Prin Decizia 1651/14 septembrie 2011 a Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I civila a respins recursul ca nefondat.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre Curtea a retinut ca intimatul-reclamant FI a fost angajat la recurenta S.C. P… S.A. în functia de electrician, iar raporturile de munca între parti au încetat conform Dispozitiei nr. 2/14.01.2011 emisa de angajator, fiind desfacut contractul individual de munca al reclamantului, începând cu data de 14.01.2011, pe temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii.
Curtea a retinut ca, raportat la aceste documente, emanate chiar de la societatea recurenta, este de netagaduit faptul ca raporturile de munca au încetat între parti din motive ce nu tin de persoana salariatului, din cauza desfiintarii locului sau de munca.
Prin urmare este nefondata sustinerea recurentei ca, în realitate, desfacerea contractului de munca a fost o desfacere disciplinara, determinata de abateri savârsite de catre intimat.
Desfacerea disciplinara a contractului de munca urmeaza o procedura expres prevazuta de lege, iar decizia de concediere trebuie sa cuprinda o serie de elemente, prevazute de legiuitor sub sanctiunea nulitatii (art.61 – 64 Codul muncii), situatie ce nu se regaseste în speta de fata.
Nu poate fi primita invocarea de catre recurenta a altor împrejurari decât cele avute în vedere la momentul emiterii deciziei de concediere, numai pentru ca aceasta sa ocoleasca obligatia stabilita în sarcina sa prin art.78 din CCMUN.
Corect a retinut instanta de fond ca potrivit art.78 din CCMUN pe anii 2007-2010 „la încetarea contractului individual de munca din motive ce nu tin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensatie de cel putin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi”.
În prezenta cauza temeiul desfacerii contractului individual de munca al intimatului este art. 65 alin. 1 din Codul muncii - motive ce nu tin de persoana salariatului – astfel ca acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 78 din CCMUN pe anii 2007-2010, prevederi ce se coroboreaza cu disp. art. 238 alin. 2 din Codul muncii, potrivit carora contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
Corect a constatat tribunalul ca intimatul este îndreptatit, în conditiile în care încetarea contractului individual de munca s-a facut din motive ce nu tin de persoana salariatului, la plata unei compensatii pe temeiul art.78 din CCMUN, egala cu un salariu lunar, asa cum s-a solicitat prin actiune, suma ce reprezinta o compensatie echitabila.
Fata de aceste considerente, curtea, vazând disp. art.304, 3041 si 312 alin.1 C.pr.civ., a respins recursul ca nefondat, mentinând ca legala si temeinica hotarârea instantei de fond.
Curtea de Apel Alba Iulia
Salarizare. Existenţa unor hotărârii judecătoreşti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizaţie indexările prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007.
Tribunalul Dolj
Anulare decizie privind stabilirea drepturilor salariale şi emiterea unei noi decizii cu consecinţa recalculării drepturilor salariale, prin includerea unor sporuri şi obligarea pârâtei la plata sporului de condiţii deosebite, periculos şi vătămătoare, co
Curtea de Apel Suceava
Acordarea sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar personalului conex, după intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009.
Curtea de Apel Alba Iulia
Încasarea unor sume de bani cu titlu de premii în perioada efectuării concediului pentru creşterea copilului.
Curtea de Apel Târgu Mureș
Litigiu de muncă. Personal contractual. Indemnizaţie de dispozitiv şi indemnizaţie de hrană. Natură juridică