Viol. Act sexual cu un minor. Diferenţiere.

Viol. Act sexual cu un minor. Diferenţiere.

C.pen., art. 197, alin. 1,3; art. 198, alin.1

Fapta inculpatului de a întreţine relaţii sexuale cu o minoră, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de refuzurile repetate ale acesteia de a desfăşura o asemenea activitate întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzut de art. 197, alin. 1 şi 3 C penal şi nu ale infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzut de art. 198, al.1C.pen, întrucât acţiunea inculpatului s-a făcut prin constrângerea minorei si s-a profitat de imposibilitatea acesteia de a se apăra.

La data de 07.09.a.c., în dosarul nr…., Tribunalul Mureş a pronunţat sentinţa penală nr.225 prin care:

-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. şi ped. de disp. art.211 alin.1, 2 lit.b, c , alin.2/1 lit.b Cod penal cu reţinerea disp. art.37 lit.b, art.74 alin.2 Cod penal şi a art.80 Cod penal (în dauna părţii vătămate  V. C.);

-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, incriminată de disp. art.211 alin.1, 2 lit.b, c , alin.2/1 lit.b Cod penal cu reţinerea disp. art.37 lit.b, art.74 alin.1lit.c Cod penal şi cu aplicarea art.80 Cod penal (în dauna părţii vătămate  M. A.);

-a dispus condamnarea inculpatului C. M. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. şi ped. de disp. art. 197 alin.1, 3 Cod procedură penală cu reţinerea art. 37 lit.b, art. 74 alin.1 lit.c, alin.2 Cod penal şi a art. 80 Cod penal;

-în baza art. 65 alin.2 rap. la art. 197 alin.3 teza l Cod penal i-a aplicat acestui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a, b, e Cod penal pe o perioadă de 2 ani;

-potrivit disp. art. 34 lit.b rap. la art. 33 lit.a Cod penal au fost contopite pedepsele astfel stabilite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, stabilindu-se ca, în final, acest inculpat să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile prev. de disp. art. 71 Cod penal rap. la art. 64 alin.1 lit. a, b, e Cod penal. La această pedeapsă principală a fost adăugată şi pedeapsa complementară a  interzicerii exercitării drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 alin.1 lit.a, b, e Cod penal pe o perioadă de 2 ani;

-în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata perioadei închisorii timpul reţinerii şi arestului preventiv al inculpatului de la 11, 12 ianuarie şi 14 ianuarie 2009 la zi şi s-a menţinut starea de arest preventiv a acestuia conform disp. art. 350 alin.1 rap. la art. 148 lit.d, f Cod procedură penală;

-au fost admise, conform disp. art. 346 alin.1 rap. la art. 14 şi urm. Cod procedură penală şi art. 998 şi urm. Cod civil acţiunile civile formulate de părţile civile V.C. şi M.A., prin ocrotitorii săi legali V. E. şi M. V., inculpatul fiind obligat să plătească părţii civile V. C. suma de 1400 lei despăgubiri materiale şi părţii civile M. A., prin ocrotitorii săi legali, suma de 4000 lei daune morale;

-în baza art. 357 alin.2 lit.e Cod procedură penală s-a dispus restituirea către partea vătămată V. C. a telefonului mobil seria Nokia de culoare negru cu argintiu, ridicat de la inculpat, conform dovezii aflate la fila 71 dosar urmărire penală;

-a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a adopta această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

În noaptea de 10/11.01.2009, inculpatul C. M. şi Părţile vătămate V. C. şi M.A. se aflau în discoteca barului „vamă” din localitatea M. de C. Părţile se cunoşteau, iar inculpatul a văzut că V. C. avea în portofel mai mulţi bani.

În jurul orelor 03,30, părţile vătămate au ieşit de la discotecă cu intenţia de a merge acasă. Inculpatul i-a urmărit pe o distanţă de cca. 2,5 km, iar când au ajuns la ieşirea din sat, unde se terminau casele, l-a prins din spate de gât pe partea vătămată V. C. şi i-a sustras prin violenţă din buzunarul din spate al pantalonilor portofelul în care se afla suma de 1400 lei. Acesta s-a întors şi l-a recunoscut pe inculpat, moment în care inculpatul l-a tăiat cu un cuţit în zona arcadei ochiului stâng.

Părţile s-au îmbrâncit şi au căzut în şanţ. Partea vătămată a reuşit să se ridice, a încercat să fugă însă, urmărit fiind de inculpat, a fost ajuns, prins de cap şi lovit cu pumnul în faţă, reuşind din nou să se smulgă din mâinile inculpatului şi să fugă înspre casă, situată în localitatea Ş. nr. 31.

În tot acest timp, partea vătămată M.A. a stat speriată în drum. Când inculpatul fugea după partea vătămată V. C., M.A. a găsit în şanţ telefonul mobil aparţinând prietenului ei, care i-a căzut din buzunar când a fost trântit de inculpat. A încercat şi ea să fugă înspre casă, dar după câteva sute de metri a fost ajunsă de inculpat, care a renunţat să-l mai urmărească pe V. C.

Inculpatul a prins-o de mână şi de cap pe partea vătămată M. A. şi a forţat-o să meargă cu el pe un drum lateral, la capătul căruia se afla o pădure. Nu au ajuns până la pădure, când inculpatul a observat telefonul mobil în mâna părţii vătămate, i l-a luat şi l-a pus în buzunar.

Nu au mers mai departe, ci inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină cu el raporturi sexuale, ameninţând-o cu agresiuni fizice. Deşi M. A. i-a spus de mai multe ori că nu este de acord, i-a fost frică de atitudinea inculpatului, de agresiunea pe care a exercitat-o anterior asupra celeilalte părţi vătămate, de faptul că a fugit şi după ea şi a prins-o de cap şi de mână, imobilizând-o, ca şi de faptul că era noapte şi se aflau într-un loc pustiu. Văzându-se fără nici un ajutor şi fără nici o posibilitate de scăpare, partea vătămată, minoră de doar 13 ani, nu a putut opune rezistenţă fizică, dată fiind diferenţa majoră dintre forţe între cei doi, aceasta fiind explicaţia lipsei unor urme evidente de violenţă fizică a inculpatului asupra ei.

În timpul raportului sexual cu minora, pe marginea drumului de câmp, inculpatul a folosit un prezervativ pe care-l avea asupra sa şi care a fost găsit, împreună cu ambalajul său, cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului.

Când s-au întors către drumul principal, inculpatul i-a cerut în mod repetat părţii vătămate să nu spună nimănui despre cele întâmplate, deoarece el a mai făcut puşcărie pentru astfel de lucruri, nu îi este teamă şi o va bate. De la drumul principal, inculpatul s-a întors către localitatea M. de C. unde îşi avea locuinţa, iar partea vătămată a pornit înspre localitatea S.

În timpul raportului sexual, telefonul mobil pe care l-a luat inculpatul a sunat, dar acesta nu a răspuns.

După despărţirea de partea vătămată, inculpatul a mai fost sunat pe telefon şi, la un moment dat, a răspuns, fiind recunoscut de martorul B. Din conţinutul convorbirii telefonice dintre inculpat şi martor, înregistrată cu un alt telefon mobil(redată pe un CD şi transcrisă în procesul-verbal depus la dosarul de urmărire penală) s-a constatat că, deşi inculpatul nu a recunoscut că ar fi el cel căutat, dându-se o altă persoană, indirect a recunoscut săvârşirea faptelor, intrând în discuţie cu martorul. Telefonul mobil aparţinând părţii vătămate V. C. a fost ridicat de la domiciliul inculpatului.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală a rezultat că partea vătămată V. C. prezintă leziuni traumatice : hematom periorbital stâng şi o plagă plesnită deasupra arcadei stângi ce necesită pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.

Sub aspectul laturii subiective, instanţa a constatat că din probele administrate a rezultat o intenţie directă a inculpatului de a o deposeda pe partea vătămată V. C. de suma de bani şi de telefonul mobil, având în vedere modalitatea concretă în care a acţionat, respectiv a bruscat partea din spate, a trântit-o în şanţ şi a lovit-o cu cuţitul, iar telefonul mobil l-a luat de la M.A. cu forţa, însuşindu-şi-l în ciuda afirmaţiilor acesteia că telefonul aparţine prietenului ei. ŞI raportul sexual a avut loc ca urmare a aducerii părţii vătămate în situaţia şi într-un loc izolat, care au lipsit-o de orice posibilitate de apărare, astfel încât instanţa i-a reţinut comiterea faptelor cu intenţie directă.

În drept, instanţa a constatat că fapta inculpatului C. M., care pe timp de noapte şi prin folosirea unui cuţit cu care l-a agresat pe V. C., după care a sustras portmoneul părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. şi ped.  de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2 ind.1 lit.b Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat, care, pe timp de noapte şi prin ameninţare, a sustras telefonul mobil al părţii vătămate V. C., bun care la acel moment se afla în posesia lui M. A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie, faptă prev. şi ped. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b şi c, alin.2 ind.1 lit.b Cod penal.

Fapta aceluiaşi inculpat de a întreţine, prin ameninţare, raporturi sexuale cu partea vătămată M.A., în vârstă de 13 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol, faptă prev. şi ped. de art. 197 alin.1 şi 3 Cod penal.

Pentru fiecare dintre cele trei infracţiuni s-a reţinut starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit.b Cod penal şi starea de concurs real, prev. de art.33 lit.a Cod penal.

Prin urmare instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanţa a ţinut seama de dispoziţiile art. 72 Cod penal, analizând separat cele trei infracţiuni.

Astfel, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, instanţa a avut în vedere forma agravantă, respectiv comiterea faptei asupra unei persoane care nu a împlinit 15 ani(inculpatul cunoscând pe partea vătămată şi ştiind că aceasta este elevă în şcoala generală). S-a ţinut seama însă şi de modalitatea în care a acţionat inculpatul, respectiv că a urmărit partea, a folosit ameninţări şi a profitat de condiţiile de timp şi spaţiu(noapte şi în afara localităţii), însă violenţele fizice nu au fost de natură să producă leziuni vizibile. Deşi inculpatul a susţinut că partea vătămată ar fi fost de acord cu propunerea lui, instanţa a reţinut că această susţinere nu este altceva decât o formă de a se apăra, de care a înţeles să se folosească, însă nu a negat nici un moment că raportul sexual ar fi avut loc, astfel încât i-au fost reţinute şi circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit.c şi alin.2 Cod penal.

Pentru infracţiunea de tâlhărie asupra aceleiaşi părţi vătămate, s-au avut în vedere formele agravante, precum şi faptul că inculpatul nu a folosit violenţele fizice de gravitatea producerii leziunilor vizibile, telefonul fiind sustras în condiţiile descrise în alineatul precedent, în care s-a săvârşit şi infracţiunea de viol. S-a avut în vedere şi faptul că telefonul a fost recuperat. Inculpatul a recunoscut şi această faptă, cu aceeaşi motivare, ca o încercare uşoară de a se apăra, respectiv că telefonul i-ar fi fost înmânat de bună voie de către partea vătămată. Şi pentru această infracţiune s-au reţinut circumstanţele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit.c şi alin.2 Cod penal.

Referitor la infracţiunea de tâlhărie comisă în dauna părţii vătămate V. C., inculpatul a negat în mod permanent săvârşirea acestei fapte. Totuşi având în vedere valoarea relativ redusă a prejudiciului, violenţele exercitate s-a reţinut doar circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 alin.2 Cod penal.

S-a avut în vedere că faptele au fost săvârşite în stare de recidivă postexecutorie şi în stare de concurs real.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a apreciat că, în vederea atingerii scopului pedepsei, în conformitate cu disp. art. 52 Cod penal, se impune aplicarea câte unei pedepse cu închisoarea coborâtă sub minimul special al pedepsei prevăzute de lege şi că astfel de astfel, inculpatul a fost condamnat la pedepsele de :

-4(patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.b Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit.b, art. 74 alin.2 Cod penal şi cu aplicarea art. 80 Cod penal(în dauna părţii vătămate V. C.);

-3(trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.1, alin.2 lit.b,c, alin.2 ind.1 lit.b Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit.b, art. 74 alin.1 lit.c, alin.2 Cod penal şi cu aplicarea art. 80 Cod penal(în dauna părţii vătămate M.A.),

-7(şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prev. de art. 197 alin.1,3 Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit.b, art. 74 alin.1 lit.c, alin.2 Cod penal şi cu aplicarea art. 80 Cod penal.

În baza art. 65 alin.2 rap. la art. 197 alin.3 teza I Cod penal, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit.a,b şi e Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 34 lit.b rap. la art.33 lit.a Cod penal s-au contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7,6 ani(şapte ani şi 6 luni) închisoare, sporul aplicat justificându-se prin numărul infracţiunilor săvârşite, numărul părţilor vătămate, cuantumul pedepselor stabilite şi starea de recidivă.

Alături de pedeapsa rezultantă de 7,6 ani închisoare, i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit.a , b şi e Cod penal, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71 Cod penal, i s-au interzice inculpatului, pe durata executării pedepsei  închisorii, exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin.l lit. a, b şi e Cod penal, ţinând seama de natura valorilor sociale ocrotite prin normele de incriminare (partea vătămată a infracţiunii de viol fiind o minoră de 13 ani).

In baza art.88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, şi s-a menţinut starea de arest a acestuia,  conform prev. art. 350 alin. l , rap. la art. 148 lit. d, f Cod procedură penală, aceste temeiuri care au stat k baza luării şi i menţinerii măsurii arestării preventive, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

In ceea ce priveşte latura civilă a cauzei instanţa a constatat că părţile vătămate s-a constituit părţi civile, formulând/precizând pretenţiile civile în cauză.

In raport de cele reţinute mai sus, instanţa a constatat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicita, prejudiciul material şi moral suferit, precum si condiţiile legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul cauzat şi vinovăţia inculpatului, constând în intenţia cu care a acţionat.

In ceea ce priveşte daunele morale, având in vedere ca prejudiciul este nu numai condiţia răspunderii civile delictuale, dar si măsura ei, instanţa a constatat că prejudiciul suferit de partea civilă Mut Angela este şi nepatrimonial, neputând fi evaluat în bani, însă pentru a atenua suferinţele, ca urmare traumelor suferite, s-a apreciat că i se cuvin compensaţii băneşti, cu care de altfel inculpatul s-a arătat a fi de acord.

Prin urmare, în baza art. 346 alin. l rap. la art. 14 şi urm. Cod procedură penală şi art. 998 şi urm. Cod civil, au fost  admise acţiunile civile formulate de părţile civile V. C. şi M. A., prin ocrotitorii legali V.E. şi M. V. şi a fost obligat inculpatul la 1.400 lei despăgubiri materiale către partea civilă V. C. şi la 4.000 lei daune morale către partea civilă M. A. prin ocrotitorii legali.

In baza art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedură penală, s-a dispus restituirea către partea vătămată V. C. a telefonului mobil seria N., de culoare negru cu argintiu, ridicat de la inculpat, conform dovezii aflate la fila 71 din dosar de urmărire penală, iar în baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti, în termen legal, a promovat apel, inculpatul C. M. care a învederat faptul că în mod eronat a fost condamnat pentru infracţiunea de viol, în contextul în care pentru această acuză nu s-a găsit nicio probă împotriva sa. S-a mai arătat de către inculpat că, în cazul său o hotărâre se impune a fi luată pe baza probelor administrate şi nu baza minciunilor spuse de părţile vătămate, că el se face vinovat de comiterea infracţiunii de raporturi sexuale cu un minor şi nu de  viol şi că reevaluându-se probele administrate se impune reducerea pedepsei rezultante ce i-a fost aplicate şi care este prea aspră.

Analizând apelul astfel declarat prin prisma  disp. art. 370-374, 378 Cod procedură penală  se constată că acesta are caracter nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Pe baza unei judicioase interpretări, a probatoriului cauzei, s-a concluzionat la nivelul instanţei de fond că inculpatul se face vinovat, în stare de recidivă postexecutorie şi în condiţiile concursului real de infracţiuni, a două infracţiuni de tâlhărie (prev. şi ped. de disp. art.211 alin1,2 lit.b, c, 2/1 lit.b Cod penal) şi a unei infracţiuni de viol. S-a demonstrat, mai presus de orice dubiu faptul că inculpatul, ce s-a aflat, mai mult timp, cu victimele, în acelaşi local, a aflat că partea vătămată V.C. deţinea o sumă substanţială de bani asupra, în data de 10/11.01.2009. Acesta (inculpatul) după ce cele două victime au părăsit discoteca, a plecat după ele cu intenţia de a-l deposeda pe V.C. de bani pe care acesta îi deţinea, dar şi pentru a întreţine relaţii sexuale cu prietena acestuia, victima M. A. Inculpatul s-a folosit de întrebuinţarea violenţelor fizice şi verbale la realizarea rezoluţiei infracţionale luate, aspect demonstrat de leziunile prezentate de cele două victime şi certificate ale medicului legist, dar şi de aspectele expuse de cele două părţi vătămate în declaraţiile lor şi, indirect, de cele expuse de însuşi inculpat, în declaraţiile sale (şi implicit în declaraţia sa de apel). Profitând de întuneric, de statura sa şi de faptul că, deşi cele două victime, erau împreună, acestea au fost luate prin surprindere de acţiunea violentă fizic şi verbal exercitată asupra lor de inculpat, care astfel a reuşit, în primă etapă, să o deposedeze pe victima V. C. de portmoneul ce-l avea asupra sa şi în a doua etapă pe victima M.A. de telefonul mobil pe care aceasta, înainte să fugă, îl recuperase de la locul comiterii faptei, acest obiect căzându-i primei victime, în momentul agresării sale de inculpat.

Se reţine, de asemenea, faptul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de viol şi nu a celei de act sexual cu un minor, deoarece sunt îndeplinite elementele constitutive ale primei infracţiuni – inculpatul obţinând satisfacţie sexuală în urma întreţinerii unui raport sexual normal cu victima  minoră M.A., pe câmp, în timpul nopţii, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra şi de refuzurile, repetate, verbale ale acesteia de a nu desfăşura o asemenea activitate. Tot probele cauzei au demonstrat faptul că anterior desfăşurării activităţii infracţionale imputate inculpatului, acesta o cunoştea pe victima minoră, cu care discutase, într-o ocazie, chiar telefonic, şi cum aceştia (victima M. A. şi inculpatul)  erau membrii unei mici comunităţi, unde fiecare se cunoştea  (măcar din vedere) este greu de primit susţinerea inculpatului că victima i s-a  părut mai mare de 15 ani, dată fiind şi constituţia acesteia. La reţinerea faptului că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de viol se au în vedere şi cele reţinute în decizia nr.III/2005 a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite, dar şi demersurile ulterioare ( (săvârşirii faptei), efectuate de inculpat, prin părinţii săi de a determina partea vătămată să-şi retragă plângerea şi de ameninţările ulterioare adresate aceleiaşi părţi vătămate, minore, că dacă va spune ceva cuiva o va bate, lui nefiindu-i frică, fiindcă a mai făcut puşcărie pentru astfel de lucruri.

Se apreciază că pe baza unei obiective coroborări a probelor administrate‚ în cauză, s-a concluzionat, în mod logic, faptul că inculpatul apelant se face vinovat de comiterea celor trei infracţiuni reţinute şi sarcina sa, infracţiuni comise de acesta cu forma de vinovăţie a intenţiei directe.

Pentru faptele comise inculpatului i s-a aplicat un regim sancţionator prea blând date fiind circumstanţele reale reţinute drept cadru al comiterii infracţiunilor imputate şi circumstanţele personale ale acestuia (este recidivist, a încercat să le intimideze, ulterior, pe cele două victime, a adoptat un comportament oscilant, contradictoriu prin apărările la care a recurs) , dar cum în propria cale de atac acestuia nu i se poate agrava situaţia, se va reţine că pedeapsa rezultantă aplicată acestuia nu poate fi diminuată, deoarece acest fapt ar contraveni prevederilor art.72 rap. la art.52 Cod penal.

Pentru aceste considerente reţinute, în conformitate cu prev. art.334  Cod procedură penală s-a respins ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii de viol, prev. şi ped. de disp.art.197 alin.1, 2 Cod procedură penală în infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. şi ped. de disp. art 198 Cod penal, cerere formulată de inculpatul C. M. Cum hotărârea judecătorească atacată de către inculpat cu apel se caracterizează prin legalitate şi temeinice, fiind la adăpost de orice critică, în baza disp.art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală  a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către inculpatul C. M., împotriva sentinţei penale nr.225/07.09.2009 pronunţată de către Tribunalul Mureş în dosarul nr…..

În conformitate cu prev. art.381, 350 Cod procedură penală rap. la disp. art.88 Cod penal coroborate cu disp. art.136 alin.1  143 alin1, 148 alin.1 lit.d, f Cod procedură penală s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi se va deduce din pedeapsa aplicată acestuia perioada arestului scursă de la data pronunţării hotărârii atacate 07.09.2009, la zi. Menţinerea inculpatului apelant în stare de arest preventiv este justificată de faptul că faţă de acesta continuă să fie incidente temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere, iniţial la luarea acestei drastice măsuri faţă de el. Împotriva inculpatului există indicii temeinice ce justifică bănuiala legitimă că ar fi comis infracţiunile, pentru care a fost condamnat la prim grad jurisdicţional. În stare de recidivă postexecutorie, inculpatul apelant ar fi comis alte trei infracţiuni intenţionate, infracţiuni ce sunt sancţionate fiecare în parte cu pedeapsa închisorii mai are de 4 ani. Lăsarea sa în libertate constituie pericol actual concret pentru ordinea publică date fiind :

-circumstanţele  reale reţinute drept cadru al faptelor imputate (loc public, pe timp de noapte, iarna, asupra a două persoane, prin întrebuinţarea de violenţe şi ameninţări, minoritatea unei victimei);

-natura şi importanţa valorilor social, special ocrotite în societatea  românească – viaţa şi integritatea fizică şi psihică a persoanei, patrimoniul persoanei fizice;

-necesitatea preîntâmpinării unui evident sentiment de nesiguranţă, de insecuritate în rândul membrilor comunităţii din care provin părţile.

Cum inculpatul se află în culpă procesuală, acesta în conformitate cu prev. art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare