Contract colectiv de muncă la nivel de ramură. Obligativitatea respectării clauzelor de către angajator

Contract colectiv de muncă la nivel de ramură. Obligativitatea respectării clauzelor de către angajator.

Legea nr. 130/1996, art. 11 alin.1 lit. „c”

Codul muncii, art. 241 alin. 1 lit. „c”

În condiţiile în care conform art. 11 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. 1 lit. „c” din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar pârâta, care, prin obiectul de activitate, se încadrează între unităţile din ramura chimie, care au în profilul de activitate producţia chimică, nu a făcut dovada că i-a acordat reclamantei sporul de vechime la care aceasta era îndreptăţită, în conformitate cu prevederile Contractelor colective de muncă  la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2005-2006, respectiv pe anii 2007-2010 menţionate, în mod justificat s-a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a drepturilor băneşti echivalente cu sporul de vechime.

Nu are relevanţă faptul că acordarea sporului de vechime nu a fost prevăzută în contractul individual de muncă al reclamantei, din moment ce sporul respectiv a fost prevăzut de contractele colective de muncă la nivel de ramură, aplicabile în perioada în care reclamanta a fost angajata pârâtei şi aceste contracte produc efecte şi faţă de părţile din litigiu, iar respectarea clauzelor din contractele respective este obligatorie.

Prin Sentinţa civilă nr. 1142 din 1 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Mureş, Secţia civilă în dosarul nr. 2125/102/2009 s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta N.R. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L. Târgu-Mureş şi s-au dispus următoarele:

 - obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 6.150 lei, reprezentând drepturi salariale pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2008, urmând ca această sumă să fie actualizată în funcţie de rata inflaţiei calculată începând cu data scadenţei lunare a fiecărei sume şi până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 3.407,50 lei reprezentând sporul de vechime pentru perioada septembrie 2006 – decembrie 2008;

- obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a sumei brute de 1.800 lei, reprezentând salarii compensatorii;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 295 lei în favoarea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta S.C. C. SRL Târgu-Mureş şi a solicitat casarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei să se dispună admiterea în parte a acţiunii reclamantei în sensul acordării sumei de 6150 lei, reprezentând salarii restante şi respingerea petitului privind plata sumei de 3.407,50 lei, cu titlu de spor de vechime pentru perioada 2006-2008.

În motivarea recursului s-a arătat că deşi la dosarul cauzei a fost depus contractul individual de muncă al reclamantei, instanţa de fond nu a luat în considerare acordul de voinţă al părţilor. Acest acord de voinţă cuprins în contract s-a referit doar la stabilirea unui salariu de bază care conţinea toate sporurile şi alte drepturi băneşti, în contract nefiind stabilite alte sporuri şi indemnizaţii decât cele incluse în salariul de bază.

S-a invocat, de asemenea, faptul că instanţa de fond a extins drepturile angajatului, care fuseseră stabilite de comun acord de către părţi.

Pârâta a mai relevat  că dreptul la sporul de vechime pe perioada 2006-2008 a fost stabilit de instanţă în temeiul Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie şi petrochimie, care a fost publicat doar în anul 2007, neputând retroactiva pe anul 2006.

Reclamanta N.R. a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că afirmaţiile pârâtei în sensul că sporul de vechime ar fi fost inclus în salariul de bază, sunt nefondate, nefiind dovedite de către pârâtă, deşi conform art. 287 din Codul muncii sarcina probei îi revenea.

S-a mai arătat că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei şi din calculele prezentate de reclamantă rezultă cu claritate faptul că aceasta a beneficiat doar de salariul minim pe economie, corespunzător  funcţiei sale, fără ca în acesta să fie inclus vreun spor.

În ceea ce priveşte motivul referitor la retroactivitatea prevederilor Contractului colectiv de muncă  la nivelul ramurii chimie şi petrochimie în privinţa sporului de vechime aferent anului 2006, s-a precizat că în sentinţa recurată, pentru sporul de vechime aferent anului 2006, instanţa a făcut referire ca şi temei legal al acţiunii la prevederile Contractului colectiv de muncă  la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2005-2006.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs şi în raport de  prevederile art. 3041 C. proc. civ. şi având în vedere actele şi lucrările dosarului, curtea a reţinut următoarele:

Prin acţiunea introductivă reclamanta N.R. a solicitat  în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., cu sediul în Târgu-Mureş, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale restante în cuantum de 6.150 lei brut, aferente perioadei ianuarie 2008 – decembrie 2008, obligarea pârâtei la plata sporului de vechime în cuantum de 3.407,50 lei, aferent perioadei septembrie 2006 – decembrie 2008 şi obligarea pârâtei la plata a trei salarii compensatorii în sumă totală de 1.800 lei.

Prin sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Mureş acţiunea introductivă a fost admisă, instanţa de fond a reţinut că pretenţiile reclamantei sunt fondate.

Prin recursul declarat de pârâtă sentinţei primei instanţe a fost criticată doar în ceea ce priveşte dispoziţia de obligare a acesteia la plata sporului de vechime.

În privinţa sporului de vechime solicitat de reclamantă, instanţa de fond a reţinut că acesta i se cuvine reclamantei în conformitate cu prevederile Contractelor colective de muncă  la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2005-2006, respectiv pe anii 2007-2010, reclamanta având o vechime în muncă de peste 20 de ani, iar pârâta prin obiectul de activitate încadrându-se între unităţile din ramura chimie, care au în profilul de activitate producţia chimică.

Conform prevederilor art. 63 alin. 3 lit. „b”, respectiv art. 66 alin. 3 lit. „b” din cele două contracte colective de muncă aplicabile în perioada 2005-2010 salariaţii vor beneficia pentru vechime în muncă de un spor de minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o vechime de peste 20 de ani.

În condiţiile în care conform art. 11 alin. 1 lit. „c” din Legea nr. 130/1996 şi art. 241 alin. 1 lit. „c” din Codul muncii, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toţi salariaţii încadraţi la toţi angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel, iar pârâta nu a făcut dovada că i-a acordat reclamantei sporul de vechime la care aceasta era îndreptăţită, în conformitate cu prevederile menţionate, instanţa de recurs apreciază că în mod justificat instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantei a drepturilor băneşti echivalente cu sporul de vechime.

Susţinerile pârâtei din cererea de recurs în sensul că sporul de vechime nu i se cuvine reclamantei pe motiv că nu este prevăzut în contractul individual de muncă, nu pot fi primite. Prin contractul individual de muncă încheiat între părţi, într-adevăr nu a fost prevăzută acordarea sporului în discuţie, însă din moment ce sporul respectiv a fost prevăzut de contractele colective de muncă la nivel de ramură, aplicabile în perioada în care reclamanta a fost angajata pârâtei şi acest contract produce efecte şi faţă de părţile din prezenta cauză, soluţia instanţei de obligare a pârâtei la plata sporului de vechime, este legală. Sub acest aspect nu are relevanţă faptul că prin contractul individual de muncă nu s-a convenit cu privire la acordarea acestui spor, aplicarea clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie şi petrochimie fiind obligatorie.

Pe de altă parte pârâta, în calitate de angajator, nu a dovedit faptul că sporul de vechime la care era îndreptăţită reclamanta a fost inclus în salariul de bază, deşi sarcina probei îi revenea în conformitate cu prevederile art. 287 din Codul muncii.

Susţinerile pârâtei în sensul că instanţa de fond a aplicat retroactiv prevederile Contractului colectiv de muncă  la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2007-2010, sunt nefondate, întrucât  din sentinţa atacată reiese că pentru perioada anterioară datei de 31 iulie 2007 de la care acest contract a produs efecte, sporul de vechime i-a fost acordat reclamantei  în temeiul prevederilor din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii chimie şi petrochimie pe anii 2005-2006.

Faţă de cele ce preced, pentru considerentele arătate, instanţa de recurs a reţinut că dispoziţia din sentinţa atacată referitoare la obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti echivalente cu sporul de vechime cuvenit reclamantei, este legală şi în consecinţă, nefiind incident în cauză niciunul din motivele care pot atrage modificarea sau casarea sentinţei pronunţate de tribunal, în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. civ. recursul declarat de pârâtă a fost respins ca nefondat.

Cu aplicarea prevederilor art. 274 C. proc. civ.

Domenii speta

Spete similare