Violul prev. de art. 197 alin 1şi 3 cp

Dosar nr. 4846/89/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENAL

SENTINŢA PENALĂ  Nr. 92

Şedinţa publică de la 30 Aprilie 2013

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE

Grefier

Ministerul Public reprezentat de procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul  Vaslui

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul LNM şi pe parte vătămată S-C O, reprezentant legal S-C S, reprezentant legal S-C, având ca obiect violul (art.197 C.p.) .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare, au lipsit părţile.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele: 

Pe rolul Tribunalului Vaslui la data de 10 decembrie 2012 sub nr.  de mai sus a fost înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui nr.  731/P/2012, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului LNM , în stare de arest prevetiv, pentru săvârşirea infracţiunii „viol”, prev. de art. 197 alin. 1 şi 3  Cod Penal, parte vătămată fiind  S –C O.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut că, în noaptea de 22/23.09.2012 partea vătămată, în vârstă de 14 ani, în timp ce se deplasa către casă, a fost ajunsă din urmă de inculpatul LNM care, pe un teren aflat destul de aproape de locuinţa vătămatei, a dezbrăcat-o de pantaloni, după care a agresat-o fizic şi a întreţinut cu aceasta un raport sexual prin constrângere.

Analizând probele administrate, precum şi actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La momentul comiterii faptei, partea vătămată avea 14 ani, era virgină şi elevă în clasa a VIII –a.

În noaptea de 22/23.09.2012 partea vătămată s-a deplasat la discoteca organizată în comuna D, unde a stat până în jurul orelor 01.00. A plecat singură spre casă.

A fost ajunsă de inculpat, au mers un pic împreună, inculpatul propunându-i să-i dea bani ca să întreţină relaţii sexuale. Partea vătămată l-a refuzat, aşa că inculpatul a luat-o în braţe şi a dus-o pe câmp. Partea vătămata a reuşit un moment să fugă, dar a fost prinsă de inculpat şi pusă la pământ. Inculpatul a  dezbrăcat-o de pantaloni, după care a întreţinut, împotriva voinţei acesteia, un raport sexual cu ea.

În timpul consumării raportului sexual inculpatul a folosit violenţe fizice, lovind-o peste faţă pe vătămată, întrucât aceasta se opunea violului.

În final, partea vătămata, tot zbătându-se, a reuşit să-l dea jos de pe ea, să se ridice şi să  fugă.  Şi-a luat pantalonii şi pantofii, s-a ascuns într-un tufiş unde s-a îmbrăcat şi s-a încălţat.

Apoi, partea vătămată a mers acasă, iar dimineaţa a povestit părinţilor că a fost violată de inculpatul LNM, astfel că au fost sesizate organele de poliţie.

Ca urmare, au fost dispuse măsurile necesare iar vătămata minoră a fost prezentată specialiştilor legişti, care au întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 229/E/2012 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Vaslui, concluzionând că vătămata prezintă o deflorare recentă care poate data din noaptea de 22/23.12.2012.

Totodată, s-a constatat că vătămata a prezentat echimoză la buza superioară ce s-a produs prin lovire, posibil în contextul unei infracţiuni de viol, dar care nu necesita zile de îngrijiri medicale.

În secreţia vaginală recoltată de la vătămata s-au pus în evidenţă spermatozoizi.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 63 Cod procedură penală care stipulează că „probele nu au valoare prestabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate în scopul aflării adevărului”, precum şi dispoziţiile art. 75 Cod procedură penală conform cărora ”declaraţiile părţii vătămate… făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză”. 

La aceste aspecte se adaugă aceea că infracţiunile cuprinse în Cap. III, Secţiunea II, Titlul II din Codul Penal, cele privitoare la viaţa sexuală se probează, în general, numai cu mijloace de probă indirecte, nu există probatoriu direct. Or, probele indirecte nu furnizează informaţii care pot dovedi în mod direct vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, ci ele pot conduce la anumite concluzii în cauza penală numai în măsura în care se coroborează cu conţinutul altor probe directe (certificat medico-legal) sau indirecte.

Instanţa de judecată a coroborat declaraţiile părţii vătămate  , care a prezentat relatări coerente şi constante atât în timpul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei de judecată, cu declaraţiile părinţilor acesteia date în faza de urmărire penală , cu procesul- verbal de cercetare la faţa locului, procesul-verbal de examinare criminalistică a hainelor vătămatei, cu planşa foto anexă şi cu concluziile rapoartelor de expertiză medico legală 229/ED  şi 229/E  din 23 sept 2012 întocmite de SML Vaslui (filele 21 şi 22 din dosarul de up).

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracţiunii de viol şi a declarat în timpul urmăririi penale că partea vătămată era prietena lui, că era sub influenţa alcoolului, ambii consumând votcă „Stalinskaia", au mers la domiciliul lui, după care ar fi adormit îmbrăcaţi , constatând dimineaţa că partea vătămată plecase. A susţinut că erau prieteni de un an şu jumătate că i-a cerut cu o lună în urmă să întreţină relaţii sexuale, iar partea vătămată i-a spus că mai are un prieten pe care îl va întreba  dacă îi dă voie.

Nici în instanţă nu a recunoscut învinuirea adusă, susţinând că era prieten cu partea vătămată de un an de zile, mergeau împreună în discotecă, îi făcea des cadouri, intenţionau să se căsătorească. Despre seara cu pricina , a relatat că au fost la discotecă au băut împreună  votcă, vin, au dansat, apoi partea vătămată l-a ajutat să ajungă acasă, au urcat împreună în camera inculpatului, unde acesta i-a cerut să întreţină relaţii sexuale, iar partea vătămată l-a refuzat, dată fiind starea de beţie în care el se afla, cât şi faptul că era în perioada menstruaţiei. Inculpatul a susţinut că i-a respectat voinţa,  a adormit şi, când s-a trezit,  a văzut că partea vătămată plecase; a băut apă, a adormit iar şi s-a trezit la spital.

Apărarea inculpatului este unitară şi susţinută de declaraţiile date în instanţă de martorii din lucrări, cu excepţia părinţilor părţii vătămate.

Pentru motivele ce vor urma, instanţa reţine  lipsa de sinceritate a inculpatului cu privire la ce s-a întâmplat într-adevăr între el si partea vătămată, precum şi coeziunea născătoare de subiectivitate a membrilor comunităţii inculpatului, în mare parte aparţinători ai acestuia.

Instanţa observă că partea vătămată a povestit în scurt timp părinţilor ce s-a întâmplat  , împreună cu unul dintre părinţi formulând plângere penală dimineaţa , după ce în prealabil a sunat la 112. Încă de la început partea vătămată a relatat cu foarte multe amănunte  ceea ce s-a întâmplat, menţinându-şi relatările în fiecare declaraţie.

Există  la dosarul de urmărire penală procesul verbal încheiat, din care rezultă că partea vătămată a prezentat hainele  cu care a fost îmbrăcată când a fost violată, a predat geaca şi  perechea de pantaloni, care avea nasturele rupt , materialul smuls în locul unde a fost prins nasturele . Hainele prezintă urme de pământ, câteva pete de sânge, rupturi, toate aceste urme fiind un indiciu al unui act sexual realizat cu forţa.

Imediat după săvârşirea faptei, inculpatul a părăsit  domiciliul, explicând că prezintă  boli psihice , că s-ar fi simţit foarte rău din cauza băuturii şi  că  rudele l-au internat. Deşi inculpatul a fost căutat la domiciliu şi la rude de nenumărate ori în perioada 23 septembrie - 5 octombrie 2012,  aparţinătorii au spus că nu cunosc locul unde se află inculpatul , în timp ce din biletul de ieşite emis de Spitalul Socola rezultă că acesta a fost internat de rude în după amiaza zilei de 23 septembrie 2012, deoarece l-au găsit vagabondând  prin mun. Iaşi, în zona CUG, de mai bine de 7 zile şi nu că ar fi  făcut crize.

Concluzionează instanţa că inculpatul, ajutat de familia sa, a încercat să fondeze apărarea pe ideea „nu eram în localitate la data comiterii faptei”, asigurându-şi şi un interval de  timp, pentru ca rudele sale , să determine pe partea vătămată să renunţe la  acuzaţii , respectiv să-şi retragă plângerea.

Acreditarea ideilor că victima era prietena inculpatului, o prietena cu moralitate îndoielnică, ce accepta relaţii trecătoare şi întâmplătoare cu bărbaţi,  şi că un alt bărbat este posibil să fi întreţinut relaţii sexuale cu aceasta, s-a făcut doar în instanţă. Niciun martor, la urmărire penală nu a menţionat, măcar în treacăt, că cei doi ar fi prieteni, nimeni nu a menţionat bărbaţi în viaţa părţii vătămate.

Deci după ce inculpatul a fost prins,  apărarea s-a axat pe ideea  că erau prieteni  , dar unii martori nici nu ştiau cum o cheamă pe partea vătămată, unii au declarat că se purtau ca iubiţi, văzându-i îmbrăţişându-se , sărutându-se mai des , sau doar de vreo două ori, alţii că nu au observat manifestări de afecţiune, unii au declarat că partea vătămată petrecea timp în casa inculpatului, alţii au declarat că nu au văzut-o în vizită.. 

De asemenea, unii au spus că partea vătămată a formulat plângere, deoarece există o ură între familii din cauză că o vară a părţii vătămate a fost căsătorită cu un văr al inculpatului, alţi membrii ai familiei au susţinut că rudele părţii vătămate au învăţat-o să formuleze plângere penală deoarece s-au certat de la un teren iar alţi martori au avansat ideea că partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatului, deoarece  acesta nu a vrut să-i  împrumute pe părinţii părţii vătămate cu  o sumă de bani.

Or, dacă  partea vătămată avea beneficii de la inculpat, atunci nu s-ar fi justifica această plângere , deoarece prin situaţia creată, partea vătămată îşi pierdea toate beneficiile (cadouri, sume de bani date/trimise de inculpat) .

Partea vătămată nu avea nici un motiv  să formuleze plângere penală împotriva inculpatului  dacă acest lucru nu ar fi fost real, mai ales în condiţiile în care aceasta  este supusă unei  presiuni serioase din partea familiei inculpatului.

Astfel, vizita efectuată la arest în luna noiembrie 2012 a fost rezultatul constrângerilor rudelor inculpatului care insistau să-şi retragă plângerea. Partea vătămată era însoţită de mama sa, iar în maşină , mai erau încă 4 membrii ai grupului inculpatului (aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămate, martorilor L C, L L). Nici partea vătămată, nici părinţii săi nu au cedat  la presiuni , fiind evidentă dorinţa de obţine tragerea la răspunderea penală a inculpatului  şi mai puţin obţinerea unor foloase de pe urma infracţiunii.

Contradicţiile dintre declaraţiile părinţilor fetei, sunt explicate prin dificultăţile intelective ale acestora şi o dorinţă de teatralizare  a episodului, altfel, nu s-ar putea ca, deşi  a participat la audierea părţii vătămate şi a auzit-o relatând că s-a îmbrăcat intr-un tufiş, mama sa să vină în aceeaşi şedinţă şi să afirme că a venit dezbrăcată acasă. De aceea, instanţa , dintre declaraţiile date de părinţii părţii vătămate, le-a socotit ca exprimând realitatea pe cele din timpul urmăririi penale, situate, de altfel, mai aproape de evenimente.

În drept, fapta inculpatului LNM şi a întreţinut cu partea vătămată un raport sexual prin constrângere, în noaptea de 22/23.09.2012, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de „viol” prev de art197 al. 1,3 C.pen., având în vedere vârsta de 14 ani a părţii vătămate.

Infracţiunea de viol presupune un contact sexual fără consimţământul persoanei cu care se doreşte a se avea raport sexual. Aceasta nesocotire a voinţei victimei se poate face prin constrângere sau ameninţare sau prin profitarea de imposibilitatea victimei de a-si exprima voinţa ori de a se apăra. În ceea ce priveşte constrângerea, aceasta poate fi fizică sau morală, ea trebuie sa fie efectivă şi susceptibilă să paralizeze total sau parţial rezistenţa victimei. Nu interesează dacă victima a opus sau nu rezistenţă, cantitatea şi calitatea leziunilor, fiind suficient să existe refuzul exprimat al acesteia. De asemenea, trebuie avut în vedere că partea vătămată este o minoră de 14 ani, fiind diferenţe între forţele fizice ale celor doi, ceea ce explică folosirea de către inculpat a unor violenţe nu foarte mari ca intensitate, generatoare de leziuin reduse. .

Reţinând vinovăţia inculpatului, instanţa urmează a dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii viol  prev. de art. 197 al. 1,3 C.pen., .

La individualizarea sancţiunii, instanţa se va raporta la dispoziţiile art.72 alin.1 şi art.52 Cod penal, precum şi la circumstanţele personale privitoare la persoana şi conduita inculpatului.

Existând îndoieli asupra sănătăţii mintale a inculpatului s-a dispus expertizarea sa psihiatrică, fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. Al/10.556/2012 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici" Bucureşti, din care rezultă următoarele:

Referitor la fapta pentru care este cercetat a afirmat medicilor că nu-şi aminteşte dacă a facut-o, că a fost la discotecă unde a băut şi apoi a plecat acasă, iar vătămata 1-a ajutat să meargă, deoarece era beat. Are un fond noţional sărac şi posibilităţi de abstractizare limitate, cu intelect care corespunde debilităţii mintale uşoare, cu menţiunea că în faţa specialiştilor a dovedit comportament cu note de suprasimulare.

Cooperarea cu medicii specialişti a fost slabă, cu tendinţa de a răspunde frecvent „nu ştiu", constatându-se instabilitate psihoemoţională, iritabilitate, explozii afective, control diminuat al impulsurilor şi emoţiilor.

În conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanţa va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală şi limitele de pedeapsă stabilite de lege. Gradul de pericol social al faptei comise va fi apreciat în baza art.18¹ alin.2 Cod penal, urmând să se aibă în vedere modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, scopul urmărit, împrejurările concrete în care s-a comis fapta, urmarea produsă, precum şi persoana şi conduita inculpatului.

Instanţa se va raporta la faptul că inculpatul a ales o victimă minoră ce nu-şi începuse viaţa sexuală. Pe de altă parte, instanţa va avea în vedere că inculpatul nu  folosit violenţa mai mult decât era necesară pentru realizarea scopului său şi că este la primul contact cu legea penală.

De asemenea, instanţa va avea în vedere faptul că pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, inculpatul a avut o atitudine procesuală necooperantă, şi mai mult, s-a sustras cercetărilor ascunzând faptul că s-a internat în spital.

În aceste condiţii, Tribunalul  nu va reţine în favoarea inculpatului  nici o circumstanţa atenuantă  prev. de art. 74 Cod penal. Lipsa antecedentelor penale va fi reflectată în cuantumul pedepsei. Circumstanţele atenuante judiciare, au doar un caracter facultativ şi, în speţă, reţinerea lor nu este justificată în raport cu gradul ridicat de pericol social al infracţiunii savârţite

Faţă de aceste împrejurări, instanţa apreciază că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 12 (ani) ani închisoare şi  interzicerea drepturilor prev. de art 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal pe o perioadă de 5 ani  va fi de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi un mijloc de reeducare şi de prevenţie eficient În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa va avea în vedere considerentele menţionate anterior, astfel că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, apreciază că acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a şi lit.b) Cod penal, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.

 Va fi menţinută măsura arestării preventive şi în baza art. 88 alin. 1 Cod penal se va deduce din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi a arestării preventive.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul constată că partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu 50.000 lei daune morale şi 50 000 lei daune materiale, constând în cheltuieli de transport, de tratament şi costul consultaţiilor.

În dovedirea pretenţiilor materiale, partea vătămată a propus audierea a doi martori, cerere la care a renunţat ulterior.

Potrivit , dispoziţiilor art. 14 alin.3 cod procedură penală, repararea pagubei se face în modalităţile prevăzute de lit.a şi b „potrivit legii civile „ ceea ce înseamnă că legea penală trimite atât la dispoziţiile civile de drept materiale care reglementează răspunderea civilă delictuală, şi anume art 1357, 1381 – 1388, 1391 Noul Cod Civil, cât şi la cele de drept procesual civil, derogările în materie penală rezultate din alăturarea acţiunii  civile, acţiunii penale fiind expres reglementate în Codul de procedură penală.

Latura civilă într-o cauză penală este guvernată de principiul “ actori incumbit probatio”, respective cel care face o propunere înaintea judecăţii este obligat a o dovedi.

Conf art.1357 Cod civil, „(1) Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

(2) Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.”

Rezultă deci că despăgubirile civile datorate ca urmare a comiterii unui delict, pot fi atât materiale cât şi morale şi că nu sunt nelimitate şi nici prestabilite legislative ca întindere , ci dimpotrivă , acestea trebuie stabilite prin probe.

Or, partea vătămată nu a adus nicio probă pentru a demonstra  existenţa şi întinderea prejudiciului material.

Aşa fiind, instanţa nu va acorda despăgubiri materiale ci doar morale, acestea cuantumul solicitat care reflectă suferinţa fizică şi mai ales cea psihică resimţită ca urmare a faptei comise de inculpat, disconfortul produs şi situaţia mai mult decât jenantă în care a fost pusă parte vătămată, precum şi modificările inerente profunde ale echilibrului vieţii sale. De asemenea, trebuie avut în vedere că partea vătămată avea 14 ani şi nu îşi începuse viaţa sexuală.

În temeiul disp. art. 7 din Legea 76/2008 rap la art 3, 4, 5 şi 9 din Legea 76/2008 se va dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ. Va fi informat inculpatul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Condamnă pe inculpatul LNM,  fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal pe o perioadă de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii „viol”, prev. de art. 197 alin. 1 şi 3  Cod Penal.

Pe durata executării pedepsei interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Cod penal, în condiţiile art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală menţine starea de arest preventiv a inculpatului şi în baza art. 88 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa stabilită durata reţinerii şi arestării preventive de la 5.10.2012 la zi.

În temeiul disp. art. 14 şi 346  Cod Procedură penală admite în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă, domiciliată în sat, asistată de părinţii săi, şi obligă pe inculpatul LNM să achite părţii civile suma de 50 000 lei cu titlul de daune morale. Respinge cererea de acordare a daunelor materiale.

În temeiul disp. art. 7 din Legea 76/2008 rap la art 3, 4, 5 şi 9 din Legea 76/2008 dispune prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în SNDGJ. Informează pe inculpatul LNM că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Obligă pe  inculpat la plata sumei de 1100 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu  pentru partea vătămată va fi avansată iniţial din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare şi de la comunicare pentru inculpat şi partea civilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 aprilie 2013.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Spete similare