulat un petit referitor la acest lucru, nu puteau acorda mai mult decât s-a cerut.

Pârâtul a susţinut că neacordarea măsurilor reparatorii pentru construcţiile revendicate, este urmarea conducerii defectuoase a litigiului dedus judecăţii iniţial în dosarul nr. 6391/2004 al Tribunalului Mureş.

S-a susţinut, de asemenea, că admisibilitatea acţiunii formulată de reclamantă este pusă sub semnul îndoielii, având în vedere că în situaţia în care a fost promovată o acţiune în baza legii speciale, fără a obţine beneficiul acesteia, o nouă acţiune dedusă judecăţii este inadmisibilă.

Pe de altă parte, s-a considerat că acest demers judiciar reprezintă o cale ocolitoare de a obţine beneficiul Legii nr. 10/2001, cu atât mai mult cu cât reclamanta a parcurs integral această procedură, finalizată cu emiterea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.

Pârâtul a mai invocat faptul că prin promovarea prezentei acţiuni, reclamanta se află în eroare în ceea ce priveşte admisibilitatea unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun. În acest sens s-a arătat că prin decizia nr. 33/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că atâta timp cât pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege specială care prevede în ce condiţii  acestea se pot restitui în natură persoanelor îndreptăţite, nu se poate susţine că legea specială derogatorie de la dreptul comun s-ar putea aplica în concurs cu acesta. Cu atât mai mult, nu pot fi exercitate acţiuni în revendicare  după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din această lege specială, soluţia fiind conformă cu principiul securităţii juridice consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin acţiunea civilă introductivă înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureş reclamanta K.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Târgu-Mureş şi S.C. L. S.A. Târgu-Mureş să i se predea în deplină proprietate şi posesie supraedificatele existente pe terenul situat în Târgu-Mureş, str. Gh. Doja, judeţul Mureş, înscris în CF nr. 95570 Târgu-Mureş, nr. cad. 4746/2/1, 4747/1/1, 4745/3/1 în suprafaţă totală de 4585,1 mp şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra acestor construcţii.

Din actele dosarului rezultă că terenul în suprafaţă de 4565,1 mp menţionat mai sus a făcut parte dintr-un corp funciar mai mare, care a fost înscris în CF nr. 5337 Târgu-Mureş, nr. top 4746/1/1,4746/2, 4745/3/1, 4747/1, imobilul corespunzător acestor numere topografice fiind compus din construcţii şi teren în suprafaţă totală de 6945 mp.

Acest imobil a trecut în proprietatea Statului Român ca urmare a ofertei de donaţie făcută de numita M.A. în baza dispoziţiilor Decretului nr. 478/1954, ofertă care a fost acceptată prin Decizia nr. 990/1962, emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Regiunii Mureş.

Ulterior trecerii imobilului în proprietatea Statului Român terenul a fost dezmembrat şi în aceste condiţii parcele de teren cu nr. top 4746/2/1, 4747/1/1, 4745/3/1 în suprafaţă totală de 4585,1 mp au fost înscrise în CF nr. 3374/a Tg.Mureş, iar în prezent terenul respectiv figurează în CF nr.95570 Târgu-Mureş.

În cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în favoarea numitei M.S., în calitate de moştenitoare a fostei proprietare tabulare a terenului în suprafaţă de 4585,10 mp, înscris în CF nr. 3374/a Târgu-Mureş, nr. top 4746/2/1, 4747/1/1, 4745/3/1, reţinându-se că acest teren a fost preluat abuziv de Statul Român. Restituirea acestui teren s-a dispus prin decizia civilă nr. 476/A din  16 noiembrie 2005, pronunţată în fază de apel de Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 1299/2005/C, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 2063 din 6 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 6555/1/2006, prin care au fost respinse recursurile declarate împotriva deciziei instanţei de apel.

Din actele întocmite cu ocazia preluării imobilului de către stat rezultă că pe terenul ce a făcut obiectul donaţiei erau edificate o serie de construcţii şi au fost preluate de stat atât terenul, cât şi edificiile existente pe acesta.

Pârâţii nu au contestat faptul că în baza ofertei de donaţie au trecut în proprietatea statului atât terenul, cât şi construcţiile existente, însă au susţinut că reclamanta K.Z., care este moştenitoarea numitei M.S. nu poate revendica în prezent aceste construcţii, în condiţiile în care acestea intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 şi ca atare, situaţia acestora trebuia clarificată  în cadrul procedurii reglementate de legea menţionată.

În privinţa construcţiilor existente pe terenul înscris în prezent în CF nr. 95570 Târgu-Mureş, nr. cad.4746/2/1,4747/1/1, 4745/3/1, în suprafaţă de 4585,1 mp  şi care sunt enumerate în dispozitivul sentinţei pronunţate de prima instanţă, trebuie precizat că acestea nu au fost evidenţiate şi nu sunt evidenţiate nici în prezent în cartea funciară, însă după cum s-a mai precizat, existenţa acestora şi preluarea lor de către stat nu a fost contestată de pârâţi.

În cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001 nu s-a dispus cu privire la construcţiile existente pe terenul sus-menţionat, prin decizia Curţii de Apel Târgu-Mureş dispunându-se doar restituirea terenului, fără ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la edificatele care au fost preluate de stat. De asemenea, nici instanţa de recurs nu a analizat situaţia construcţiilor revendicate în prezent de reclamantă, în considerentele deciziei civile nr.2063 din 6 martie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie făcându-se referire doar la imobilul compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 2359,9 mp, înscris în CF nr. 92402/N Târgu-Mureş, nr. top 4747/1/2, 4746/1/1, 4746/2/2, or, între acest imobil şi imobilul pe care se află construcţiile revendicate de reclamantă nu există identitate.

Instanţa de apel, respectiv Tribunalul Mureş a reţinut că solicitarea reclamantei din prezenta cauză de a i se restitui construcţiile în litigiu nu poate fi admisă, în condiţiile în care, în cadrul procesului desfăşurat în temeiul Legii nr. 10/2001 avea posibilitatea să solicite aceste construcţii. Pe de altă parte, s-a reţinut că prin prisma prevederilor Deciziei nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite în soluţionarea unui recurs în interesul legii, atâta timp cât reclamanta a utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai poate exercita ulterior acţiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun.

Faţă de obiectul acţiunii introductive formulate de reclamantă trebuie avut în vedere faptul că într-adevăr antecesoarea reclamantei a utilizat procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, însă în cadrul acestei proceduri nu a fost soluţionată problema construcţiilor în litigiu, care nu erau evidenţiate în cartea funciară.

Prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite s-a dispus că în cazul acţiunilor întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv de stat, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 concursul dintre legea specială şi legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.

Tot prin aceeaşi decizie s-a statuat însă şi că în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001 şi C.E.D.O., aceasta din urmă are prioritate şi această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate  ori securităţii raporturilor juridice.

În speţă reclamanta a formulat o acţiune în revendicare a unor construcţii întemeiată pe dreptul comun, invocând faptul că în concordanţă cu jurisprudenţa C.E.D.O. este îndreptăţită să i se recunoască dreptul de proprietate asupra acestor construcţii.

Faţă de cele stabilite prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în legătură cu o eventuală acţiune în revendicare întemeiată pe dreptul comun, se impune a se analiza dacă din perspectiva art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. reclamanta se poate prevala de un „bun” în sensul dispoziţiilor C.E.D.O.

Sub acest aspect instanţa de recurs reţine că în privinţa terenului în suprafaţă de 4581,1 mp pe care sunt amplasate construcţiile în litigiu, s-a stabilit prin hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că acest teren a fost preluat în mod abuziv de stat. În contextul în care din probele administrate în cauză reiese că odată cu preluarea terenului respectiv de către stat s-au preluat şi construcţiile edificate pe acest teren, preluarea fiind făcută în aceleaşi condiţii, acelaşi regim juridic trebuie recunoscut şi în privinţa construcţiilor, acestea încadrându-se în categoria imobilelor preluate abuziv de stat.

Noţiunea de bunuri în sensul jurisprudenţei C.E.D.O. poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât şi valori patrimoniale, inclusiv creanţe, în baza cărora o persoană poate pretinde că are cel puţin o „speranţă legitimă” de a obţine folosinţa efectivă a unui drept de proprietate.

Din moment ce terenul în suprafaţă de 4585,1 mp a fost restituit în favoarea moştenitorilor fostei proprietare, iar construcţiile existente pe acest teren se încadrează în aceeaşi categorie a imobilelor preluate abuziv, fiind preluate în aceleaşi condiţii şi de la aceeaşi persoană, instanţa de recurs apreciază că reclamanta se poate prevala de o „speranţă legitimă” pentru a obţine recunoaşterea dreptului de proprietate. Ca atare, art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. este aplicabil în cazul reclamantei.

Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că situaţia construcţiilor în litigiu, construcţii care nu sunt evidenţiate în cartea funciară, nu a fost rezolvată în cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, în cadrul acestei proceduri fiind analizată doar situaţia terenului de sub construcţii, astfel că nu se poate reţine că prin cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză s-ar exercita o nouă cale de atac împotriva refuzului Primăriei municipiului Târgu-Mureş de a restitui imobilul.

Pe de altă parte, construcţiile respective sunt şi în prezent în proprietatea statului, astfel că prin recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei asupra acestor construcţii, nu se pune problema ca un alt particular să se prevaleze de un drept de proprietate şi prin urmare, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.

În consecinţă, curtea apreciază că în speţă, dată fiind situaţia construcţiilor în litigiu în privinţa cărora trebuie recunoscut acelaşi regim ca şi în cazul terenului pe care sunt edificate, reclamanta se poate prevala în privinţa acestor construcţii de prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. şi ca atare, în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că solicitarea reclamantei nu este admisibilă.

Pentru considerentele arătate, instanţa de recurs reţine că soluţia dată prin hotărârea primei instanţe, prin care s-a admis acţiunea în revendicare a construcţiilor existente pe terenul înscris în prezent în C.F. nr. 95570 Târgu-Mureş, nr. cad. 4746/2/1, 4747/1/1, 4745/3/1, care au fost preluate de stat de la antecesoarea reclamantei, este  legală şi temeinică, motiv pentru care se impune modificarea deciziei, instanţei de apel în sensul respingerii apelurilor declarate de pârâţi împotriva sentinţei pronunţate de judecătorie, apelurile fiind nefondate.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă curtea va admite recursul declarat de reclamantă şi va modifica în tot decizia atacată şi în consecinţă va respinge apelurile declarate de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe.

Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.

Domenii speta

Spete similare