Ucidere din culpă. Daune morale

La stabilirea cuantumului daunelor morale trebuie realizat un echilibru între trauma psihică, reprezentând prejudiciul moral şi principiul îmbogăţirii fără justă cauză. În analiza acestui echilibru nu trebuie omis la stabilirea despăgubirilor morale , nivelul de trai general al populaţiei pe teritoriul căreia a avut loc accidentul de circulaţie cauzator de prejudiciu, respectiv standardul mediul al nivelului de trai al acestora.

Curtea de Apel Galaţi, Decizia penală nr. 2133/R/2011 

( dosar nr.650/233/2011)

Prin sentinţa penală nr. 640/2011 Judecătoria Galaţi a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă H.A.

În baza art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, a obligat asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G. la plata sumei de 70.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, către partea vătămată/civilă H.A.

A respins ca neîntemeiate în rest pretenţiile civile formulate de către partea vătămată/civilă H.A.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată/civilă B.O. I.

În baza art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, a obligat asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, către partea vătămată/civilă B.O.I.

A respins ca neîntemeiate în rest pretenţiile civile formulate de către partea vătămată/civilă B.O.I.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă N.D.

În baza art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, a obligat asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, către partea civilă N.D.

A respins ca neîntemeiate în rest pretenţiile civile formulate de către partea civilă N. D.

A admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Ş.S.

În baza art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, a obligat asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv la plata sumei de 60.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, către partea civilă Ş.S.

A respins ca neîntemeiate în rest pretenţiile civile formulate de către partea civilă Ş. S..

A admis acţiunea civilă formulată de partea civilă SCJ de U „Sf. A.A.” G.

A obligat asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G la plata sumei de 1.056,62 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civilă SCJ de U „Sf. A.A.” G.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, a obligat pe inculpatul R. V. la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele :

Prin sentinţa penală nr. 2320/22.12.2010 a Judecătoriei Galaţi, soluţionând acţiunea penală privind pe inculpatul R.V., instanţa a dispus condamnarea inculpatului R.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin. 1, 2 şi 5 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală, respectiv la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare fiecare, pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod de procedură penală (fapte săvârşite la data de 02.03.2008).

În temeiul art. 34 lit. b Cod penal, în referire la art. 33 lit. b Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, stabilindu-se ca inculpatul R.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit în condiţiile art. 862 Cod penal.

Potrivit art. 863 Cod penal, pe durata termenului de încercare stabilit, în sarcina inculpatului R.V. s-au stabilit mai multe obligaţii (să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Galaţi; să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă).

În temeiul art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului R.V. asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 Cod penal, în referire la art. 83 Cod penal, cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a aplicat inculpatului R.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii,  pe durata termenului de încercare de 7 ani.

În temeiul art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală, inculpatul R.V. a fost obligat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În drept, s-a reţinut în sarcina inculpatului R.V. că, la data de 02.03.2008, în jurul orelor 04:30, aflându-se la volanul autoutilitarei cu numărul de înmatriculare GL-06-HLA, în timp ce se deplasa pe DJ 251, pe raza comunei S C (la km. 55+780m), având în sânge o îmbibaţie alcoolică sub limita legală şi circulând cu o viteză peste limita legală, nu a păstrat o distanţă suficientă faţă de autoturismul cu numărul de înmatriculare GL-04-YSU, care circula în faţa sa, intrând în coliziune cu acesta, în urma impactului rezultând decesul numiţilor N. E. şi Ş.M. (ocupanţi ai banchetei faţă a autoutilitarei conduse de inculpat), respectiv H.P. şi H.R. (aflaţi pe bancheta din spate a autoturismului cu numărul de înmatriculare GL-04-YSU), precum şi vătămarea corporală a conducătorului autoturismului cu numărul de înmatriculare GL-04-YSU, partea vătămată B.O. I. (care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale), respectiv a ocupantului locului din dreapta faţă din autoturism, partea vătămată H.A. (care a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 40-45 de zile de îngrijiri medicale).

În referire la latura civilă a cauzei, s-a constatat că, în speţă, s-au formulat mai multe acţiuni civile, după cum urmează:

- partea vătămată/civilă H.A. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 500.000 de euro (echivalent în lei), din care 100.000 de lei cu titlu de daune materiale, iar diferenţa cu titlu de daune morale;

- partea vătămată/civilă B.O.I. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 125.000 de euro (echivalent în lei), din care 4.000 de lei cu titlu de daune materiale, iar diferenţa cu titlu de daune morale;

- partea civilă N.D. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 205.000 de euro (echivalent în lei), din care 5.000 de euro cu titlu de daune materiale, iar diferenţa cu titlu de daune morale;

- partea civilă Ş.S. a solicitat acordarea de despăgubiri în sumă totală de 205.000 de euro (echivalent în lei), din care 5.000 de euro cu titlu de daune materiale, iar diferenţa cu titlu de daune morale;

- SCJ de U „Sf. A.A.” G a solicitat acordarea sumei de 1.052,62 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţilor vătămate H.A., respectiv B.O.I.

În dovedirea pretenţiilor civile formulate, în cauză, în afara mijloacelor de probă administrate în vederea soluţionării acţiunii penale şi care servesc, în egală măsură, şi la soluţionarea acţiunii civile, în dosarul nou format în urma disjungerii acţiunii civile instanţa a procedat la audierea martorilor propuşi de părţile civile (N. P. –R. – fila 59 dosar nr. 650/233/2011; D.G. – fila 60 dosar nr. 650/233/2011; N.V. – fila 61 dosar nr. 650/233/2011; B.F. – fila 62 dosar nr. 650/233/2011; C.G.-D. – fila 73 dosar nr. 650/233/2011).

La dosarul cauzei au fost depuse de către părţile civile diferite înscrisuri, în special în scopul dovedirii cheltuielilor efectuate pentru înmormântarea victimelor N.E., Ş.M., H.P. şi H.R., respectiv în scopul dovedirii cheltuielilor efectuate în legătură cu tratamentul părţilor vătămate H.A. şi B.O.-I.

Cu privire la acţiunile civile formulate în prezenta cauză, s-au reţinut următoarele:

1. Partea vătămată H.A. a solicitat acordarea de daune materiale, după cum urmează:

- 20.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării victimelor H.P. şi H.R., părinţii săi (sicrie, cruci, îmbălsămări, tractare auto, servicii funerare prestate pentru morminte, taxe notariale, închiriere autoturisme pentru transportul victimelor, icoane, colaci, colive, prescuri, cozonaci, lumânări, mâncare priveghi, onorariile preotului şi dascălului, batiste, coroane, etc.);

- 5.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru pomenile de 9 şi 20 de zile (inclusiv colacii, colivele, prescurile şi onorariile preotului şi dascălului), organizate la restaurant, la fiecare dintre aceste pomeni participând câte 50 de persoane;

- 15.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia pomenirii de 40 de zile, organizată la C.S., la care au participat 100 de persoane (în această sumă fiind incluse atât mâncarea, cât şi bunurile care se dau de pomană, respectiv: îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilier şi alte obiecte de uz casnic);

- 4.500 lei, reprezentând cheltuielile efectuate pentru pomenile de 3, 6 şi 9 luni, organizate la un cămin de copii, la fiecare dintre acestea participând în jur de 35-40 de persoane;

- 15.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia pomenirii de 1 an, organizată la Clubul Sidex, la care au participat 100 de persoane (în această sumă fiind incluse atât mâncarea, cât şi bunurile care se dau de pomană, respectiv: îmbrăcăminte, încălţăminte şi obiecte de uz casnic);

- 10.000 lei, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia pomenirii de 2 ani, organizată la C.S., la care au participat 100 de persoane;

- 2.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate, potrivit datinilor, în posturile de peste an;

- 1.000 lei, reprezentând onorariul expertului care a efectuat expertiza tehnică auto în cauză;

- 3.000 lei, reprezentând cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, investigaţii medicale şi fizioterapie, efectuate ulterior externării, în G., B. şi B.;

- contravaloarea autoturismului cu numărul de înmatriculare GL-04-YSU, distrus în totalitate în accident.

Partea vătămată/civilă H.A. şi-a motivat cererea de acordare a daunelor morale prin aceea că, în urma accidentului petrecut la data de 02.03.2008 din culpa inculpatului R.V., şi-a pierdut ambii părinţi, suferind totodată mai multe vătămări care au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale.

Instanţa a apreciat ca fiind întemeiată în parte acţiunea civilă formulată în cauză de către partea vătămată/civilă H.A..

În cauză, s-a apreciat că este în afara oricărei îndoieli că, prin acţiunea culpabilă a inculpatului R.V., s-au cauzat părţii vătămate/civile H.A. prejudicii de ordin moral şi material, constând în suferinţa fizică şi psihică, şocul şi traumele îndurate de către aceasta în perioada necesară vindecării leziunilor, dar şi ca urmare a pierderii simultane a ambilor părinţi, respectiv în cheltuielile efectuate atât în vederea vindecării sale, cât şi pentru înmormântare şi pomenirile ulterioare ale părinţilor săi, potrivit datinilor şi tradiţiilor creştineşti.

La stabilirea despăgubirilor acordate acestei părţi civile, instanţa a reţinut, cu privire la despăgubirile materiale, că acestea constau, în principal, în cheltuielile efectuate cu ocazia înmormântării şi pomenirilor ulterioare ale părinţilor săi, victimele H.P. şi H.R., dar şi în cheltuielile efectuate de către partea civilă pentru tratament şi recuperare.

Instanţa a reţinut că partea vătămată a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă mai multe sume certe, care au fost plătite pentru achiziţionarea de bunuri sau servicii necesare pentru înmormântarea şi pomenirea părinţilor săi, potrivit datinilor.

S-a apreciat că realitatea cheltuielilor efectuate de către partea vătămată/civilă H.A. cu ocazia înmormântării şi a pomenirilor ulterioare ale părinţilor săi este confirmată de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, dar şi de declaraţiile martorilor B.F. şi D.G., audiaţi de instanţă – la propunerea părţii vătămate/civile – în dovedirea acţiunii civile.

Pe de altă parte, s-a reţinut că din înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei (raport de constatare medico-legală, fila 54 dosar urm. pen.), raportat la natura şi gravitatea leziunilor suferite în urma accidentului (cea mai gravă fiind fractura cupusorală radială dreapta), rezultă cu certitudine că partea vătămată H.A. a avut nevoie de îngrijiri medicale pentru însănătoşire, din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă însă că ar fi fost efectuate cheltuieli pentru tratament şi recuperare, serviciile medicale fiind suportate din fondurile de asigurări sociale de sănătate (fila 82 dosar urm. pen.).

Pentru determinarea prejudiciului cauzat prin avarierea autoturismului implicat în accident (autoturism marca „Volkswagen Polo”, cu numărul de înmatriculare GL-04-YSU, fabricat în anul 2000), în cauză s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză tehnică auto (filele 70-71 dosar nr. 650/233/2011). Prin raportul de expertiză astfel întocmit, s-a stabilit că paguba cauzată părţii vătămate/civile prin avarierea autoturismului se ridică la suma de 4.642,88 euro.

Faţă de toate cele mai sus arătate, reţinând şi că, în privinţa anumitor cheltuieli care se fac în asemenea împrejurări, este practic imposibilă preconstituirea de probe, instanţa a apreciat daunele materiale ca fiind dovedite de către partea vătămată/civilă H.A. până la concurenţa sumei de 70.000 lei, sumă ce îi va fi acordată de către instanţă cu acest titlu.

Instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea de acordare de daune morale, formulată în cauză de partea vătămată/civilă H.A.. Prejudiciul moral este dauna care aduce atingere intereselor nepatrimoniale şi neeconomice ale persoanei, lezând ceea ce numim drepturile personalităţii.

Prin urmare, s-a constatat că prejudiciul nepatrimonial sau moral constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială, al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut neeconomic care definesc personalitatea umană şi, deşi acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naştere totuşi, dreptului şi obligaţiei de reparare.

S-a apreciat că plata în bani a prejudiciilor neeconomice este justificată prin scopul însuşi al acestui gen de îndemnizaţie, care nu poate repara iremediabilul, ci doar să ofere o îndemnizaţie satisfăcătoare a victimei. Prin natura sa, care presupune acordarea unei compensaţii pentru prejudiciu intim asupra personalităţii, pretenţia de plată pentru o asemenea despăgubire a fost considerată ca strict personală, ea neputând fi pretinsă decât de victimă. Cu toate acestea, în situaţii speciale cum este şi cea din speţa de faţă, în practica instanţelor s-a statuat că în caz de deces persoanele apropiate victimelor au dreptul la o despăgubire de ordin moral atunci când victima a decedat într-un accident de circulaţie sau ca urmare a unei infracţiuni contra vieţii, nu a fost în măsură să beneficieze de dreptul său.

Cu privire la despăgubirile morale solicitate de către partea vătămată/civilă H.A., în opinia instanţei o astfel de cerere apare ca fiind întemeiată, fiind de necontestat că, în urma accidentului provocat de inculpatul R.V., partea vătămată/civilă a fost expusă unor reale suferinţe psihice. În lipsa unor criterii obiective care să permită cuantificarea despăgubirilor morale, instanţa a avut în vedere la întinderea despăgubirilor acordate împrejurarea că partea vătămată/civilă şi-a pierdut, în aceeaşi împrejurare, ambii părinţi, cu vârste de 52 de ani şi, respectiv, de 51 de ani.  De asemenea, la aprecierea cuantumului daunelor morale, au fost avute în vedere legăturile strânse ale victimei cu familia sa, partea vătămată/civilă fiind unicul fiu al acestora.

În mod constant practica judiciară a consacrat acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs în asemenea cazuri, despăgubirile acordate victimelor accidentelor de circulaţie având drept scop tocmai atenuarea suferinţelor îndurate de acestea. Chiar dacă aceste suferinţe nu pot fi cuantificate, ele pot fi totuşi compensate prin acordarea unei sume de bani, instanţa apreciind ca fiind echitabilă acordarea sumei de 100.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, în favoarea părţii vătămate/civile H.A..

În fine, în opinia instanţei, rolul despăgubirilor morale, dificil de stabilit, este de a repara o suferinţă psihică, ele netrebuind să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor, chiar dacă în cauză intervine şi asigurătorul de răspundere civilă auto, şi nici venituri nejustificate pentru părţile civile.

Reţinând aceste considerente, instanţa a respins în rest pretenţiile civile formulate de către partea vătămată/civilă H.A. în prezenta cauză.

2. Partea vătămată B.O.I. s-a constituit parte civilă în cauză pentru suma de 125.000 de euro (echivalent în lei), din care 4.000 de lei reprezentând despăgubiri materiale (constând în cheltuielile ocazionate de spitalizare, medicamente, investigaţii medicale şi fizioterapie), diferenţa fiind solicitată cu titlu de despăgubiri morale.

Instanţa a apreciat ca fiind întemeiată, în parte, cererea formulată de către partea vătămată/civilă B.O.I., de acordare de daune morale, însă a apreciat neîntemeiată cererea de acordare de daune materiale.

La fel ca şi în cazul părţii vătămate/civile H.A., instanţa a constatat că nici partea vătămată/civilă B.O.I. nu a probat în vreun fel că ar fi efectuat cheltuieli în legătură cu tratamentul necesar îngrijirii leziunilor suferite în urma accidentului, serviciile medicale fiind suportate din fondurile de asigurări sociale de sănătate (fila 83 dosar urm. pen.).

La stabilirea despăgubirilor morale acordate părţii vătămate/civile B.O.I., instanţa a reţinut că, în urma accidentului suferit, aceasta a îndurat suferinţe fizice, fiind diagnosticată cu multiple leziuni (dintre care cea mai gravă a constat în fractură corp mandibular drept) care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale, fiind aşadar în afara oricărei îndoieli că partea vătămată/civilă a fost supusă unor traume de natură fizică şi psihică.

Faţă de natura faptei deduse judecăţii, generatoare de suferinţe mai ales fizice, şi văzând că în cauză sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea de acordare a despăgubirilor morale, formulată de partea vătămată/civilă B.O.I. În mod constant practica judiciară a consacrat acoperirea prejudiciului nepatrimonial produs în asemenea cazuri, despăgubirile acordate victimelor accidentelor de circulaţie având drept scop tocmai atenuarea suferinţelor îndurate de acestea. Cu privire la cuantumul acestor despăgubiri, în lipsa unor criterii obiective, instanţa l-a stabilit la un nivel rezonabil, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, dar şi la jurisprudenţa relevantă în această materie.

Faţă de aceste considerente, instanţa a respins în rest pretenţiile civile formulate de către partea vătămată/civilă B.O.I. în prezenta cauză.

3. Prin cererea adresată instanţei, partea civilă N.D. a solicitat obligarea inculpatului R.V. şi a asigurătorului din cauză la plata echivalentului în lei al sumei de 205.000 euro, din care 5.000 de euro cu titlu de daune materiale (constând în cheltuielile efectuate pentru înmormântarea şi pomenirea victimei N.E.), iar 200.000 de euro cu titlu de daune morale.

În dovedirea acţiunii civile astfel formulate, partea civilă N.D. a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (filele 13-25 dosar nr. 650/233/2011) şi a solicitat audierea martorilor N.P.R. şi N.V.

În privinţa despăgubirilor materiale solicitate de către partea civilă N.D., instanţa a constatat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc numai în parte cuantumul cheltuielilor precizate ca fiind efectuate de aceasta cu prilejul înmormântării victimelor şi a pomenirilor ulterioare, potrivit datinilor şi tradiţiilor creştineşti. Pe de altă parte, s-a apreciat că este de necontestat că asemenea evenimente incumbă efectuarea de cheltuieli, iar cheltuielile efectuate în astfel de împrejurări nu pot fi cuantificate, respectiv dovedite totdeauna în integralitatea lor. Astfel fiind, instanţa va acorda părţii civile numai o parte din suma solicitată, la un nivel pe care îl va aprecia ca fiind suficient pentru a acoperi cheltuielile efectuate de aceasta.

Referitor la prejudiciul moral suferit de partea civilă N.D. în speţa de faţă, s-a reţinut că, este de netăgăduit faptul că decesul unuia dintre soţi provoacă suferinţe soţului rămas în viaţă, acesta fiind şi principalul motiv pentru care instanţa apreciază că partea civilă N.D. este îndreptăţită la despăgubiri morale. Cu privire la cuantumul acestor despăgubiri, acesta a fost stabilit – în lipsa unor criterii obiective, având în vedere şi considerentele mai sus expuse – la un nivel adecvat, raportat la împrejurările concrete ale cauzei (în aceste context, instanţa a reţinut că victima N.E. şi-a asumat un risc prin aceea că a fost de acord să urce în autovehiculul condus de inculpat, deşi cunoştea faptul că acesta consumase în prealabil băuturi alcoolice), cu observarea inclusiv a faptului că, în urma decesului victimei N.E., partea civilă N.D. a rămas singurul întreţinător a doi copii minori (la data producerii accidentului, unul dintre copii avea vârsta de 4 ani şi 6 luni, iar cel de al doilea avea vârsta de 8 luni), care au rămas fără unul dintre părinţi de la vârste fragede.

De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale acordate acestei părţi civile, instanţa a ţinut seama şi de veniturile realizate de victima N. E., anterior producerii accidentului (acesta lucrând ca şi sondor la o societate din localitatea Schela).

4. Situaţia părţii civile Ş.S. în prezenta cauză este asemănătoare cu cea a părţii civile N.D. Astfel, partea civilă Ş. S. a solicitat obligarea inculpatului R.V. şi a asigurătorului din cauză la plata echivalentului în lei al sumei de 205.000 euro, din care 5.000 de euro cu titlu de daune materiale (constând în cheltuielile efectuate pentru înmormântarea şi pomenirea victimei Ş.M.), iar 200.000 de euro cu titlu de daune morale.

În dovedirea acţiunii civile astfel formulate, partea civilă N.D. a depus la dosar, în copie, mai multe înscrisuri (filele 26-28 dosar nr. 650/233/2011) şi a solicitat audierea martorului C.G.D.

În privinţa despăgubirilor materiale solicitate de către partea civilă Ş.S., instanţa – pentru considerentele deja prezentate cu privire la partea civilă N.D. – a acordat şi acestei părţi civile numai o parte din suma solicitată, la un nivel pe care îl va aprecia ca fiind îndestulător pentru a acoperi cheltuielile efectuate pentru înmormântarea şi pomenirile ulterioare ale victimei Şt. M..

Considerentele reţinute de instanţă pentru justificarea şi determinarea despăgubirilor morale acordate părţii civile N.D. îşi regăsesc aplicabilitatea şi în cazul părţii civile Ş.S., inclusiv în privinţa riscului asumat de victimă prin aceea că a fost de acord să urce în autovehiculul condus de inculpat, deşi cunoştea faptul că acesta consumase în prealabil băuturi alcoolice. Totodată, în urma decesului victimei Ş.M., partea civilă Ş.S. a rămas singurul întreţinător a doi copii minori (la data producerii accidentului, unul dintre copii avea vârsta de 6 ani, iar cel de al doilea avea vârsta de 10 ani). De asemenea, la stabilirea cuantumului despăgubirilor morale acordate acestei părţi civile, instanţa a ţinut seama şi de faptul că, anterior producerii accidentului, victima Şt. M. era angajat.

5. În fine, în cauză, S.C.J. de U. „Sf. A.A.” G s-a constituit parte civilă în cauză pentru sumele reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părţilor vătămate H.A. şi B.O.I. (filele 82 şi 83 dosar urm. pen.).

Apreciind ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa a admis – în temeiul art. 14 şi art. 346 Cod de procedură penală – acţiunea civilă formulată de S.C.J. de U. „Sf. A.A.” G, astfel cum aceasta a fost formulată.

În temeiul poliţei de asigurare valabil încheiate între asigurătorul S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G şi proprietarul autoturismului condus de inculpat (S.C. F.I. S.R.L. Ş), precum şi a art. 55 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, instanţa a dispus obligarea numai a asigurătorului S.C. „C.A.” S.A. S, Sucursala G la plata despăgubirilor civile ce vor fi acordate, atâta vreme cât totalul acestora se situează sub plafonul stabilit prin Ordinul nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în vigoare la momentul producerii accidentului.

S-a apreciat că se impune a fi obligat asigurătorul singur la plata de despăgubiri către partea vătămată/civilă, aceasta întrucât, potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia, iar potrivit art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, cu modificările şi completările ulterioare, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.

Aşadar, s-a apreciat că, atâta vreme cât dispoziţiile legale în materie stabilesc că acţiunea civilă se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, care este obligat să achite despăgubirile stabilite de instanţă, prin hotărâre judecătorească, către persoanele fizice sau juridice păgubite, nu mai apare necesar a se dispune obligarea şi a inculpatului (în solidar sau alături, după caz) la plata aceloraşi despăgubiri, către partea vătămată/civilă.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termen legal, părţile civile A., B.O. – I., N.D. şi Şt.S., care apreciază hotărârea instanţei de fond ca fiind netemeinică, sub aspectul cuantumului despăgubirilor materiale şi morale acordate, solicitând majorarea acestora.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar şi din oficiu în limitele prev. de lege, Curtea reţine următoarele:

Instanţa de fond printr-o motivare corectă, având în vedere probele administrate în cauză, a stabilit în mod just cuantumul daunelor materiale pentru fiecare dintre părţile civile, având în vedere atât avarierea autoturismului marca „Volswagen Polo” implicat în accident, precum şi cheltuielile efectuate de părţi pentru înmormântare şi pomeniri ulterioare.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere şi cheltuielile efectuate de H.A. şi B.O. – I. pe timpul spitalizării şi a procesului de recuperare şi, pe cale de consecinţă, nu se impune majorarea acestora.

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale, Curtea reţine următoarele:

Stabilirea daunelor morale, precum şi cuantumul acestora este atributul exclusiv al judecătorului care pe baza unor probe materiale din lumea obiectivă ce circumstanţiază cazul în speţă, producător de prejudiciu moral şi având în vedere principiul îmbogăţirii fără justă cauză, trebuie să stabilească cuantumul acestor despăgubiri.

Acest cuantum, diferă de la o speţă la alta, şi de regulă se are în vedere suferinţa pricinuită părţilor vătămate, fie ca urmare a traumelor fizice îndurate, perioada de spitalizare, rămânerea cu o infirmitate permanentă, dar şi suferinţa psihică produsă ca urmare a decesului unei persoane apropiate.

În orice caz, în ceea ce priveşte cuantumul acestor despăgubiri instanţa de judecată trebuie să aibă în vedere că sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale să aibă efecte compensatorii, respectiv asemenea sume nu trebuie să constituie nici sancţiuni excesive pentru autorii daunelor şi implicit a societăţilor de asigurare, nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.

În raport de acest principiu, pe lângă criteriile avute în vedere de instanţa de fond la stabilirea cuantumului daunelor morale, Curtea apreciază că se impune a fi reţinute următoarele:

a)În ceea ce priveşte pe părţile civile  H.A. şi B.O. – I. trebuie avută în vedere şi trauma psihică imediată suferită de cei doi, care se aflau în autoturismul marca „Volkswagen Polo”respectiv pe lângă suferinţele fizice imediate rezultate în urma impactului celor două autovehicule, să vadă că două persoane apropiate sufleteşte, respectiv H.P. şi H.R. (părinţii părţii civile H.A.) au decedat în urma impactului.

b)Trauma imediată suferită de aceştia, în sensul că doar şansa, respectiv că a ocupat locurile din faţă a autoturismului şi nu pe cele din spate, au făcut ca să rămână în viaţă, după producerea accidentului.

c)În cazul părţii civile H.A., trebuie reţinută o dublă sau chiar triplă traumă psihică, respectiv suferinţa cauzată de leziunile fizice ce au necesitat 40 – 45 zile îngrijiri medicale, precum şi decesul  tatălui, mamei, respectiv a părinţilor în acelaşi timp.

d)În cazul părţii civile B.O. – I. trebuie avută în vedere suferinţa cauzată de leziunile fizice ce au necesitat 30 – 35 de zile de îngrijiri medicale.

e)În cazul părţilor civile N.D. şi Ş.S. trebuie avut în vedere faptul că în urma accidentului soţii acestora au decedat, lăsându-le fără sprijin material şi moral.

Toate aceste premise obiective rezultate ca urmare a accidentului trebuie analizate pentru a nu constitui o îmbogăţire fără justă cauză şi în raport de:

-Numărul mare de persoane ce au suferit vătămări ca urmare a accidentului de care s-a făcut vinovat inculpatul R.V., accident ce s-a soldat cu patru victime şi vătămarea corporală a două persoane.

-Valoarea maximă a primei de asigurare stabilită de legiuitor pentru astfel de situaţii. Astfel, conform Ordinului nr. 11/2007 al Comisiei de Supraveghere al asigurărilor ce era în vigoare la data producerii accidentului, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă, ordin ce cuprinde şi norma din 02.10.2007, se prevede la art. 24 că pentru vătămări corporale şi decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabileşte pentru anul 2008 la un nivel de cel puţin 750.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieţii valutare, curs de schimb care conform datelor statistice era de 3,76 lei.

-Nivelul de trai general al populaţiei pe teritoriul căruia a avut loc accidentul de circulaţie. Nu se poate face abstracţie de acest criteriu, respectiv standardul mediu al nivelului de trai al populaţiei, în comensurarea daunelor morale, pentru a nu constitui o îmbogăţire fără just temei. În acest context, dacă s-ar acorda suma de 750.000 euro sau echivalentul în lei, respectiv 2.775.000 lei în raport de standardul populaţiei, de nivelul mediu de trai, aceasta ar apărea ca o sumă foarte mare  ce ar duce la o îmbogăţire fără justă cauză.

De aceea, Curtea apreciază, analizând criteriile mai sus menţionate că daunele morale acordate părţilor civile sunt insuficiente şi că se impune majorarea acestora, dar nu cu sumele solicitate de părţile civile, chiar dacă aceste sume totalizate nu ar depăşi suma de 750.000 euro, deoarece ar duce la încălcarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză.

Pe cale de consecinţă, Curtea apreciază că recursul declarat de părţile civile A., B.O. – I., N.D. şi Şt.S. este fondat, în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale şi că se impune majorarea acestora.

Deoarece celelalte dispoziţii ale sentinţei penale recurate sunt legale şi temeinice, se vor menţine.

Domenii speta

Spete similare