Suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii. revocare

Suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii. revocare

Codul penal, art. 83

În cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, executarea sancţiunii aplicate în urma cumului aritmetic nu poate fi, la rândul său, suspendată condiţionat.

Prin sentinţa penală nr.220 din 24.03.2010, pronunţată de Judecătoria M-Ciuc, în baza art. 334 C.proc.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului N.H., prin înlăturarea dispoziţiilor art.37 lit.a C.pen .

În baza art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 l-a condamnat pe inculpatul N.H., la pedeapsa de 1 an şi 6 luni  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de  conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are în sânge o imbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală.

În baza art.83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executări pedepsei de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat pin sentinţa penală nr.308 din 28.03.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pedeapsă care nu se va contopi cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă respectiv S.C. A. S.R.L.

În baza art. 86 ind. 8 alin. 1 C.pen., pe durata executării pedepsei inculpatul va suferi următoarele limitări ale drepturilor sale:

a) din totalul veniturilor cuvenite, potrivit legii, pentru munca prestată, cu excepţia sporurilor acordate pentru activitatea desfăşurată în locuri de muncă cu condiţii vătămătoare sau periculoase, se reţine o cotă de 15%, care se varsă la bugetul statului.

 b) drepturile de asigurări sociale se stabilesc în procentele legale aplicate la venitul net cuvenit condamnatului, după reţinerea cotei prevăzute la lit. a);

 c) durata executării pedepsei nu se consideră vechime în muncă;

 d) nu se poate schimba locul de muncă la cererea condamnatului, decât prin hotărârea instanţei de judecată;

 e) inculpatul nu poate fi promovat;

 f) inculpatul nu poate ocupa funcţii de conducere.

În fapt s-a reţinut că pe data de 1.06.2009, inculpatul a fost depistat de către organele de poliţie, conducând autoturismul cu numărul de înmatriculare -- -- ---, pe strada Korosi Csoma Sandor din Miercurea Ciuc, cu aceiaşi ocazie s-a constatat că se afla  sub influenţa băuturilor alcoolice, motiv pentru care  a fost condus la Spitalul Judeţean Harghita, în vederea recoltării probelor biologice, potrivit procesului verbal de constatare a infracţiunii.

 În urma  recoltării probelor biologice s-a constatat că inculpatul avea în sânge la prima recoltare o alcoolemie de 2,25 g% respectiv 2,10 g % la a doua recoltare , potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 394 /222/A-2 din 9.06.2009, rezultat necontestat de către inculpat.

Această stare de fapt rezultată din  probele arătate  este recunoscută şi de inculpat.

S-a stabilit că, în drept fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002.

În sarcina inculpatului s-a reţinut starea de recidivă faţă de o condamnare anterioară de 6 luni închisoare cu suspendare condiţionată aplicată prin sentinţa penală nr. 308/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc.

S-a reţinut că potrivit art. 37 lit.a  C.pen poate constitui prim termen al recidivei o condamnare la pedeapsa închisori mai mare de 6 luni şi în aceste condiţii condamnarea suferită de inculpat nu atrage starea de recidivă considerent pentru care instanţa în baza art. 334 Cod procedură penală a recalificat încadrarea juridică a faptei inculpatului prin înlăturarea stării de recidivă.

În ce priveşte pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului văzând criteriile generale de individualizare a pedepsei prev, art.72 Cod pen. dispoziţiile art.52 Cod penal, instanţa a reţinut următoarele:

- pericolul social al faptei raportat la gradul  ridicat de alcoolemie,  locul în care a fost depistat, o zonă intens circulată este unul considerabil;

- inculpatul  are antecedente penale prin sentinţa penală nr.308/2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc a  fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare  cu suspendare condiţionată;

- prin comiterea unei noi infracţiuni  pe durata termenului de încercare inculpatul persistă în activitatea infracţională;

-inculpatul este cunoscut în societate cu un comportament corespunzător iar în cursul urmăririi penale a avut o atitudine sinceră, împrejurări pe care instanţa nu le va reţine ca circumstanţe atenuante având în vedere antecedentele inculpatului şi pericolul social al faptei sale;

- în privinţa perspectivelor de reintegrare a inculpatului referatul de evaluare concluzionează că inculpatul este o persoană integrată în societate că este conştient de consecinţele faptei sale este motivat pentru schimbare;

- deşi inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru comiterea unei infracţiuni similare având în vedere persoana acestuia evidenţiat în referatul de evaluare instanţa în privinţa individualizării pedepsei dar în special a modalităţii de executare a optat pentru  o modalitate mai severă faţă de suspendarea condiţionată .

Pentru aceste considerente instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu închisoare.

S-a dispus revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 6 luni închisoare.

În privinţa individualizării executării pedepsei, pentru considerentele mai sus dezvoltate, din care rezultă că scopul pedepsei poate fii atins prin neexecutare în regim penitenciar,că prezenta condamnare va constituit un suficient avertisment pentru inculpat, în baza art.86 ind.7 Cod penal s-a dispus executarea pedepsei la locul de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea-Ciuc care consideră sentinţa pronunţată de instanţa de fond ca fiind nelegală pentru următoarele motive:

„Art.3 alin.1 din Cod penal prevede că atunci când în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

Dispunând ca inculpatul să execute la locul de muncă pedeapsa închisorii a cărei suspendare a fost revocată, instanţa a stabilit o altă modalitate de executare a primei pedepse decât cea hotărâtă de instanţa care a pronunţat prima condamnare, astfel s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a primei sentinţe.

În consecinţă soluţia a fost dată cu depăşirea prevederilor legale cuprinse în art.83 Cod penal, instanţa neputând dispune executarea pedepsei închisorii la locul de muncă.”

Prin decizia penală nr.111/14.10.2010, Tribunalul Harghita a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc împotriva sentinţei penale nr. 220 din data de 24 martie 2010 pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc.

S-a făcut aplicarea art.192 al.3 Cod procedură penală.

În motivare, Tribunalul Harghita a reţinut următoarele: prin sentinţa penală nr.308 din 28.03.2007 pronunţată de Judecătoria Miercurea-Ciuc, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării, infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată fiind săvârşită în termenul de încercare prevăzut de art.82 Cod penal, astfel că s-au avut în vedere prevederile art. 37 lit. a Cod penal, privind recidiva. S-a considerat că, în cazul inculpatului aceste prevederi nu sunt aplicabile pedeapsa pentru care a fost anterior condamnat nefiind mai mare de 6 luni.

Referitor la prevederile art. 83 Cod penal s-a constatat că instanţa de fond a făcut în mod legal aplicarea acesteia revocând suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni cumulând şi nu contopind pedeapsa anterioară cu pedeapsa pe care i-a aplicat-o prin sentinţa apelată.

Constatând dar şi stabilind în acelaşi timp că inculpatul nu este recidivist, instanţa de fond a dispus în mod legal potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei executarea pedepsei la locul de muncă, scopul aplicării pedepsei putând fi atins şi prin modalitatea de executare a acesteia, fără privare de libertate.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs Parchetul  de pe lângă Tribunalul Harghita care a invocat, în esenţă, aceleaşi motive ca cele invocate în apel.

Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele investirii instanţa de control judiciar va admite recursul promovat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt, astfel cum a fost reţinută şi dovedită, este corectă. Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă că autorul faptei pentru care s-a întocmit actul de sesizare este inculpatul N.H. Acesta şi-a recunoscut fapta şi nu a contestat-o în niciun fel.

Încadrarea juridică dată faptei este de asemenea corectă.

Problema care se pune este aceea a aplicării dispoziţiilor art.83 Cod penal. Considerăm că instanţele inferioare au procedat în mod greşit atunci când au stabilit că pedeapsa aplicată în urma contopirii pedepselor poate fi executată la locul de muncă.

Art. 83 Cod penal prevede în mod clar, care nu lasă loc la interpretare că „dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea  în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune”.

Aşadar prima instanţă a procedat corect până la momentul stabilirii pedepsei finale după care a dat o interpretare greşită a legii considerând că pedeapsa rezultantă nu se impune a fi executată în regim de detenţie.

Ori în cazul prevăzut de art. 867 şi urm. Cod penal, executarea pedepsei la locul de muncă se poate dispune doar în situaţia când, în urma contopirii pedepselor aplicate în caz de concurs de infracţiuni, pedeapsa rezultantă nu depăşeşte 3 ani închisoare.

În speţă nu suntem în situaţia unui concurs de infracţiuni ci a unor pedepse care nu se contopesc şi care se execută alăturat, caz în care executarea acestora se face numai în regim de detenţie.

De altfel niciuna din modalităţile de executare a pedepsei în regim neprivativ de libertate nu prevede aplicarea art .83 Cod penal şi a cazurilor prevăzute de art.33 Cod penal şi art. 34 cod penal.

În consecinţă, instanţa de control judiciar, în baza art.385 ind. 15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, va casa integral decizia atacată, va desfiinţa în parte sentinţa penală nr.220/24.03.2010 a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi va dispune rejudecarea cauzei în următoarele limite:

În baza art. 83 Cod penal, instanţa va revoca suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului N.H. prin sentinţa penală nr.308/28.03.2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pedeapsă care se va executa în întregime alături de pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenţie.

În baza art.71 Cod penal raportat la art.64 lit.a,b Cod penal va interzice inculpatului ca pe durata executării pedepsei să exercite drepturile prev. de art.64 lit.a, b Cod penal.

Va înlătura din sentinţa penală sus menţionată dispoziţiile privind executarea pedepsei rezultante în condiţiile art. 86 ind. 7 şi urm. Cod penal.

Domenii speta

Spete similare