Fondul pentru protecţia victimelor străzii. Calitate procesuală pasivă. Soluţiile care pot fi pronunţate în apel

Fondul pentru protecţia victimelor străzii. Calitate procesuală pasivă. Soluţiile care pot fi pronunţate în apel.

Codul de  procedură penală, art. 16, art. 379

I.C.C.J., decizia nr. 3/15 iunie 2010

În procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.

În aceeaşi cauză, nu este posibil ca, în acelaşi timp, să se respingă şi să se admită apelul promovat de o parte, respingerea şi admiterea apelului fiind două soluţii diametral opuse prevăzute de art. 379 C. pr. pen.

Prin sentinţa penală nr. 64 din 4 mai 2010 pronunţată de Judecătoria Topliţa, în baza art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal a fost condamnat inculpatul P.G.V. la 2 ani închisoare. În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de încercare de 4 ani, conform art. 82 Cod penal s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal.

S-a constatat achitate despăgubirile civile de 1.560 lei părţii civile Spitalul municipal Topliţa. De asemenea, s-a constatat lipsa calităţii procesuale pasive a Societăţii de Asigurare SC A.R.A. V.I.G. SA, Sucursala Mureş.

S-a respins cererea inculpatului pentru obligarea la despăgubiri civile şi morale în favoarea părţii civile G.M., a Asociaţiei Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii. A fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile în cuantum de 31.673,50 lei şi la 40.000 lei daune morale părţii civile G.M..

Inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile judiciare în favoarea statului în cuantum de 1.800 lei şi în favoarea părţii civile în sumă de 2.000 lei.

În motivare, prima instanţă a reţinut următoarele:

 În dimineaţa zilei de 9 noiembrie 2008, în jurul orelor 230, inculpatul P.G.V., în timp ce conduce autoturismul marca „ Opel Tigra" cu numărul de circulaţie provizoriu, pe str. Stejarului din municipiul Topliţa, pe direcţia Topliţa - Reghin, nu a adaptat viteza de deplasare la condiţiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiţii de siguranţă, astfel că în apropierea imobilului cu numărul 74, după o curbă uşoară la dreapta, autoturismul a intrat în derapaj, a părăsit partea carosabilă a drumului public prin partea stângă a direcţiei de deplasare, s-a izbit de un copac şi s-a răsturnat de mai multe ori în afara părţii carosabile.

În urma producerii accidentului de circulaţie, a rezultat decesul numitului G.Al. şi rănirea părţii vătămate L.L.B., ambii pasageri pe bancheta din spate a autoturismului.

Autorizaţia de circulaţie provizorie avea termen de valabilitate expirat din data de 8.11.2008, fapt confirmat de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculări a Vehiculelor Mureş, prin adresa nr. 64148/XII/13.11.2008.

Inculpatul P.G.V., a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat, iar ulterior, din buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 660/305/A-2, se confirmă, faptul că învinuitul nu a consumat băuturi alcoolice înainte de producerea accidentului.

Din raportul medico-legal -expertiză pe cadavru- nr. 107/GH/10.12.2008 rezultă că moartea numitului G.Al. a fost violentă, cauza medicală a morţii fiind „ şoc traumatic şi hemoragie, după un politraumatism cranio corporal cu fractură de boltă şi bază craniană, fracturi costale multiple, ruptură pulmonară, hepatică, splenică şi renală".

Inculpatul nu a negat nici o clipă faptul că a condus autovehiculul cu o viteză de aşa măsură încât să fi putut evita producerea oricărui accident. Faptul că a nerespectat măsurile legale de circulaţie pe drumurile publice rezultă şi din declaraţia martorilor audiaţi în cauză, respectiv martora L.L.B. care deşi nu era atentă la drum a auzit victima înainte de impact strigându-l pe inculpat presimţind că se va întâmpla ceva. Această declaraţie denotă că inculpatul circula aşa încât nu oferea siguranţă pasagerilor din autoturism. Apoi, martorul Ujică Mircea care susţine că a fost depăşit de autoturismul condus de inculpat, înainte de a-l depăşi a observat că inculpatul nu era prea hotărât ce anume să facă, după care l-a depăşit şi apoi a auzit o izbitură puternică.

Inculpatul a solicitat ca despăgubirile solicitate de partea civilă să fie în sarcina Asociaţiei Fondul de Protecţie d Victimelor Străzii. Această instituţie, denumită în continuare Fond, a fost introdusă în cauză în calitate de parte responsabilă civilmente.

S-a apreciat că aşa cum rezultă, atât din dispoziţiile legale menţionate (art.61 alin.3 din Legea nr. 136/1995, art.251 alin. 10 din Legea nr.32/2000), precum şi din art.2 al Normelor privind Fondul de protecţie a victimelor străzii, adoptate prin Ordinul nr. l din 4 martie 2008 al Comisiei Supraveghere a Asigurărilor (Monitorul Oficial nr.287 din 14 aprilie 2008), Fondul îndeplineşte printre alte atribuţii, şi pe aceea de organism de plată a despăgubirilor. Această funcţiune a Fondului este prevăzută şi în art.3 al Normelor menţionate care stabileşte că Fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, cu condiţia ca vehiculul sau tramvaiul care a provocat accidentul să fi rămas neidentificat sau să nu fi fost asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudeci produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevede obligativitatea asigurări alin. l). În precizarea acestei funcţii, art.3 alin.3 al Normelor arată că Fondul intervine ca garant pentru respectarea obligaţiei de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite benefice le discuţiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.

În consecinţă, s-a apreciat că menirea acestui Fond este aceea de a acoperi prejudiciile produse prin accidente de circulaţie în ipotezele particulare stabilite de lege.

Din economia acestor dispoziţii legale rezultă că doar victima ori persoana prejudiciată are legitimare activă de a se adresa Fondului pentru plata despăgubirilor, nu şi persoana vinovată de producerea lor, cum ar fi inculpatul. Or, în speţă partea civilă nu are o cerere expresă în pretenţii împotriva Fondului şi oricum o asemenea cerere se ia în discuţie după stabilirea definitivă a persoanei vinovate de producerea accidentului şi moartea victimei, astfel că instanţa va respinge cererea inculpatului pentru obligarea la despăgubiri civile şi morale, în favoarea părţii civile G.M., a Fondului.

Sub aspectul laturii civile, daune materiale în valoare de 31.673,50 lei şi daune morale în valoare de 40.000 lei, solicitate de mama victimei faţă de inculpat, instanţa a reţinut că prin săvârşirea de către inculpat a faptei ilicite, partea civilă a suferit un evident prejudiciu materia şi moral.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel  inculpatul P.G.V. şi  parte civilă G.M.

Cu privire la latura penală, apelantul-inculpat a considerat că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică în raport cu individualizarea pedepsei, instanţa de fond nu a făcut aplicarea art. 73 şi 74 Cod penal, în ceea ce priveşte aplicarea circumstanţelor atenuante în sarcina inculpatului.

Pe latura civilă, apelantul-inculpat a apreciat că prima instanţă a greşit în raport cu dispoziţiile legale faţă de Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, respingând cererea inculpatului în sensul că, partea civilă nu ar fi indicat că doreşte în cadrul procesului penal să ridice pretenţii faţă de acest fond, cu toate că, partea civilă a solicitat introducerea acestui fond şi obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile şi daune morale.

Instanţa de fond de asemenea a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în cuantum de 31.673,50 lei în favoarea părţii civile, nejustificat în raport cu documentele depuse la dosarul cauzei, cheltuielile invocate de partea civilă nu sunt dovedite în totalitate cu facturi fiscale, chitanţe, etc.

Cu privire la latura penală, apelanta parte civilă a considerat că hotărârea pronunţată este nelegală şi netemeinică, pedeapsa aplicată de către prima instanţă fiind prea blândă faţă de gravitatea faptei săvârşite, solicitând aplicarea unei pedepse mai severe.

Pe latura civilă, apelanta parte civilă a solicitat admiterea apelului declarat şi obligarea Fondului de Protecţie al Victimelor Străzii la plata în solidar cu inculpatul a despăgubirilor civile şi a daunelor morale stabilite de către instanţa de fond.

Tribunalul Harghita prin decizia penală nr. 96 din 29 iunie 2010 a respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, ca nefondate, apelurile declarate de apelanţii: apelantul-inculpat P.G.V. şi apelanta-parte vătămată G.M., pe latura penală împotriva sentinţei penale nr. 64 din 04.05.2010 a Judecătoriei Topliţa în dosarul nr. 218/326/2009.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis  parţial apelurile declarate de apelanţi împotriva sentinţei penale nr. 64 din 04.05.2010 a Judecătoriei Topliţa în dosarul nr. 218/326/2009 pe latura civilă şi rejudecând cauza:

A constatat calitatea procesuală a Asociaţiei Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, aceea de parte responsabilă civilmente.

În baza art. 14 raportat la art. 346 Cod procedură civilă, art. 998, art. 999 Cod civil, a obligat Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii să plătească în favoarea părţii civile G.M. suma de 6.724 lei  cu titlu de despăgubiri civile şi 40.000 lei daune morale.

A eliminat din dispozitivul sentinţei penale atacate obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile şi a daunelor morale în favoarea părţii civile şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale iar cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Prima instanţă de control judiciar, soluţionând apelurile declarate a reţinut următoarele:

Din declaraţiile inculpatului şi ale martorilor audiaţi în cauză, a rezultat fără putinţă de tăgadă, că inculpatul se face vinovat pentru săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.

Încadrarea juridică fiind riguros exactă prima instanţă de control a considerat că şi individualizarea pedepsei s-a făcut în mod corect, avându-se în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, gradul de pericol social al faptei săvârşite precum şi persoana inculpatului.

A considerat că instanţa de fond nu avea în niciun fel motivaţia să reţină circumstanţele atenuante prevăzute de art. 73 şi 74 Cod penal. pedeapsa a fost stabilită în limitele legale prevăzute de art. 178 alin. 1 şi 2 Cod penal şi a apreciat că în mod corect instanţa de fond a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Cu privire la latura civilă, prima instanţă de control a apreciat că atât apelul inculpatului cât şi ale părţii civile sunt admisibile cu privire la aspectul de obligare a  Fondului de Protecţie al Victimelor Străzii la plata despăgubirilor civile în favoarea părţii civile, în măsura în care au fost justificate cheltuielile efectuate de partea civilă.

S-au avut în vedere dispoziţiile art. 61 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi neasigurările şi art. 25/1 din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor în scopul protejării persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în ipoteza în care autorul a rămas neidentificat  sau vehiculul nu este asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, a fost constituit Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii.

Prima instanţă de control judiciar a apreciat că aşa cum rezultă, atât din dispoziţiile legale menţionate mai sus, precum şi din art. 2 al Normelor privind Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii, adoptat prin Ordinul nr. 1 din 4 martie 2008 al Comisiei de Supraveghere al Asigurărilor, Fondul îndeplineşte, printre alte atribuţii, şi pe aceea de organism de plată a despăgubirilor. Această funcţiune a Fondului este prevăzută şi în art. 3 al Normelor menţionate care stabileşte că, fondul acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, cu condiţia ca vehiculul care a provocat accidentul să fi rămas neidentificat sau să nu fi fost asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevede obligativitatea asigurării.

În consecinţă, menirea acestui fond fiind aceea de a acoperi prejudiciile produse prin accidente de circulaţie în ipotezele particulare stabilite se lege.

S-a apreciat, în aceste condiţii, că calitatea procesuală a Fondului în procesul penal este aceea de parte responsabilă civilmente conform art. 24 alin. Ultim din Codul de procedură penală. Acesta va răspunde civilă pentru inculpat, suportând plata despăgubirilor, pe care le care le avansează şi pe care, în final le va recupera pe calea regresului (art. 13 din Norme). Răspunderea sa civilă este, în aceste condiţii, o răspundere pentru inculpat,  nu răspundere alături, solidară cu acesta.

Cu privire la cuantumul despăgubirilor civile, instanţa de control a constatat că acestea au fost dovedite cu facturi şi chitanţe doar pentru suma de 6.724 lei.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal  prevăzut de art. 385 ind. 3 alin.1 Cod procedură penală au declarat recurs partea civilă G.M. şi partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii Bucureşti.

În motivarea recursului, partea civilă Gligor Maria solicită pe latură penală majorarea pedepsei aplicare, apreciind că i s-a aplicat o pedeapsă prea uşoară, faţă de gravitatea faptei, iar pe latură civilă, acordarea tuturor cheltuielilor materiale  şi morale solicitate.

Partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie al Victimelor Străzii Bucureşti, solicită reducerea despăgubirilor pentru daunele morale întrucât acestea sunt prea mari şi nu sunt suficient motivate şi angajarea răspunderii şi a inculpatului, având în vedere dispoziţiile art. 998 Cod civil.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate sub aspectul motivelor de recurs  şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 ind. 9 alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că ambele recursuri sunt fondate pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul părţii civile G.M., pe latură penală, instanţa apreciază că acesta nu este fondat.

Instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 Cod penal, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală , a recunoscut comiterea infracţiunii, este student, astfel că nu se impune majorarea  pedepsei de 2 ani închisoare aplicată de către instanţa de fond, precum nici modalitatea de executare a acesteia, aplicarea dispoziţiilor art. 81 Cod penal fiind corect reţinute de către instanţa de fond.

Cu privire la latura civilă a procesului, Curtea apreciază că recursul este fondat în parte.

Instanţa de apel a obligat partea responsabilă civilmente la plata sumei de 6.724 lei cu titlul de despăgubiri  şi 40.000 lei cu titlul de daune morale.

În privinţa despăgubirilor materiale, Curtea apreciază că acestea trebuie majorate având în vedere înscrisurile depuse de partea civilă la dosar (109 -118 dosar fond)  prin care a probat faptul că cheltuielile de înmormântare, parastasul, mormântul şi piatra funerară se ridică la suma totală de 10.574,24 lei.

Cu privire la daunele morale, instanţa de recurs apreciază că acordarea sumei de 40.000 lei de către primele două instanţe este exagerată, astfel că acestea urmează a fi reduse  la suma de 20.000 lei, sumă pe care instanţa de control judiciar apreciază că este suficientă pentru a acoperi prejudiciul fizic şi psihic cauzat părţii civile prin fapta inculpatului.

Cu privire la recursul părţii responsabile civilmente, instanţa apreciază că acesta este fondat, în privinţa daunelor morale acordate de către instanţa de apel, astfel că pentru considerentele arătate mai sus, acestea urmează a fi reduse la 20.000 lei.

Cel de-al doilea motiv de recurs al părţii responsabile civilmente cu privire la obligarea şi a inculpatului la plata despăgubirilor civile nu este fondat.

Potrivit deciziei nr. 3 al Secţiilor Unite  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în interesul legii, s-a stabilit în mod obligatoriu pentru instanţa de judecată că „în procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente şi poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate”.

Potrivit art. 4142 alin. 3  teza ultimă Cod procedură penală, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul cererilor de recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, astfel că sub acest aspect  recursul  părţii responsabile civilmente nu este fondat.

Hotărârea instanţei de apel este greşită şi sub un alt aspect. Astfel, în primul alineat al dispozitivului deciziei instanţei de apel sunt respinse ca nefondate apelurile inculpatului  şi a părţii civile, iar în alineatul doi  al aceluiaşi dispozitiv  sunt admise apelurile aceluiaşi inculpat şi parte civilă, astfel că cele două dispoziţii se contrazic.

Corect ar fi fost să fie admise apelurile celor două părţi, şi doar în motivarea hotărârii să se arate de ce pe latură penală apelurile nu sunt fondate, ci doar pe latură civilă.

Având în vedere aceste considerente, instanţa de recurs urmează să elimine din dispozitivul deciziei tribunalului menţiunea privind respinge apelurile inculpatului şi a părţii civile ca nefondate.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală urmează să admită recursurile declarate împotriva deciziei penale nr.96/29.06.2010 a Tribunalului Harghita de către partea civilă G.M. şi partea responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii.

Va casa parţial decizia penală criticată şi rejudecând limitativ:

În baza art.14 raportat la art.364 Cod procedură penală, art.998,999 Cod civil va obliga partea responsabilă civilmente Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii să plătească părţii civile G.M. sumele de:

-10.574,24 RON cu titlu de daune materiale,

-20.000 RON cu titlu de daune morale.

Instanţa de recurs va menţine din decizia penală criticată dispoziţiile ce nu contravin prezentei hotărâri şi va obliga partea responsabilă civilmente să achite părţii civile anterior menţionate suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs şi apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând la stat.

Domenii speta

Spete similare