Recidiva mare postexecutorie. Primul termen al recidivei

Recidiva mare postexecutorie. Primul termen al recidivei.

Codul penal, art. 37 lit. „b”

Nu constituie prim termen al recidivei condamnările în privinţa cărora a intervenit reabilitarea.

Prin sentinţa penală nr. 56/4 februarie 2010, pronunţată de Judecătoria Reghin, au fost  dispuse următoarele:

În baza art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal a fost condamnat inculpatul M.V. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de conducere fără permis.

În baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal s-au descontopit pedepsele de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii de refuz de a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prevăzută şi pedepsită de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută şi pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi 37 lit. b Cod penal dispuse prin sentinţa penală 268/5 iunie 2008 a Judecătoriei Reghin şi au fost contopite pedeapsa aplicată inculpatului în cauza dedusă judecăţii cu pedepsele descontopite dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul şi în condiţiile art. 71 alin. 2 Cod penal au fost  interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b Cod penal.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 7 noiembrie 2008, în jurul orelor 16,50, inculpatul, deşi cunoştea că nu are dreptul de a conduce, permisul său fiind reţinut, a condus autospeciala Roman pe drumurile publice. A fost oprit pentru un control de un echipaj al poliţiei rutiere, constatându-se că nu avea dreptul să circule.

În drept fapta inculpatului a fost încadrată în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei, reţinându-se starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod penal.

La individualizarea pedepsei aplicate s-au reţinut prevederile art. 72 Cod penal, privitoare la faptele comise şi la persoana inculpatului precum şi starea de recidivă a acestuia.

Instanţa a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr.268 din 5 iunie 2008 a Judecătoriei Reghin, fiind contopite potrivit art.33 lit.a, b Cod penal pedepsele de 2 ani închisoare aplicate inculpatului pentru comiterea infracţiunii de refuz a se supune la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. şi ped. de art. 87 alin.5 din Ordonanţa de Urgenţă nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, prev. de art.25 Cod penal raportat la art.260 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal şi art.37 lit.b Cod penal.

Aceste pedepse au fost descontopite de către instanţă în pedepsele iniţiale dispunându-se contopirea acestora cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei, inculpatul fiind obligat să execute în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Împotriva sentinţei instanţei de fond a declarat în termen legal apel inculpatul, iar Tribunalul Mureş prin decizia penală nr.187/A din 17 iunie 2010 a admis apelul, a desfiinţat parţial hotărârea atacată şi, în urma rejudecării cauzei, l-a condamnat pe inculpat în conformitate cu art. 86 al. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată cu aplicarea art. 37 lit.b Cod penal la 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce nu posedă permis de conducere.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.268 din 5 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Reghin, rămasă definitivă prin decizia penală nr.248/A din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Mureş şi prin decizia penală nr.37/R din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Tg.Mureş în pedepsele componente de 2 ani închisoare şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.a Cod penal s-a constatat că inculpatul a comis infracţiunile de mai sus în condiţiile concursului real de infracţiuni, fără ca pentru vreuna din fapte să fi avut vreo condamnare definitivă, astfel că toate cele trei pedepse au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art.71, 64 lit.a,b Cod penal.

A fost menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa atacată.

Petru a hotărâri în acest sens, tribunalul a reţinut că sub aspectul stării de fapt, aceasta a fost corect reţinută de către instanţa de fond, fiind justă soluţia la care s-a oprit prima instanţă relativ la condamnarea inculpatului apelant pentru comiterea infracţiunii prev. de art.86 al.2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 republicată cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.

S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanţa de fond, de 2 ani şi 6 luni închisoare, este exagerată în raport de învinuirea care i se aduce şi de circumstanţele reale ale cauzei, apreciindu-se că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare este mai eficientă şi suficientă în cauză.

 Ca urmare, tribunalul a redus pedeapsa aplicată inculpatului la 1 an şi 6 luni închisoare, procedând mai apoi la descontopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.268 din 5 iunie 2008 în pedepsele componente, după care a procedat la o nouă contopire a tuturor pedepselor în modalitatea arătată atunci când a fost prezentat dispozitivul sentinţei, inculpatul fiind condamnat în final la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Împotriva deciziei tribunalului a declarat în termen legal recurs inculpatul M.V. care a solicitat a se constata că a executat pedeapsa de 2 ani închisoare ce i s-a aplicat prin sentinţa penală nr.268 din 5 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Reghin, fiind liberat condiţionat la data de 16 aprilie 2010.

Analizând decizia atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, pe baza materialului şi lucrărilor din dosarul cauzei,  conform art.385 ind. 14 Cod procedură penală şi prin raportare la art.385 ind. 9 alin.3 Cod procedură penală se reţin următoarele:

Recursul inculpatului este fondat şi asta deoarece în cauză inculpatul nu se află în starea de recidivă prev. de art. 37 lit.b Cod penal deoarece faţă de pedeapsa pentru care s-a reţinut această stare de recidivă a intervenit termenul de reabilitare, condiţie în care nu se poate reţine starea de recidivă.

Ca urmare, sub acest aspect se va admite recursul inculpatului, în cauză fiind incident cazul de casare prev. de art.385 ind. 9 pct.17 Cod procedură penală, motiv pentru care se va casa parţial hotărârea atacată şi se va desfiinţa în parte sentinţa penală nr.56 din 4 februarie 2010 a Judecătoriei Reghin şi în urma rejudecării cauzei, în baza art. 334 Cod procedură penală, se va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 modificată cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal în infracţiunea prev. de art. 86 alin. 2 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.195/2002 modificată.

Procedând la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în raport de prevederile art.72 Cod penal, privitoare la faptele comise şi la persoana inculpatului, se apreciază că o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare este suficientă şi eficientă în cauză, putând asigura scopul educativ al pedepsei.

Apreciind că tribunalul în mod corect a considerat că această faptă este concurentă cu faptele reţinute în sarcina inculpatului prin sentinţa penală nr.268 din 5 iunie 2008, se vor menţine dispoziţiile din decizia atacată referitoare la descontopirea pedepsei rezultante de 2 ani închisoare în pedepsele componente, astfel cum s-a reţinut în hotărârea tribunalului, urmând ca inculpatul să fie condamnat în final la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului executat în intervalul 16 februarie 2009 – 16 aprilie 2010.

Vor fi menţinute restul dispoziţiilor din hotărârea atacată.

Domenii speta

Spete similare